A fost inaugurat Cimitirul Militar din comuna Deleni

Eroii Regimentului 48 Infanterie Buzău au fost pomeniţi ieri la Deleni printr-un ceremonial, prilejuit de inaugurarea Cimitirului Militar. Slujba Parastasului a fost oficiată de PS Calinic Botoşăneanul, alături de un sobor de preoţi, în prezenţa cadrelor militare, a oficialităţilor din judeţele Iaşi şi Buzău şi a localnicilor. 

Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu" din Buzău a inaugurat ieri Cimitirul Militar din comuna Deleni, judeţul Iaşi, unde odihnesc eroi ai Regimentului 48 Infanterie Buzău, căzuţi la datorie în iarna anului 1916-1917.

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de un sobor de preoţi, a oficiat o slujbă de pomenire pentru cei care şi-au dat viaţa pentru patrie. Preasfinţia Sa a sfinţit o troiţă ridicată lângă mormintele eroilor, apoi a urmat dezvelirea unei plăci comemorative şi un cuvânt de învăţătură pe care îl redăm mai jos.

La eveniment au participat autorităţi din judeţele Iaşi şi Buzău, preşedintele Fundaţiei "Mareşal Alexandru Averescu", Nicolae Ciucă, primarul comunei Deleni, Dumitru Prigoreanu, locuitori şi elevi din comuna Deleni, militari de la Garnizoana Iaşi, preşedinţii Asociaţiei "Cultul eroilor" din judeţele Iaşi şi Buzău, voluntari care au participat la reabilitarea cimitirului şi elevi din judeţul Buzău. "S-au depus coroane de flori pe acordul imnului eroilor şi s-au executat trei salve de armament, manifestarea încheindu-se cu defilarea Gărzii de onoare din Garnizoana Iaşi. La finalul evenimentului, pr. Emanuel Tenchiu de la parohia Ţărinca - Deleni, Protopopiatul Hârlău, şi membrii Fundaţiei "Mareşal Alexandru Averescu" s-au deplasat spre locuinţa Elenei Viţelariu, în vârstă de 105 ani, martoră a evenimentelor din anul 1917, pentru a-i oferi "Crucea Moldavă" pentru mireni din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Fundaţia noastră a oferit Elenei Viţelariu o diplomă şi un buchet de crizanteme", a relatat lt. col. Romeo Feraru, purtătorul de cuvânt al Fundaţiei "Mareşal Alexandru Averescu" din Buzău. 

Cimitirul de la Deleni, o aducere-aminte a jertfelor depuse de militari

Regimentul 48 Infanterie Buzău face parte din unităţile militare care, prin jertfa supremă dată de ostaşii săi în Primul Război Mondial, a contribuit, alături de întreaga armată română, la făurirea României Mari. În iarna anului 1917, Armata Română, aflată în retragere în Moldova, a fost cuprinsă de o epidemie de tifos. Printre cei afectaţi erau şi militarii buzoieni, aflaţi în refacere în zona Maxut - Deleni, judeţul Iaşi. De acest flagel au fost răpuşi peste 600 de ostaşi, o mare parte dintre ei fiind îngropaţi în cimitirul de la Deleni. "Jertfele lor nu au fost uitate de militarii regimentului, astfel că după terminarea războiului, au ridicat un monument la Buzău şi au amenajat un cimitir militar la Roşia, judeţul Sibiu. Inaugurarea cimitirului de la Deleni face parte dintr-un amplu proiect. Cimitirul Deleni are o suprafaţă de 480 de metri pătraţi, având delimitate opt parcele. Cele 18 cruci de piatră, aşezate câte două, au fost realizate de Marian Apostol, primarul comunei Năeni, din judeţul Buzău. Ansamblul mai cuprinde o troiţă din lemn de stejar, sculptată de Maricel Potoroacă din Iaşi, şi o placă ce aminteşte de militarii buzoieni căzuţi pe front. În cimitir mai există monumentul comunei Deleni din al Doilea Război Mondial, inaugurat în anul 1992", a amintit lt. col. Romeo Feraru.

„Am fost un neam aşezat în calea tuturor răutăţilor"

Prea Cucerniciile şi Prea Cuvioşiile Voastre,

Domnule Prefect, Domnule Primar,

Domnilor generali, Domnilor ofiţeri şi subofiţeri,

Stimaţi invitaţi,

Am săvârşit slujba de sfinţire a troiţei-simbol ce aminteşte de eroii Regimentului 48 Infanterie - Buzău, căzuţi la datorie în iarna anului 1917. Războaie şi convulsii sociale au fost, sunt şi vor fi. Scriptura şi Istoria stau mărturii în acest sens. De aceea, armata a existat dintotdeauna. A existat şi există pentru că secretul păcii neîntrerupte nu a fost descoperit încă. La români, fiecare bărbat a fost militar. Din păcate, nimeni nu poate să cunoască numărul eroilor români care s-au jertfit pentru România. Războaiele pe care le-am purtat în istorie ne-au luat până şi timpul de a-i număra şi identifica pe toţi cei căzuţi la datorie.

Ţara a fost nevoită să se apere de mânia celor fără de neam şi ţară. Cu păgânii, militarii români nu au avut nici ţară şi nici credinţă de împărţit. Eroii au fost întocmai Sfântului Pavel, care nu a ezitat niciodată "să se jertfească pentru neamul său" (Fapte 28, 19; Romani 9, 2-3). Da, au fost gata oricând pentru sacrificiul suprem, conform jurământului militar.

Eroii nu au fost din mit sau din legendă, ci ei au fost militarii acestui neam: generali, ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen - soldaţi, secundaţi în situaţiile de limită de tineri şi bătrâni, de bărbaţi şi femei, de elevi, studenţi şi profesori, de ţărani şi muncitori, de ierarhi, preoţi şi teologi, care şi-au îndeplinit responsabilităţile, din conştiinţă, cu hotărâre şi caracter. Ei au fost gata oricând să-şi asume nobila condiţie de eroi ai neamului pe care l-au slujit cu jertfelnicie.

Virtuţile militare şi valorile creştine au însemnat pentru ei, într-un tot unitar, alfa şi omega unei vieţi împlinite. S-au mişcat între aceste două coordonate cu seninătatea pe care ţi-o imprimă conştiinţa împlinirii datoriei. Au fost patrioţi prin excelenţă, oameni care au luptat pentru afirmarea valorilor umane şi spirituale pe care le-au trăit, în care au crezut şi pe care le-au promovat. Eroi au fost în toate timpurile şi domniile.

Eroii au luptat împotriva celor care au vrut să ne răpească patrimoniul naţional şi spiritual, fie turci, fie tătari, fie unguri, fie slavi, fie polonezi, fie .... O astfel de atitudine nici Dumnezeu nu o condamnă; ea este în concordanţă cu învăţătura Bisericii. De multe ori, pacea propoveduită de Biserică a trebuit dobândită prin luptă. Rovine, Posada, Mărăşti, Mărăşeşti, şi Oituz, Războieni, Podul Înalt, Călugăreni, Plevna şi Smârdan ş.a. stau mărturie în acest sens. Cei care au ţinut la neamul lor nu şi-au înclinat capul, nici nu şi-au întors obrazul, ci s-au angajat în luptă. În atari situaţii, Dumnezeu cere omului alte măsuri comportamentale, mai ales atunci când este în discuţie credinţa, neamul şi ţara. Sigur, pacea este preferabilă războiului, dar nu cu orice preţ. Dacă sfinţii noştri voievozi nu ar fi luat atitudine, să fim încredinţaţi că astăzi nu am fi fost nici români şi nici creştini. Dacă nu ar fi fost eroii/martiri care să fi luat atitudine împotriva comunismului, mulţi dintre ei sfârşind în temniţe, în lagăre şi în închisori, astăzi nu am fi avut nici Paşti şi nici Crăciun. Iar dacă în 1989 nu ar fi fost tinerii eroi, care să spună Nu ateismului!, Dumnezeu ar fi fost scos în afara hotarelor ţării noastre. Or, ce ar fi însemnat neamul şi ţara fără Dumnezeu?! Da, eroii au trecut cu demnitate peste hotarele acestei lumi, lăsându-ne modelul şi convingerea că istoria unui neam este pentru fiecare o istorie a slujirii acestuia. De aceea, gloriile lor au rămas nepieritoare.

Fie ca toţi eroii neamului, cunoscuţi şi necunoscuţi, pentru rugăciunile Sfintei noastre Biserici, să se înregimenteze în rândul sfinţilor militari din Împărăţia lui Dumnezeu.

La sfârşitul cuvântului, PS Calinic Botoşăneanul a conferit din partea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, doamnei VIŢELARIU MARIA în vârstă de 105 ani, din localitatea Maxut, martor ocular a celor întâmplate, CRUCEA MOLDAVĂ. 

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor