Desemnarea candidaţilor pentru scaunul vacant de Episcop al Huşilor

Sâmbătă, 13 iunie 2009, la Reşedinţa mitropolitană din Iaşi, s-a întrunit Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, sub preşedinţia Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Episcop al Huşilor, pentru desemnarea candidaţilor la scaunul vacant de Episcop al Huşilor. Potrivit unui comunicat al Biroului de Presă al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Sinodul Mitropolitan a desemnat drept candidaţi pentru scaunul vacant de Episcop al Eparhiei Huşilor pe Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor (cu 5 voturi), şi pe Preasfinţitul Sebastian Paşcanu, Episcop al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor (cu 4 voturi).

După desemnarea candidaţilor pentru scaunul vacant al Episcopiei Huşilor, a urmat şedinţa de consultare a Sinodului Mitropolitan cu Adunarea Eparhială a Episcopiei Huşilor. Din cei 30 de membri ai Adunării Eparhiale de la Huşi au fost prezenţi 10 clerici şi 18 mireni, la care s-a adăugat, potrivit normelor statutare, şi directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur“ din Huşi.

În urma consultărilor, membrii Adunării Eparhiale au susţinut prin vot, în unanimitate, cele două candidaturi propuse de Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, nemaiexistând o altă propunere. Numele celor doi candidaţi desemnaţi vor fi prezentate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alegerea noului episcop al Eparhiei Huşilor urmând a avea loc în şedinţa de lucru din zilele de 18-19 iunie 2009.

Prezentăm, în continuare, câteva date biografice ale celor doi candidaţi pentru scaunul vacant de Episcop al Eparhiei Huşilor.

Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor

Preasfinţitul Părinte Corneliu Onilă Bârlădeanul s-a născut în satul Corni-Albeşti, judeţul Vaslui, la 25 iulie 1966, din părinţii Eugen şi Ruxandra Onilă, fiind primul dintre cei trei copii de parte bărbătească.

A urmat Şcoala generală şi Gimnaziul în satul natal, absolvind-o în anul 1980. Între anii 1980-1982 a urmat prima treaptă de liceu în oraşul Vaslui, iar din toamna anului 1982 a început cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care le-a absolvit în anul 1987. În perioada 1988-1992 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (respectiv Facultatea de Teologie), absolvindu-l în anul 1992. Între 1992-1996 a urmat cursurile de doctorat, specializarea Noul Testament, la aceeaşi Facultate. Începând cu anul 1993 a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă din cadrul Universităţii Marburg - Germania, fiind bursier al Diakonisches-Werk, EKD; din anul 1996 a funcţionat ca asistent în cadrul aceleiaşi Facultăţi, la catedra de Teologie şi Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe, sub îndrumarea prof. Hans-Martin Barth.

În data de 21 noiembrie 1997 a fost tuns în monahism la Catedrala Episcopiei Huşilor, a doua zi fiind hirotonit ierodiacon, iar în 23 noiembrie - ieromonah. La 25 decembrie 1997 a fost hirotesit protosinghel. În Eparhia Huşilor a activat mai întâi ca profesor de seminar şi consilier cultural la Centrul Eparhial. În anul 1998 a fost numit de către vrednicul de pomenire PS Episcop Ioachim al Huşilor vicar administrativ al eparhiei şi, la propunerea aceluiaşi ierarh vrednic de pomenire, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit pe data de 26 iunie 1999.

La 27 octombrie 1999 a fost ales Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, cu titlul de „Bârlădeanul“.

La Episcopia Huşilor s-a ocupat de organizarea Sectorului diaconal-caritativ, organizând cu ajutorul mai multor asociaţii similare, din vestul Europei, Biroul de Asistenţă Socială din cadrul Episcopiei Huşilor. Astfel, prin intermediul Mănăstirii Plankstetten din Germania a dotat cu saltele, paturi, aparatură medicală, medicamente, îmbrăcăminte pentru bolnavi numeroase spitale şi aşezăminte destinate celor în nevoi din judeţul Vaslui. Tot cu acelaşi ajutor a dotat Episcopia Huşilor cu o maşină de teren nouă, destinată activităţii misionare şi caritative. Prin sprijinul elveţiano-olandez a dotat cu cele necesare Spitalul de Psihiatrie din Vaslui, precum şi pe cel de Boli infecţioase din Bârlad.

A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferinţe şi congrese internaţionale, printre care: Conferinţa cu tema „2.000 de ani de creştinism, realităţi şi perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate şi provocare în Europa“ (Roma 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem - Olanda, cu tema „Misiunea creştină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creştină şi succesele misionare în Europa“, organizat de către Conferinţa Bisericilor Europene (Varşovia, 2003); Simpozionul cu tema „Mediul înconjurator şi mesajul creştin“ (Zurich, Elveţia 2004); Simpozionul cu tema „Constituţia Europei şi Bisericile creştine“ (Stuttgart, Germania, 2004) ş.a.

În acelaşi timp, a publicat studii şi articole teologice în publicaţiile bisericeşti „Glaube aus der zweiten Welt“, „Una sancta“, „Konfessionskunde“, „Candela Moldovei“, „Mitropolia Olteniei“, „Vestitorul Ortodoxiei“ etc.

Preasfinţitul Părinte Sebastian Paşcanu, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Preasfinţitul Părinte Sebastian Paşcanu s-a născut la 5 noiembrie 1966, în oraşul Moreni, jud. Dâmboviţa, ca fiu al lui Gheorghe şi Maria Paşcanu, primind la botez numele Sorin Petrică şi fiind al doilea din cei trei fraţi.

Între anii 1973-1981 a absolvit şcoala primară şi gimnaziul în Satul Minieri, jud. Prahova, pentru ca în perioada 1981-1983 să urmeze treapta I la Liceul Economic din Ploieşti. Perioada dintre 1983-1988 a fost consacrată Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ.

În 1988 a fost tuns în monahism şi hirotonit ierodiacon pe seama Schitului Crasna, jud. Prahova.

A urmat urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti - 1988-1992, iar între 1992-1997 - cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie din Thessalonic - Grecia, obţinând titlul de doctor în Liturgică.

În 1996 a fost hirotonit ieromonah şi a îndeplinit ascultarea de stareţ al Schitului Crasna (1996-1999). În perioada 1997-2001 a fost exarh al mănăstirilor din cuprinsul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, în 1998 a primit rangul de protosinghel, iar în anul 2000, la sărbătoarea Sf. Antim Ivireanul, a fost hirotesit arhimandrit la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Între anii 2001-2008 a fost Episcop-Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, cu titlul „Ilfoveanul“, iar din 25 martie 2008 - Episcop al Sfintei Episcopii a Slatinei.

În plan administrativ-bisericesc, a iniţiat construcţia şi a ridicat împreună cu preotul paroh, în satul unde a copilărit, o biserică, satul Minieri neavând niciodată până atunci lăcaş de cult. În calitate de exarh şi apoi episcop, s-a implicat în construirea Mănăstirii Christiana din Bucureşti, sprijinind în mare măsură lucrările la cele două biserici şi la chilii, precum şi la amenajarea Căminului de bătrâne de acolo.

În calitate de episcop-vicar a coordonat la Cancelaria Eparhială, timp de şapte ani, problemele privind activitatea sectoarelor: Secretariat Eparhial, Administrativ bisericesc, Economic, Monumente şi Construcţii bisericeşti, Inspectorat Eparhial, Administrativ gospodăresc, precum şi Fabrica de lumânări, Magazinul bisericesc, Gospodăriile Sfintei Arhiepiscopii, Cantina studenţească, Căminul studenţesc şi Căminul preoţesc, ocupându-se direct şi de lucrările de restaurare şi modernizare a celor mai multe dintre locaţiile acestora.

În plan cultural, în paralel cu cercetarea ştiinţifică, a redactat şi publicat teza de doctorat „Teologia liturgică românească în sec. XX“, Ed. Anco 2008; a mai scris: „Comentariu la Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul“, Schitul Crasna 1996, studii: „Laude bisericeşti proprii monahilor şi laude bisericeşti specifice mirenilor“ - „Glasul Bisericii“, 9-12/1997; „Popas în veşnicie - Meditaţie la Adormirea Maicii Domnului“ - GB 5-8/1998; „Gânduri despre suferinţă“ - GB 9-12/1998; „Despre slava deşartă“ - GB 1-4/2005; „Despre idolatria de astăzi“ - GB 5-8/2006, precum şi numeroase predici.

A redactat, de asemenea, o serie de reportaje cu caracter comemorativ ori documentar în „Vestitorul Ortodoxiei“, „Biserica Ortodoxă Română“.

În calitate de episcop-vicar a reprezentat Arhiepiscopia Bucureştilor şi Patriarhia Română la diferite reuniuni, simpozioane ori acţiuni, în ţară şi străinătate, prezentând comunicări, mesaje ori punctul de vedere al Bisericii noastre. A participat, de asemenea, la diferite emisiuni radio/televizate, pe teme cu conţinut teologic ori administrativ-bisericesc.

În semn de apreciere a activităţii susţinute, Preşedinţia României i-a conferit, în februarie 2004, Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de Comandor.