Testamentul ctitorului Bisericii Roseti
În continuare vă prezentăm o parte din Testamentul spătarului Constantin Roset, ctitorul Bisericii "Întâmpinarea Domnului" şi "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" - Roseti din Botoşani, preluat din Arhivele Naţionale ale României. Fragmentul din testament a fost citit la finalul Sfintei Liturghii oficiate sâmbătă de IPS Teofan la Biserica Roseti, de părintele paroh Gheorghe Grigoraşi.
Din Foaie de Publicaţii oficiale No. 15, Anul V, sâmbată 19 ianuarie 1863 – Dieată
"În numele Tatălui şi al Fiului şi a Sfântului Duh amin, fiindcă necunoscută este ziua şi ceasul în care soseşte moartea, după Evangheliceasca poruncă a Dlui carele zice: "Priveghiaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua nici ceasul întru carele va veni fiul omenesc", pentru aceasta şi eu păcătosul şi nevrednicul rob al lui Dumnezeu Constantin Roset Bivel Vorn. Ajungând cu mila lui Dzeu sănătos în vârstă de 70 ani şi gândind că neştiută este vremea morţii, avînd mintea întreagă am socotit a alcătui această Dieată şi a pune la cale toată averea mea câştigată de mine cu ajutorul Domnului, mişcătoare şi nemişcătoare şi mai întâi las ertare la toţi oamenii cari me-au greşit şi cari nu me-au greşit dela care cer şi eu asemenea ertare la orice ca un om am greşit în lume şi după aceasta însemnez şi rînduiesc ale mele după cum înţios anume se arată:
1) Sfânta biserică din târgul Botoşani cu hramul Întâmpinarea Domnului nostru Is. Hr. şi a sfinţilor întocmai cu apostolii Împăraţi Constantin şi Elena, ce este zidită cu ajutorul Domnului de mine păcătosul cu ogradă grădină şi toate chiliile ei, înzestrată de mine cu o parte din moşia Tomeştii ce la anul 1851 am cumpărat prin sultan mezat dela D-lui boerul Alecu Miclescu, hotărâtă şi stălpită de giurîmpregiur, cum şi cu zece dugheni de piatră tot din Botoşanii în târgul vitelor, pe loc slobod cumpărat şi zidite de mine la anul 1851, octombrie 20, am închinat sf. monastiri Vorona, tot din ţinutul Botoşani, dând tot o odată şi toate documenturile atât a bisericii, cum şi a moşiei şi a dughenilor la mână preacuvioşiei sale părintelui Arhimandrit Iosif Eugumenul Sfintei Monastiri Vorona, în fiinţă atât soborul, ca să fie metoc monastirii cu îndatorire de a se păzi şcoala de psaltichie cu nestrămutare în veci, după cum se urmează şi până acum, cum şi celelalte îndatoriri precum în acel formăluit şi publicat pe larg glăsuieşte anume pentru toate.
2) Odaia Tomeştii din ţinut Botoşani, partea me ce am cumpărat de veci prin sultan mezat dela răpos. Stolnic Feodor Vârnav la anul 1825 am dăruit prea iubiţilor nepoţilor mei Iancu şi Ecaterina fiii prea iubitului fratelui meu Post. Iacovachi Roset la anul 1825 mai 12 cu îndatorirea anume însemnată precum la actul dăruirii şi este formăluit şi publicat pe larg glăsuieşte pe larg pentru toate dînd Dsale şi toate documenturile a pomenitei moşii vechi şi nouă, tot atuncea. Banii precum rânduiesc a se da dintru cei ce se vor găsi în casă, adică 100 galb. se vor întrebuinţa spre întâmpinarea cheltuielilor în vremea grelei mele pătimiri, către sfârşitul meu, cu facerea sfintelor masle, cu rugile preoţilor pentru ertarea păcatelor mele si uşurarea durerilor, cu molitfele de deslegare de către un arhiereu şi cu plata doftorilor şi a răţetelor, 100 galb. spre împărţirea la fimeile văduve şi scăpătate, în vremea boalei mele, 300 galb. să se cheltuiască cu înmormântarea me care însă să nu se facă pompoasă cu muzică şi cu droagă după răul obicei iscodit de zădărnicia îngîmfării, nesocotind că trupul ticălosului om merge spre hrana vremurilor, ci să se facă ca unui păcătos în glasul binecuvântărilor a mai multor saraci, cu preoţi, cu arhimandriţi şi cu arhierei, 20 de galb. să se împărţască la saraci şi la văduve în ziua înmormântării, 5 galb. să se impărţească la vinovaţii din gros, 50 galb. la un arhiereu ca să slujască pe rând 40 de zile la sfânta Biserică Stratenia din Botoşani unde are a fi înmormântat trupul meu, 10 galb. la doi preoţi, un diacon, un eclesiasc şi doi cântăreţi, care vor sluji cu arhiereu întru cele 40 de zile, 10 galb. asemenea pentru colive parastase, vin şi lumânări întru acele 40 de zile".
În continuare, ctitorul îşi rânduieşte, în testament, banii lăsaţi epitropilor pentru pomenirea sa, până la şapte ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu