Casa memorială „Preot Constantin Morariu“ din Pătrăuţi - o pagină din cultura bucovineană

Construită pentru a sluji unui mic schit de maici, biserica din Pătrăuţi a fost părăsită aproape 200 de ani, iar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea devine biserică parohială Casa bicentenară din vecinătatea bisericii a fost restaurată şi adăposteşte un muzeu ce îşi doreşte să reconstituie crâmpeie din viaţa preotului bucovinean din secolul al XIX-lea

Drumul european care traversează Suceava şi se îndreaptă spre Ucraina se intersectează, la intrarea în localitatea Pătrăuţi, cu apa Pătrăuceanca. Harnicul pârâu sapă, de mii de ani, solul podişului Dragomirna. În Pătrăuţi, afluenţii Pătrăucencei au săpat văi adânci, lăsând întrei ei dealuri spectaculoase. Platoul rămas între pârâul Popii şi pârâul Ţiganului este împodobit, de 520 de ani, cu cea mai armonioasă biserică ştefaniană. Construită pentru a sluji unui mic schit de maici, biserica a fost părăsită aproape 200 de ani, iar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea devine biserică parohială. Casa parohială din imediata vecinătate are o istorie aparte. Construită din banii Fondului forestier bisericesc, în prima parte a secolului al XIX-lea, a fost locuită în ultimii 200 de ani de preoţii ce au slujit la Pătrăuţi. Edificată în stil austriac, cu şapte camere mari şi înalte, cu frontonul specific perioadei şi cinci ferestre, pe latura de sud, spre biserica-monument şi cu un frumos beci boltit, casa s-a înnobilat odată cu trecerea anilor şi a oamenilor.

În curând, prima şcoală de vară pentru studierea artei medievale moldoveneşti

Dacă vizitezi astăzi Pătrăuţiul, ai şanse mari să retrăieşti bucuria lui Şt. O. Iosif. Casa bicentenară a fost restaurată şi adăposteşte un muzeu, ce îşi doreşte să reconstituie crâmpeie din viaţa preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Muzeul începe cu un grup de fotografii realizate de Leca Morariu, la Pătrăuţi, în anul 1919. Era ziua de Florii, şi familia preotului s-a reunit în jurul casei parohiale şi a bisericii ştefaniene. Urmele prieteniei cu Nicolae Iorga, imagini din timpul luptei pentru idealul românesc, alături de Ciprian Porumbescu, etc., toate acestea pot fi văzute ascultând înduioşătoarea Baladă pentru vioară. Camerele mari şi luminoase revelează, în continuare, reconstituiri de interior. Camera unde se spovedeau sătenii pe timpul iernii, camera unde îşi botezau pruncii; biserica de zid se răcea din noiembrie şi până în aprilie. Mobilierul cu influenţe austrice din secolul al XIX-lea a fost recuperat şi restaurat în ultimii cinci ani. Căutătorul de frumos poate admira spaţii private ale preotului (colţul de rugăciune, masa de lucru, locul de odihnă), dar şi o impresionantă colecţie etnografică, ce are rolul de a aduce aminte despre dragostea lui Constantin Morariu pentru portul popular românesc. Cei ce au vizitat Pătrăuţiul în ultimii doi ani s-au putut bucura pentru prima dată de accesul la această pagină din istoria culturii bucovinene. Casa parohială a preotului bucovinean şi-a redeschis porţile în 2007, după o muncă amplă de restaurare, începută în toamna anului 2003. Un adevărat arc peste timp s-a realizat între perioada părintelui Constantin Morariu şi timpurile de acum. Dacă în anul 1908 preotul Morariu edifica în apropierea casei parohiale o şcoală ce era înzestrată cu materiale didactice şi toate instrumentele muzicale necesare constituirii unei orchestre, în anul 2008, lângă Muzeul „Casa parohială“ s-a început construcţia unui centru socio-cultural care îşi propune să sprijine pe cei interesaţi de studierea artei medievale moldoveneşti. S-au proiectat pentru acest obiectiv camere pentru cazare, bucătărie şi sală de conferinţe. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în scurtă vreme vom asista la prima şcoală de vară pentru studierea artei medievale moldoveneşti, în curtea celei mai vechi biserici cu arhitectură moldovenească, în reflexiile culorilor celei mai vechi picturi din Moldova.

„Casă parohială cu odăi largi şi luminoase“

Cele mai multe informaţii despre istoria casei memoriale le avem din perioada 1896-1919, când aici a locuit preotul Constantin Morariu. Important om de cultură bucovinean, părintele Constantin fusese secretar al „Arboroasei“, mişcare condusă de regretatul Ciprian Porumbescu. Neagreat de puterea politică imperială, el a fost nevoit să se retragă la Pătrăuţi, de unde va lupta neîncetat pentru unirea Bucovinei cu Regatul României. În perioada în care a locuit aici, casa a găzduit mari oameni de cultură din Regat. Serbarea lui Ştefan cel Mare din anul 1904 a strâns la Putna români de pretutindeni şi a impulsionat vizitarea bisericilor ridicate de vrednicul voievod. Cea din Pătrăuţi era una dintre bisericile vizitate mai ales datorită tabloului votiv deosebit, care îl reprezintă pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Mulţi oameni de cultură din Regat, care au vizitat în acele vremuri Bucovina, au fost găzduiţi în casa preotului Constantin Morariu. Casa a lăsat o impresie adâncă lui Şt. O. Iosif, de exemplu, care a fost găzduit aici o perioadă mai lungă de timp. Trimis în Bucovina de ministrul Spiru C. Haret pentru a se documenta şi a scrie un poem despre Ştefan cel Mare, poetul descrie, într-o scrisoare, sentimentele trăite la Pătrăuţi: „Părintele Morariu, gazda mea, e un preot înalt, frumos, cu barba albă, cu figura impozantă, un adevărat apostol... Abia picasem în casa lor şi, din odaia alăturată aud nişte puternice acorduri de pian - era feciorul lui, care cânta imnul regal român. (...) Închipuieşte-ţi o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curăţenie exemplară, o grădiniţă drăgălaşă în faţă, în fund, ogradă mare, care dă într-o livadă minunată. Şi totul într-o poziţie neasemănat de pitorească“.