Parohia Căiuţi din Protopopiatul Oneşti este situată în zona centrală a Culoarului Trotuşului inferior, la 14 km S-E de municipiul Oneşti. Numele localităţii, iniţial Poşorcanii, devenit similar cu Căiuţul, ca nume de moşie, provine fie dintr-un hidronim de origine maghiară - „koucz“ = pârâu pietros, fie de la „caii iuţi“ care se schimbau la poştalionele ce străbăteau Ţara Moldovei. În anul 1774 făcea parte din ocolul sau plasa Trotuş. În anul 1818, domnul Moldovei, Scarlat Alexandru Calimachi, dă hrisov hatmanului Răducanu Roset, pentru formarea de târg la moşia sa din Căiuţi.
Cele 300 de familii care alcătuiesc parohia, mulţi dintre enoriaşi fiind pensionari, deşi se confruntă cu probleme financiare din cauza disponibilizărilor, sunt aproape de biserica din satul lor prin participarea la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători, dar şi prin sprijinirea acţiunilor filantropice. „În fiecare an, de Paşti şi de Crăciun, facem colecte pentru cei nevoiaşi, deşi posibilităţile materiale ale enoriaşilor parohiei noastre sunt precare. Credincioşii noştri au sprijinit, în măsura posibilităţilor, acţiunile iniţiate prin biserică, astfel încât acum doi ani de zile am reuşit înlocuirea acoperişului sfântului lăcaş, iar acum construim o casă praznicală“, a spus pr. paroh Costel Abiculesei. În ultimii ani, parohia s-a confruntat cu mari probleme datorate plecării masive a tinerilor în străinătate. Cei care au rămas în parohie au păstrat însă tradiţiile.
După cum ne-a relatat pr. paroh, enoriaşii de la Căiuţi au mare grijă de cei plecaţi la cele veşnice. „Programul liturgic de la biserica noastră se intensifică mai ales în perioada Postului Mare, dar şi în celelalte posturi, când enoriaşii vin să se cureţe de păcate prin Taina Spovedaniei, iar apoi să primească Sfânta Împărtăşanie, dacă primesc dezlegare“, a explicat pr. paroh.
Reparaţii şi consolidări de-a lungul timpului
Biserica „Sfinţii Voievozi“ a fost construită la 1800 de familia hatmanului Roset şi a fost reparată la 1892. Este distrusă în timpul Primului Război Mondial. În anul 1924 reîncepe construirea bisericii parohiale pe fundaţia vechii biserici, iar după opt ani este redată cultului. La construirea bisericii au contribuit Prefectura Bacău, Primăria Căiuţi şi enoriaşii. Biserica este realizată din piatră şi cărămidă, în forma de cruce, având două turle. Catapeteasma este pictată în stil bizantin de I. Zarma, de la moşia Ruginoasa - Iaşi, în anul 1932 (sau 1940). După cutremurul din 1940, biserica este împrejmuită cu un cordon de ciment. În anul 1960 se schimbă şindrila de pe acoperiş cu tablă zincată. Ulterior, pardoseala a fost lucrată în mozaic, cu ajutorul preoţilor din familia Constantinescu, ridicaţi din rândul căiuţenilor, părintele Grigore Constantinescu şi părintele Vasile Constantinescu, tată şi fiu. În anul 1981, preotul paroh Ioan Ursu începe lucrările de consolidare a bisericii, se pictează interiorul bisericii de către pictorul Vasile Răuţa din Căiuţi, se construieşte o nouă clopotniţă şi se împrejmuieşte biserica cu gard de sârmă, pe temelie de ciment. Sfântul lăcaş a fost resfinţit de PS Eftimie, Episcopul Romanului, în anul 1989. În anul 2004, pr. paroh Costel Abiculesei a început lucrările de reparaţie a acoperişului, când se înlocuieşte asterialul, se modifică turlele, se acoperă biserica cu tablă, dispusă în fâşii transversale. În anul 2007 au început lucrările de construire a casei praznicale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu