joi, 29 august 2013

Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Pimen, la ceas aniversar

La Catedrala arhiepiscopală din Suceava a fost săvârşită marţi, 27 august 2013, Sfânta Liturghie, de către IPS Teodosie împreună cu IPS Pimen. În această zi, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor şi-a aniversat onomastica.

Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi-a serbat marţi, 27 august, în ziua pomenirii Sfântului Cuvios Pimen, onomastica. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în lăcaşul de închinăciune în care se află moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi de Arhipăstorul Sucevei şi Rădăuţilor. La acest moment de rugăciune au participat părinţii consilieri din cadrul Centrului eparhial Suceava, părinţii protopopi, precum şi slujitori din eparhie. În cuvântul rostit cu acest prilej, IPS Teodosie şi-a exprimat bucuria de a fi prezent la acest moment de sărbătoare din viaţa Înalt Preasfinţitului Pimen. „Sunt bucuros de fiecare dată când slujesc cu IPS Pimen. Este greu să descrii o bucurie tainică a acestei sărbători de astăzi (n.r. marţi). La Moldoviţa, Înalt Preasfinţia Sa ne spunea că nu serbează aniversarea sau naşterea, ci moartea. Sigur, noi, cei ce ne-am calugărit, ne-am răstignit şi, atunci, am murit pentru lume. De fapt, aceasta a vrut să tălmăcească Înalt Preasfinţia Sa. De aceea, slujeşte cu dragoste şi cu jertfă o bucurie tainică, dar care mereu se citeşte pe faţa blândă şi pe zâmbetul curat, şi anume bucuria de a sluji Biserica. Această bucurie se exprimă într-o jertfă necontenită, pentru că în Ortodoxie aşa înţelegem, că nu ne putem întâlni cu Dumnezeu decât prin jertfă. Fiecare arhiereu trebuie să fie următorul lui Hristos, cum spune şi Sfântul Apostol Pavel. Este greu să iei calea acestei urmări a lui Hristos. Această urmare este, mai întâi, lepădarea de sine. Fiul lui Dumnezeu S-a lepădat de slava dumnezeiască şi a luat umilinţa omenească pentru noi, însă este mai uşor să ne lepădăm de zbuciumul şi de plăcerea vremelnică şi să ne dăruim lui Hristos, ca o jertfă pentru viaţa cea veşnică. Arhieria este, de fapt, o jertfire şi o slujire continuă a lui Dumnezeu şi a oamenilor“, a amintit IPS Teodosie, care a vorbit, în continuare, despre misiunea la care a fost chemat Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

„Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor are cele mai frumoase aşezăminte de bătrâni şi de copii“

„Pe IPS Pimen l-am cunoscut treptat şi la fiecare treaptă de cunoaştere am rămas mirat de lepădarea de sine, de dragostea faţă de semeni, de dorinţa de a fi întotdeauna în mijlocul suferinţei celor mici sau celor bolnavi. De aceea, Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor are cele mai frumoase aşezăminte de bătrâni şi de copii, pentru că aceasta este iubirea. Iubirea nu este un cuvânt, nu este o definiţie, ci este Însuşi Dumnezeu, iar, pe pământ, iubirea este jertfa noastră faţă de cei pe care Dumnezeu îi iubeşte, cei năpăstuiţi, săraci, orfani, bătrâni. Toţi purtăm chipul lui Dumnezeu şi de aceea trebuie să ne jertfim, pentru că Dumnezeu s-a jertfit pentru noi toţi. La această sfântă zi, când am înălţat rugăciuni la Bunul Dumnezeu şi când Hristos ne-a îmbrăţişat, se cuvine să exprimăm dorinţa şi nădejdea că toate cele ce le facem întru slava lui Dumnezeu, spre folosul Bisericii şi al neamului nostru, le vom primi. De aceea, vă urez să aveţi ani mulţi, cu sănătate, cu belşug de roade duhovniceşti“, a conchis Arhiepiscopul Tomisului. A urmat cuvântul Înalt Preasfinţitului Pimen, care a subliniat importanţa ajutorării semenilor şi a bisericilor-monument din Bucovina. „Ne apropiem de Dumnezeu în măsura în care ne apropiem de oameni, de fraţii mai mici ai lui Hristos. Aceştia sunt cei care se află în nevoi materiale şi duhovniceşti, bătrânii şi copiii. În Bucovina, spre deosebire de alte zone ale ţării, mai avem monumentele istorice, coloanele patrimoniului naţional, care au nevoie de o îngrijire permanentă, costisitoare. La căminele de bătrâni pe care le avem, ajutăm mulţumitor, datorită dragostei jertfelnice a preoţilor şi credincioşilor, a oamenilor cu bunăvoinţă. Bătrânii sunt ajutaţi ca zilele pe care le trăiesc până la sfârşitul vieţii lor să fie cu mângâiere. Bisericile-monument nu trebuie să aibă un sfârşit. Această conştiinţă trebuie s-o avem fiecare dintre noi. Pentru aceasta, este nevoie de retrocedarea averilor necesare pentru îngrijirea acestor bătrâni şi, nu în ultimul rând, pentru ajutorarea celor săraci. Avem o datorie la fel de sfântă şi faţă de tineret, care este ameninţat. De aceea, trebuie să venim cu hrana duhovnicească, pentru minte şi pentru suflet“, a spus IPS Pimen.

Niciun comentariu: