Ctitorul Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ - Poitiers, condus pe ultimul drum

Ierarhi, preoţi, diaconi şi o mulţime de credincioşi, care s-au alăturat familiei îndurerate, l-au condus ieri pe ultimul drum pe părintele paroh Petru Însurăţelu, de la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ - Poitiers. Trupul neînsufleţit al blândului părinte a fost înhumat într-o criptă, lângă biserica pe care a ctitorit-o.

Ieşenii din cartierul Frumoasa şi bd. Poitiers şi-au luat ieri rămas-bun de la cel care i-a păstorit timp de cinci ani, părintele Petru Însurăţelu, care a plecat la Domnul în ziua de 28 iunie 2009. De când trupul neînsufleţit al părintelui a fost adus în paraclisul din curtea Bisericii „Sf. Împ. Constantin şi Elena“, Psaltirea nu a încetat a fi citită, iar pe parcursul acestor zile mai mulţi preoţi din Iaşi au trecut să-şi ia rămas-bun şi să facă o rugăciune pentru fratele lor. Programul liturgic de ieri a început cu slujba Sfintei Liturghii, săvârşită de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjurat de un sobor de zece preoţi şi diaconi.

Slujba de prohodire a început la ora 10:00 şi a fost oficiată în curtea sfântului lăcaş de pe bd. Poitiers de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi de PS Calinic Botoşăneanul, înconjuraţi de un sobor de 60 de preoţi, din care au făcut parte şi pr. Ionel Roată, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Constantin Andrei, protoiereul Protopopiatului Iaşi 1, şi pr. Vilie Doroşincă, protoiereu al Protopopiatului Iaşi 2. Dacă în prima parte a slujbei vremea fost frumoasă, ulterior cerul parcă a plâns pentru cel plecat dintre cei vii, urmând ca, spre final, razele blânde ale soarelui să se ivească printre nori, parcă pentru a le aminti celor îndureraţi de nădejdea învierii.

„Se gândea zi şi noapte cum să termine mai repede construcţia bisericii“

După slujba de prohodire, pr. protopop Vilie Doroşincă şi-a manifestat, în numele preoţilor din Protopopiatul Iaşi 2, regretul pentru trecerea la cele veşnice a pr. Petru Însurăţelu şi a prezentat câteva date biografice ale fostului paroh de la enoriile Igeşti (Vaslui), Dumeşti (Vaslui) şi „Sf. Împ. Constantin şi Elena“ - Poitiers din Iaşi. „În anul 1984 este chemat la Sfânta Taină a Hirotoniei pe seama parohiei Igeşti, jud. Vaslui, unde construieşte o casă parohială, iar din 1987 este transferat la parohia Dumneşti - Vaslui, unde construieşte din temelie o biserică şi reface un alt sfânt lăcaş care arsese din temelie. Pentru această activitate, în anul 1998 primeşte distincţia de iconom stavrofor. În anul 2003 i se aprobă transferul la cerere în nou înfiinţata parohie «Sf. Împ. Constantin şi Elena» din Protopopiatul Iaşi 2, cu clauza misionară de a construi o nouă biserică, pe care a început-o în anul 2005. Părintele a încercat să facă din preoţie un ideal, şi nu un scop. A fost un preot blând, bun, echilibrat, un sprijin deosebit pentru doamna preoteasă, iar pentru credincioşi a fost un bun sfătuitor, determinându-i să lucreze ca şi cum ar trăi veşnic şi să se roage ca şi cum ar muri mâine. Era mereu gata pentru slujirea aproapelui. Părintele Petru se gândea zi şi noapte cum să termine mai repede construcţia bisericii“, a menţionat pr. protopop Vilie Doroşincă.

„Nu mă uitaţi pe mine când lăudaţi pe Domnul“

În cuvântul său, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a vorbit despre semnificaţia a trei rugăciuni rânduite să se citească la înmormântarea preotului. „Rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească în locaşurile sfinţilor pe părintele Petru, cel ce s-a ostenit mult în lumea aceasta. Un tropar înainte de Apostolul al IV-lea plasează întreaga slujbă în inima şi în gura părintelui: «Fraţii mei cei iubiţi, nu mă uitaţi pe mine când lăudaţi pe Domnul şi vă aduceţi aminte de dorul şi de dragostea mea. Aduceţi-vă aminte şi de frăţie şi rugaţi pe Dumnezeu să mă odihnească pe mine cu drepţii». Să ne dea Dumnezeu putere, având nădejdea în înviere, să-l purtăm în rugăciunile noastre“, a spus IPS Teofan. A urmat procesiunea către mormântul unde a fost depus sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Petru Însurăţelu, în sunetul cântărilor şi al clopotelor.