„Creştinismul este o religie vizuală”

Universitatea "Petre Andrei", Protopopiatul Iaşi 1 şi Galeriile de Artă ELEUSIS Iaşi au organizat vineri lansarea lucrării "Noi şi Icoana", de Sorin Dumitrescu, pictor şi grafician român, profesor universitar la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. La acest eveniment au participat mai mulţi preoţi, profesori, studenţi şi ieşeni. În Aula Magna a Universităţii "Petre Andrei" din Iaşi a fost lansată vinerea trecută cartea "Noi şi Icoana", de Sorin Dumitrescu. Au mai fost prezenţi, prof. univ. dr. Doru Tompea, rectorul Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi, pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. protopop Constantin Andrei, monahia Siluana Vlad, prof. dr. Emil Stratan, directorul Editurii EIS ART şi al Galeriilor de artă ELEUSIS şi criticul Pavel Şuşară. În deschiderea manifestării, prof. univ. dr. Doru Tompea a amintit faptul că cel mai mare edificiu din Iaşi, Universitatea “Petre Andrei”, împlineşte anul acesta 20 de ani de existenţă, exprimându-şi bucuria pentru faptul că Sorin Dumitrescu îşi lansează cartea “Noi şi Icoana” la Iaşi. “Este o lansare de carte care repoziţionează universitatea noastră în zona spiritualităţii, în zona creştină, în zona unui edificiu spiritual care să formeze tineri”, a spus rectorul Universităţii “Petre Andrei”. Ctiticul Pavel Şuşară a apreciat faptul că Sorin Dumitrescu are capacitatea de a pune elementele disparate în stare de comunicare, reuşind să scoată mesaje lipsite de orice grad de vizibilitate. Modelul iconic al năframei regelui Abgar A urmat alocuţiunea lui Sorin Dumitrescu, care a început prezentarea lucrării “Noi şi Icoana” prin a vorbi despre năframa regelui Abgar. “Reperul cărţii este o imagine, adevărata imagine a năframei regelui Abgar al Edesei, descoperită în sfârşit în jurul anului 1994 la Genova. Regele Abgar în timpul vieţii Domnului avea o boală necruţătoare şi l-a trimis pe premier să-L deseneze pe Iisus. S-a dus acolo şi nu-i nimerea trăsăturile. Atunci Hristos a luat o năframă şi a produs o amprentă divină. Această năframă a fost adusă la Constantinopol în sec. al X-lea iar martor este Sf. Ioan Damaschin. A dispărut în 1204 la Cruciada a IV-a, fiind găsită la începutul anilor 90 la Biserica armenească din Genova. Această năframă este importantă pentru că este modelul iconic. Creştinismul este o religie vizuală. Începe în clipa când Dumnezeu se întoarce cu faţa. Prima dată Se arată din spate lui Moise. La întrupare Se întoarce cu faţa. Atunci începe creştinismul. Dispariţia icoanei din studul academiilor teologice de la noi sau executarea ei indirectă au produs acest creştinism ininteligibil care a determinat populaţia de la noi şi din alte părţi să se comporte magic. Stăm în biserici şi nu ştim ce să facem în ele. Este un fapt foarte grav care începe de la facultăţile de specialitate care nu au cursuri de iconologie, de iconografie. Au în schimb nişte cursuri ambigue de patrimoniu sau foarte tehnice despre cum se face o icoană, ceea ce este Teologie, nu este simplu tehnică. Soluţia nu este să se bage aceste cursuri, ci soluţia este ca întreg învăţământul să fie inundat de icoană, să se iconicizeze”, a afirmat Sorin Dumitrescu, care a continuat să explice celor prezenţi modalitatea prin care se poate depăşi criza pe care o depăşeşte învăţământul teologic. Icoana, cratima dintre experienţa harismatică şi Teologie „În prefaţa cărţii am notat că la Congresul «Dumitru Stăniloae» din luna noiembrie a anului 2003 de la Bucureşti congresmenii, în majoritate iluştri teologi şi profesori europeni au recunoscut criza prin care trece sistemul de predare a diciplinelor teologiei. S-au căutat soluţii pe care să le declare public în urma simpozionului, de ameliorare a acestei crize. Nu au produs decât o propoziţie generică. Într-o ţară ortodoxă, niciunuia nu i-a trecut prin cap că modalitatea de a ieşi din impasul în care ne aflăm e prin icoană. Cartea demonstrează la ce foloseşte ea, cum o seamă întreagă de lucruri se substituie unui discurs indirect, greu de reţinut şi extrem de puţin concret. În institutele teologice, legătura între experienţa harismatică şi Teologia academică pe care noi o practicăm cratima e icoana. Fără icoană se petrece un fals grad de care suferă şi protestantismul şi romano-catolicismul şi învăţământul nostru, că s-a luat după ele. Programul nostru e influenţat de curricularietatea protestantă iar bursele şi doctoratele se iau din zona protestantă sau romano-catolică care au aruncat pe geam icoana. Occidentul pe care îl iubim nu are icoană iar ţările protestante au şi blamat-o ca fiind dăunătoare credinţei. Prin această carte vreau să justific de ce am aruncat cu toţii singurul instrument al împăcării”, a reliefat Sorin Dumitrescu. În final, pr. Constantin Sturzu a vorbit despre efectele negative ale invaziei care vine din partea vizualului, remarcând faptul că icoana reprezintă o sinteză a învăţăturii de credinţă. „Duminica Ortodoxiei este una a victoriei icoanelor. Prin icoană dreapta credinţă s-a păstrat de-a lungul secolelor. Oamenii nu ştiau să citească şi de aceea icoana l-a aşezat pe credincios în faţa unui adevăr al mărturisirii că Hristos s-a întrupat pentru mântuirea noastră”, a spus pr. Constantin Sturzu.