Biserica noastră l-a cinstit luni, 2 iunie 2014, pe Sfântul Ioan cel
Nou de la Suceava, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala
arhiepiscopală din Suceava. În Iaşi a fost sărbătoare la Biserica
Nicoriţă din cartierul Tătăraşi.
Biserica „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ - Nicoriţă din Iaşi a
îmbrăcat luni, 2 iunie 2014, straie de sărbătoare. Duminică seara,
Vecernia unită cu Litia a fost săvârşită de un sobor de preoţi, în
prezenţa a numeroşi credincioşi. Predica de la finalul slujbei a fost
adresată de pr. Ştefan Chiruţă, de la Parohia „Învierea Domnului“ -
Dacia din Iaşi, şi a fost urmată de un cuvânt al părintelui Vilie
Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2. După ce au primit litie,
credincioşii au participat la o agapă frăţească în aşezământul social al
parohiei. Luni dimineaţă s-au oficiat Utrenia şi Sfânta Liturghie, la
finalul căreia pr. Ioan Rusu, de la Parohia „Sfinţii 40 de Mucenici“, a
ţinut o predică referitoare la semnificaţiile sărbătorii Sfântului Ioan
cel Nou de la Suceava. La final, a avut loc pomenirea celor adormiţi şi a
ctitorilor sfântului lăcaş. În ultimii ani, Biserica Nicoriţă a intrat
într-un amplu proces de reconsolidare şi restaurare cu fonduri de la
Ministerul Culturii şi Patrimoniul Cultural Naţional. „Lucrările la
sfântul lăcaş se derulează în prezent la faţadă şi la partea superioară.
În acelaşi timp, se refac ocniţele prin înlocuire cu piatră sau
cărămidă, pentru a reda ornamentele originale. În continuare, urmează
tencuirea şi turnarea trotuarului. Apoi, vom intra în interiorul
sfântului lăcaş, unde se vor pregăti pereţii pentru pictură“, a relatat
pr. paroh Ioan Leonte. Istoria Bisericii Nicoriţă începe odată cu
sosirea la Iaşi a moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În
drumul lor, de la Cetatea Albă la Suceava, în anul 1402, moaştele
Sfântului Ioan cel Nou au poposit o vreme aici. Hatmanul Nicoară, cumnat
al domnitorului Miron Barnovschi, a zidit actuala biserică din piatră
şi cărămidă, în stil moldovenesc. Mai întâi a fost mănăstire. Miron
Barnovschi a înzestrat-o cu pământ, iazuri şi sate, la dezvoltarea ei
contribuind şi alţi domnitori ai vremii. După secularizarea averilor
mănăstireşti de la 1864, biserica a fost transformată în biserică de
parohie, aşa cum a rămas până astăzi. (Constantin Ciofu)
miercuri, 4 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu