Sfântul Ioan Botezătorul, prăznuit prin rugăciune în bisericile pe care le ocroteşte

În ziua de pomenire a Soborului Sfântului Prooroc Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, mai multe biserici din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi-au serbat hramul. Credincioşii care l-au cinstit pe Sfântul Ioan în bisericile pe care le ocroteşte au participat miercuri, 6 ianuarie, la Vecernia unită cu Litia, iar în ziua de hram s-au rugat în cadrul Utreniei, Acatistului şi Sfintei Liturghii.

Biserica „Sf. Ioan“ - Mărăţei (foto) din Piatra Neamţ şi-a cinstit ieri ocrotitorul. În ajunul sărbătorii Soborului Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc slujba Vecerniei unită cu Litia, la care a participat un sobor impresionat de peste 40 de preoţi, un număr mare de credincioşi, dar şi oficialităţi locale. „Dacă la slujba Vecerniei ne-am bucurat de prezenţa unui sobor mare de preoţi, astăzi (n.r., ieri), la slujba Sfintei Liturghii au venit părinţii stareţi de la câteva mănăstiri de lângă Piatra Neamţ. La final a avut loc o agapă frăţească atât pentru invitaţi, cât şi pentru credincioşii care au încununat prin prezenţa lor hramul bisericii noastre. De asemenea, i-am avut în vedere şi pe cei 150 de săraci de care avem grijă pe tot parcursul anului, prin intermediul cantinei sociale a parohiei“, a declarat pr. paroh Vasile Păvăleanu.

Biserica „Sf. Ioan“ - Mărăţei este cel mai mare sfânt lăcaş înălţat înainte de 1990 în Piatra Neamţ. A fost zidită între anii 1867-1886 din iniţiativa preotului Ioan Lăzărescu şi a credincioşilor din cartierul Mărăţei. Îmbină în mod armonios stilul bizantin cu cel renascentist. Toate cele patru turle au forma bulbului de ceapă, specific stilului rusesc. Catapeteasma impresionează prin monumentalitate şi prin execuţia florală deosebită, în stil baroc, icoanele care o împodobesc fiind opera pictorului Lefteriu, ucenicul celebrului Nicolae Grigorescu.

Rugăciuni de mulţumire pentru cei care şi-au serbat onomastica

Sărbătoare a fost ieri şi la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“ din Suceava, construită în anul 1642 de Vasile Lupu, restaurată şi zugrăvită cu cheltuiala lui Gheorghe Drâmbei şi Dumitru Matasar în 1884, apoi între anii 1924-1926 şi 1995-1999. A avut destinaţia de paraclis al Curţii Domneşti. Atrage atenţia prin armonia proporţiilor. Turnul-clopotniţă este alipit zidului bisericii, pe latura de nord, şi are un subsol ce pare a fi fost folosit ca osuar. Accesul în sfântul lăcaş se face printr-o uşă în stil gotic de pe latura sudică, deasupra ei putând fi admirată pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcătuit din pronaos, naos şi sfântul altar, primele compartimente fiind despărţite formal de două coloane cu secţiune octogonală. Tradiţia spune că Biserica Domniţelor a fost pictată atât în interior, cât şi în exterior de „coconii“ domnitorului şi ai celorlalţi demnitari locali de la Curtea Domnească din Suceava, gest artistic unic în epoca Evului Mediu, care denotă deschiderea, grija pentru educaţia tinerilor şi ideile novatoare de la Curtea lui Vasile Lupu.

Ieri şi-a serbat hramul Biserica „Sf. Ioan“ din Bacău, ce aparţine de Protopopiatul Bacău Sud. Programul liturgic a început ieri-dimineaţă cu slujba Utreniei şi a continuat cu Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfânta Liturghie, în cadrul căreia s-au citit rugăciuni de mulţumire pentru cei care şi-au serbat onomastica. După cum ne-a relatat pr. Marius Popescu, slujitor la Biserica „Sf. Ioan“ din Bacău, la hramul vechiului sfânt lăcaş au participat numeroşi credincioşi. La final a avut loc pomenirea pentru cei adormiţi, dar şi pentru vrednicul de pomenire preot Cezar Ioan, care a slujit în ultima parte a vieţii în lăcaşul de închinăciune ocrotit de Sfântul Ioan Botezătorul. Biserica „Sf. Ioan“ din municipiul Bacău este unul dintre spaţiile sacre a căror istorie se pierde în anii de început ai veacului al XIX-lea. Monografiile şi scrierile mai vechi merg pe ipoteza că a fost zidită între anii 1803-1813 de ctitorii Ioan Mocanu şi preotul iconom Ioan Moisă. În 1924 a fost închisă, pentru a fi reparată radical. Din motive probabil financiare, reparaţia s-a făcut încet, până în anul 1930. Doar în cărţile vechi se mai pomeneşte de faptul că în cimitirul bisericii se găsea mormântul lui Ionică Tăutul, nimeni altul decât autorul proiectului de Constituţie din 1822 şi cel dintâi pamfletar român.