„Să intrăm în prima săptămână a Postului Mare lăsându-ne purtaţi spre lumina Învierii“

În Duminica izgonirii lui Adam din rai, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de PS Ioan Casian de Vicina, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America şi Canada, înconjuraţi de un sobor de 14 preoţi şi diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe“ - vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi.

După citirea Sfintei Evanghelii după Matei (cap. 6, 14-21), PS Ioan Casian de Vicina a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a amintit mai întâi faptul că perioada Triodului a început cu cele trei duminici pregătitoare, iar pericopa evanghelică citită ieri reprezintă o aducere-aminte a îndepărtării omului de Dumnezeu. „Am făcut acest drum de pregătire de trei săptămâni, pentru că, în gândirea Bisericii noastre Ortodoxe, ni s-a vestit înainte Învierea, aşa cum vom vedea duminica viitoare. În cartea Genezei, omul cade în măsura în care se îndepărtează de cuvântul lui Dumnezeu. Căderea din cuvântul lui Dumnezeu, din porunca ascultării de Dumnezeu, îl face pe om să cadă din starea lui firească. De aceea, important este cuvântul pe care Dumnezeu ni l-a adresat prin revelaţia Vechiului Testament, prin Fiul Său în Noul Testament şi prin toate cele lăsate nouă prin Sfinţii Apostoli, prin Biserică“, a spus PS Ioan Casian de Vicina, care a continuat să vorbească despre îndepărtarea lui Adam de Dumnezeu, după ce a fost izgonit din rai.

Să urcăm împreună cu Hristos spre Înviere

„În Duminica izgonirii lui Adam din rai ne reamintim că omul se îndepărtează de cuvântul lui Dumnezeu şi cade. Pe drumul acesta de şase săptămâni, plus săptămâna dinaintea Învierii, vom încerca să urcăm împreună cu Hristos prin toate mijloacele pe care Biserica ni le-a lăsat la îndemână. Să intrăm în prima săptămână a Postului Mare lăsându-ne purtaţi spre lumina Învierii. Această lumină pătrunde în fiinţa omului şi-l face să vadă drumul către Dumnezeu“, a mai adăugat PS Ioan Casian de Vicina.

Îndemn la iertare

La finalul Sfintei Liturghii, IPS Teofan a adresat credincioşilor un cuvânt în care i-a îndemnat ca înaintea începerii Postului Mare să fie în pace cu toată lumea, după care a citit un text al Sfântului Siluan Athonitul, cu privire la pocăinţă. „Este duminica iertării, în care suntem chemaţi să conştientizăm drama neamului omenesc petrecută prin păcatul strămoşilor noştri, Adam şi Eva. Păcatul lui Adam şi Eva a făcut ca toţi urmaşii lor să fie izgoniţi dincolo de zidurile împărăţiei lui Dumnezeu. Este ziua în care Biserica ne cheamă să ne transpunem în fiinţa şi inima lui Adam, atunci când a primit porunca să părăsească raiul. Părinţii pustiei, cunoscând prin puterea harului cu care erau înzestraţi ce înseamnă să trăieşti în afara împărăţiei lui Dumnezeu, au înţeles care a fost plângerea lui Adam, când a fost izgonit din rai. Sfântului Siluan Athonitul scria: «Sufletul meu tânjeşte după Domnul. Pe El îl caută cu lacrimi. Când eram împreună cu Domnul, sufletul meu avea o pricină şi bucurie, duşmanul nu se apropia de mine. Acum, duhul răului a pus stăpânire pe mine, sufletul îmi este chinuit, linişte nu găsesc în nimic. Nu pot să-l uit pe Domnul nici o clipă. Sufletul meu poartă dorul lui. În mijlocul durerii ridic glasul meu şi strig: Ai milă de mine, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, făptura Ta». Să încercăm a trăi pe măsura credinţei noastre această durere şi, experimentând-o înlăuntrul fiinţei noastre, ne va ajuta Dumnezeu să ne îndreptăm ochii prin poarta Învierii“, a menţionat IPS Teofan, care i-a oferit apoi PS Ioan Casian de Vicina o icoană cu Sfânta Parascheva şi un Liturghier.

Rugăciuni înainte de Postul Mare

După Sfânta Liturghie, IPS Teofan a citit pentru credincioşii prezenţi o rugăciune de dezlegare, iar PS Ioan Casian de Vicina a rostit rugăciunea ce se citeşte la începutul Postului Mare şi la începutul fiecărui post, pe care o redăm în întregime, pentru frumuseţea ei: „Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt departe, pe mare, Dumnezeul nostru, care mai înainte ai rânduit prin Legea cea Veche şi cea Nouă aceste patruzeci de zile, la care ne-ai învrednicit acum să ajungem; de la Tine cerem şi Ţie ne rugăm, întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim într-însele cu bună nevoinţă, spre slava numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, pentru omorârea patimilor şi stârpirea a tot păcatul, pentru ca prin pocăinţă, împreună cu Tine răstignindu-ne şi îngropându-ne, să ne sculăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului, şi bunului, şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“.