Darurile Ortodoxiei
În continuare, pr. Mircea Stoleriu a susţinut o alocuţiune despre „Răspunsurile şi darurile Ortodoxiei pentru lumea de astăzi“. „Ortodoxia ne aduce marea bucurie de a ne dărui Adevărul. Ne aducem aminte de Pilat, care L-a întrebat pe Mântuitorul: «Ce este adevărul?». Domnul nostru Iisus Hristos nu i-a răspuns, pentru că El Însuşi era Adevărul. Această Ortodoxie îmbibată de Hristos nu poate să fie alta niciodată. Noi avem ca dar din partea Ortodoxiei faptul că ne-am născut în această credinţă. Ortodoxia ne dăruieşte dreapta credinţă. Liturghia este smerenie înainte de toate. Liturghia este Însuşi Hristos. Marele dar al Ortodoxiei este icoana. Ea este imaginea devenirii noastre. Icoana este chemarea noastră spre idealul de sfinţenie. («Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt»)“, a afirmat pr. Mircea Stoleriu. Punctul al treilea al dezbaterii, „Ortodoxie şi ortopraxie“, a fost dezvoltat de pr. prof. Dragoş Bahrim, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi. „Nu poţi fi creştin dacă nu trăieşti Evanghelia, dacă nu mărturiseşti prin lucrările tale credinţa pe care ţi-o asumi. Sunt multe locuri în Sfânta Scriptură în care se arată că nu se poate să te numeşti credincios fără să ai lucrare duhovnicească. Poţi să practici o teologie fără lucrare duhovnicească sau poţi avea o evlavie ortodoxă dar să nu cunoşti teologia, dogmele Bisericii. Când te apropii de cele dumnezeieşti, trebuie să ai o pregătire necesară. Cel care se apropie de Teologie trebuie să se lepede de patimi. Îl cunoaştem pe Dumnezeu în măsura în care ne curăţim de patimi. Devenim ortodocşi pe măsură ce împlinim o lucrare duhovnicească cu noi înşine. Între ortodoxie şi ortopraxie trebuie să fie o strânsă legătură. Nu poţi fi creştin fără să trăieşti în viaţa ta Evanghelia“, a spus pr. prof. Dragoş Bahrim. În final, pr. Vasile Manole a prezentat un scurt istoric al asociaţiei Oastea Domnului, creionând locul şi rolul acestei organizaţii în cadrul misionarismului laic din Biserica Ortodoxă Română.marți, 23 februarie 2010
„Ortodoxia ne aduce marea bucurie de a ne dărui Adevărul“
La Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“ - Curelari din Iaşi a fost organizată în Duminica Ortodoxiei dezbaterea cu tema „Cum înţelegem Ortodoxia astăzi“. Invitaţii la acest eveniment au supus discuţiei subiecte precum: „Ce este Ortodoxia?“, „Răspunsurile şi darurile Ortodoxiei pentru lumea de astăzi“, „Ortodoxie şi ortopraxie“ şi „Calea duhovnicească Oastea Domnului, misionarism laic în Biserica Ortodoxă Română“.
Duminica Ortodoxiei a fost sărbătorită în mod deosebit de credincioşii care fac parte din Asociaţia „Oastea Domnului“ şi care se adună în fiecare săptămână la Biserica Curelari din Iaşi, pentru a participa la sfintele slujbe şi la catehezele organizate aici. „Cum înţelegem Ortodoxia astăzi“ a fost titlul întâlnirii consacrate cinstirii credinţei ortodoxe şi sfintelor icoane, ce a avut loc în Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“ - Curelari din Iaşi. În deschiderea întrunirii, Vasile Manole, preot misionar la acest sfânt lăcaş, a vorbit despre motivele pentru care a dorit să marcheze, în prima duminică din Postul Mare, sărbătoarea Ortodoxiei. Părintele Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor şi paroh al Parohiei Talpalari din Iaşi, şi-a început cuvântul plecând de la un pasaj din Sfânta Scriptură. „Este important să încercăm permanent să ne definim identitatea, să înţelegem cine suntem şi ce avem de făcut. Pericolul cel mai mare asupra Ortodoxiei vine atât din exterior, dar mai ales din interior. Putem răspunde la întrebarea «Ce este Ortodoxia?» plecând de la întrebarea: «Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?», pe care Mântuitorul a adresat-o Sfinţilor Apostoli. Aceasta este întrebarea care ni se adresează şi nouă, tuturor, peste veacuri, iar răspunsul poate fi unul ortodox sau unul neortodox. Răspunsul Sfântului Apostol Petru a fost unul ortodox: «Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu». Dar tot el este cel care, la scurt timp după ce dă acest răspuns, atunci când Mântuitorul le vorbeşte ucenicilor despre patimile pe care avea să le îndure, dar şi despre Învierea Sa cea după trei zile, avea să-l tragă deoparte şi să-l dojenească pe Domnul, cerându-i să Se cruţe pe Sine. Replica Mântuitorului a fost, însă, una fermă: «Înapoia mea, satano!», i-a spus, arătându-i că, de data aceasta, nu cugetă cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. În cea de-a doua ipostază, Petru se dovedeşte a nu mai avea o dreaptă credinţă, căci n-a mai fost inspirat de Tatăl Cel din ceruri, ci s-a ghidat după mintea lui omenească“, a explicat pr. Constantin Sturzu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu