În Aula Magna "Mihai Eminescu" a Universităţii "Al. I. Cuza" (UAIC) din Iaşi a avut loc în urmă cu două zile conferinţa "Nevoia unui povăţuitor duhovnicesc pe calea vieţii", susţinută de protos. Ioan Cojan, stareţul Mănăstirii "Sfântul Ioan Botezătorul" din Alba Iulia. Evenimentul a avut loc cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi a fost moderat de Florin Croitoru, vicepreşedintele ASCOR, filiala Iaşi. Pornind de la titlul temei, protos. Ioan Cojan a explicat sensurile profunde ale Pildei fiului risipitor (Ev. Luca 15, 11-32). "Cel care nu simte nevoia să se curăţească, să se tămăduiască, să-şi trateze sufletul nu va simţi nici nevoia unei relaţii cu Dumnezeu, nici foamea sau setea după cuvântul Tatălui Ceresc. Duhovnicul este cel care te ajută să-ţi aduci aminte de tine. Fiul risipitor, când şi-a venit în sine, şi-a adus aminte de el. Până atunci, spune părintele Vasilios de la Sfântul Munte Athos, nu era în el, pentru că era zăpăcit. Şi-a venit în sine pentru că şi-a adus aminte că are un tată. În jurul lui mureau oamenii de foame. Greu şi-a adus aminte că are un tată. Părintele duhovnicesc poate fi acela care să-ţi aducă aminte că ai un tată care trăieşte altfel decât tine", a subliniat protos. Ioan Cojan, care a continuat să vorbească despre naşterea sufletească cu ajutorul duhovnicului.
Harul de a găsi întotdeauna cele mai potrivite răspunsuri
"Părintele duhovnicesc poate naşte fii duhovniceşti, atât timp cât el îi naşte în Hristos. El este cel care ne aduce aminte de Tatăl Ceresc. (...) Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar şi prototipul oricărui părinte care se identifică atât de mult cu Tatăl încât Îi naşte Tatălui fii. Hristos Se regăseşte în fiecare dintre noi. Mântuitorul Se face contemporan cu fiecare dintre noi şi părtaş intim în întreaga traiectorie a vieţii noastre. Hristos participă la toate suferinţele noastre, uşurându-le, duce împreună cu noi lupta cu ispitele şi cu păcatele noastre, scoate adevărata noastră fire de sub pecetea păcatului. Cel mai greu act la care se angajează duhovnicul este acela de a te ridica din păcate. Mai înainte de a te prezenta în faţa lui Dumnezeu trebuie să-ţi curăţească întinăciunea. Biserica nu a făcut canoane ca să încălzească urcuşul nostru duhovnicesc; toate canoanele au ca rol sprijinul nostru, astfel încât să fie tăiate toate pârghiile cu care păcatul ne ţine departe de Dumnezeu. Una dintre cele mai mari virtuţi ale duhovnicului, spune vrednicul de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală, este harul de a găsi întotdeauna cele mai potrivite răspunsuri la cele mai dificile probleme şi întrebări. Aceasta trebuie să fie iscusinţa duhovnicească", a spus, în încheiere, protos. Ioan Cojan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu