„Să ne curăţim simţirile pentru a-L putea vedea pe Hristos Înviat“

Înalt Preasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a susţinut marţi, 31 martie 2009, în Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi o conferinţă, la invitaţia Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), filiala Iaşi. În deschiderea conferinţei, moderată de Adrian Gânju, vicepreşedinte ASCOR, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat IPS Andrei un cuvânt de bun venit.

Sute de studenţi din Iaşi au participat acum două zile la cea de-a cincea conferinţă, din seria „conferinţelor mari“ din Postul Mare, organizate de ASCOR - filiala Iaşi. Tema discursului susţinut de IPS Andrei s-a intitulat „Să ne curăţim simţirile“. Arhiepiscopul Alba Iuliei a vorbit în prima parte a cuvântului său despre post, pornind de la cap. 58 din Cartea proorocului Isaia, a Sfintei Scripturi, în care se subliniază faptul că postul de bucate, dacă nu este însoţit de abţinerea de la răutate, nu este eficient. „În perioada Postului Mare, un mijloc pe care îl avem la îndemână pentru a ne curăţi simţirile este postul. Pentru noi, creştinii, postul nu este o povară, ci este o şansă. Ne bucurăm când vine postul. Această postire de bucate trebuie să fie însoţită neapărat de postirea de răutate pentru a fi eficientă. Postul ne este de folos pentru că este unul dintre mijloacele cu ajutorul cărora ne curăţim simţirile. Vom cânta în Canonul de la Înviere aşa: „Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu ne-apropiată lumină a Învierii“. Cine n-ar vrea să aibă o experienţă mistică cu Domnul Hristos? Să-L întâlnească pe Dumnezeu? Pentru această întâlnire, trebuie să ne curăţim simţirile. Care sunt simţirile pe care trebuie să le curăţim? La psihologie se învaţă că sufletul are trei simţiri: raţiunea, sentimentul şi voinţa. Sfântul Macarie cel Mare, în omiliile sale, adaugă încă o simţire: conştiinţa. Astfel, sufletul are patru simţiri“, a spus IPS Andrei, care a continuat să facă referire la şapte trepte din prima fază a vieţii spirituale, despre care vorbeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Şapte trepte pentru curăţirea simţirilor

„Prima treaptă este credinţa. Ea este definită de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei, cap. 11: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“. În starea de cădere nu-L putem vedea pe Dumnezeu, dar Îl vedem totuşi prin credinţă. Ştim că există Dumnezeu, că există rai, că există iad şi că toate cele descoperite de Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie sunt adevărate. Pe toate le primim în virtutea credinţei. De câtă credinţă nu am avea nevoie noi ca să purcedem cu seriozitate pe această cale a curăţirii simţirilor? Al doilea pas este frica de Dumnezeu. Zice Sf. Apostol Iacov: „Credinţa fără fapte este moartă“. Frica de Dumnezeu are trei măsuri: măsura robilor, a simbriaşilor şi a fiilor. La măsura robilor omul face voia lui Dumnezeu de frica pedepselor, la măsura simbriaşilor omul face voia lui Dumnezeu gândindu-se la răsplată, iar cel ce ajunge la măsura fiilor face voia Tatălui său pentru că Îl iubeşte. Creştinii adevăraţi fac voia lui Dumnezeu pentru că Îl iubesc. A treia treaptă pe calea curăţirii simţirilor este pocăinţa sinceră, care întotdeauna se finalizează cu o bună spovedanie. În Sfânta Scriptură sunt multe exemple de oameni care s-au pocăit şi şi-au îndreptat viaţa. Cel mai frumos exemplu este al fiului risipitor. A patra treaptă este înfrânarea. Din viaţa de zi cu zi constatăm că, totuşi, şi după ce am făcut o bună spovedanie, mai cădem. După ce am făcut o bună pocăinţă, nu ne lasă în pace cel rău. Trebuie să avem puterea de a ne înfrâna. După înfrânare urmează răbdarea. Trebuie să ai răbdare, pentru că vor veni încercări şi de la lume, şi de la diavol, dar şi de la firea ta slabă. A şasea treaptă pe calea aceasta, a curăţirii simţirilor, este nădejdea. Noi nu ne chinuim să ne despătimim, să ne curăţim simţirile fără să credem că la capătul drumului ne aşteaptă Dumnezeu. A şaptea treaptă este a unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos, unire pe care o urmărim prin nevoinţa noastră. Dorim să ajungem în sfânta zi a Învierii să-L vedem pe Hristos răsărind din mormânt şi, luminat, zicându-ne: «Bucuraţi-vă!». Noi ne curăţim simţirile pentru a-L vedea pe Hristos. Pângărindu-se simţirile şi căzând din starea de har în care eram la început, ajungem bătrâni, bolnavi, muritori. După ce ne-am curăţit simţirile, biruim răul şi moartea şi, împreună cu Mântuitorul, moştenim viaţa veşnică“, a mai adăugat Arhiepiscopul Alba Iuliei.(Z.L.)