Sărbătoare în parohia Tişăuţi, prilejuită de sfinţirea bisericii

Peste 1.000 de credincioşi au participat ieri la slujba de sfinţire a Bisericii „Naşterea Maicii Domnului“ din parohia Tişăuţi, Protopopiatul Suceava 1. Târnosirea sfântului lăcaş a fost urmată de slujba Sfintei Liturghii, săvârşită pe un podium special amenajat în curtea bisericii parohiale.

Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a sfinţit ieri lăcaşul de închinăciune al enoriaşilor din localitatea Tişăuţi, judeţul Suceava. Aşa cum este tradiţia în Bucovina, Chiriarhul a parcurs drumul de la şcoala din sat până la biserica parohială în caleaşcă, fiind înconjurat de călăreţi îmbrăcaţi în costume naţionale. Apoi, IPS Pimen a fost întâmpinat de soborul de preoţi, de autorităţile locale, de credincioşi şi de un grup de copii care i-au oferit flori. Slujba de sfinţire a avut loc într-o atmosferă de o deosebită încărcătură spirituală, iar Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de 30 de preoţi şi diaconi, din care a făcut parte şi pr. Vasile Irimia, protopop al Protopopiatului Suceava 1. În cuvântul de învăţătură rostit, ierarhul locului a vorbit despre semnificaţiile Evangheliei citite şi despre evenimentul legat de sfinţirea bisericii. La finalul slujbei, pr. paroh Mircea Bejenariu a fost ridicat la rangul de iconom stravofor. Credincioşii, atât femeile, cât şi bărbaţii, au trecut prin sfântul altar, unde au sărutat Sfânta Evanghelie, au fost miruiţi şi binecuvântaţi. La final, enoriaşii i-au servit pe cei veniţi din alte sate cu bucate tradiţionale.

Reticenţi la început: „costul lucrărilor le depăşea puterile financiare“

Lucrările la biserica din Tişăuţi au început în luna mai a anului 2003 prin săparea şi turnarea fundaţiei, continuând în 2004 cu zidirea sfântului lăcaş, din cărămidă. Construirea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş a durat 5 ani, timp în care s-au montat crucile pe turnuri, pardoseala din granit şi s-a început pictura în bolta sfântului altar şi în ocniţele exterioare ale turlei centrale. Lăcaşul de închinăciune are o arhitectură de tradiţie ştefaniană, urmând ca la final să fie împodobită şi cu pictură exterioară, în tehnica fresco, care să reprezinte o mică sinteză a spiritualităţii româneşti din Bucovina. „Cei mai în vârstă au fost mai reticenţi atunci când s-a ridicat acest sfânt lăcaş: costul lucrărilor le depăşea puterile financiare. În această lucrare au fost angrenaţi oameni cu dare de mână pe care îi cunoşteam sau pe care i-a îndemnat Dumnezeu să ajute la construirea acestei biserici. Toţi oamenii au participat la această bucurie a bisericii noastre cu nădejdea şi încredinţarea că dincolo de efortul nostru omenesc sunt sfinţii protectori ai satului, Maica Domnului şi toţi sfinţii români“, a spus pr. lect. drd. Mircea Bejenariu, parohul de la Tişăuţi şi profesor la Facultatea de Teologie „Sf. Ioan Teologul“ din Edineţ, Basarabia, care ne-a mai relatat câteva dintre problemele pe care le-a avut în lucrarea de zidire a bisericii târnosite ieri. „Sectele neoprotestante, destul de numeroase în parohie, au tulburat continuu starea credincioşilor ortodocşi. Satul, cu 200 de case de ortodocşi, s-a depopulat prin plecarea tinerilor la muncă în străinătate, simţindu-se, ca peste tot, ravagiul adus de bani şi confort. Una dintre cele mai grele încercări a fost inexistenţa unei conştiinţe de apartenenţă la viaţa parohiei. Foarte important a fost fenomenul constituirii unui mic nucleu de viaţă parohială autentică şi plină de bucurie, prin atragerea unor enoriaşi care nu veneau la biserică din cauza formalismului preexistent, din anii comunismului. Trist este că a rămas o fărâmă de enoriaşi care nu a ştiut să priceapă cu sufletul minunata lucrare a lui Dumnezeu în satul lor şi au ales deocamdată să se separe de toată această realizare“, a mai adăugat pr. paroh.