IPS Teofan a rostit la finalul slujbei un cuvânt de învăţătură în care a amintit faptul că Sfinţii Atanasie şi Chiril au luptat pentru recunoaşterea adevărului că Iisus Hristos este Om şi Dumnezeu adevărat. „Sfinţii Atanasie şi Chiril au trăit într-o perioadă în care Biserica clădea doctrina ei, încerca să definească pe baza Sfintei Scripturi învăţăturile sale despre Sfânta Treime, despre Iisus Hristos, despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Un singur lucru au apărat cei doi mari arhiepiscopi, şi anume că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Sfântul Atanasie mărturisea că Iisus Hristos este Dumnezeu, că Dumnezeu s-a coborât pe pământ şi s-a făcut om pentru ca omul să aibă posibilitatea să urce la cer, să se îndumnezeiască, iar Sfântul Chiril mărturisea despre faptul că în Iisus Hristos este o unire perfectă între omul Hristos şi Dumnezeul Hristos, că Iisus Hristos este izvorul mântuirii noastre. Sfinţii Atanasie şi Chiril au luptat cu atâta stăruinţă, cu atâta înţelepciune, cu atâta jertfă pentru recunoaşterea adevărului că Iisus Hristos este om adevărat şi Dumnezeu adevărat pentru că erau conştienţi că omul, în viaţa lui, trebuie să fie om adevărat, dar om îndumnezeit“, a menţionat IPS Teofan.
Biserică ridicată de Vasile Lupu
Mănăstirea Copou-Podgorii a fost reactivată ca aşezământ monahal de călugăriţe la 29 aprilie 2001, de către PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, biserica primind şi al doilea hram, „Duminica Mironosiţelor“. Sfântul lăcaş de cult a fost ridicat de Voievodul Vasile Lupu în 1638 în codrii seculari ai Copoului. Legenda spune că, în timpul unei invazii a tătarilor în Iaşi, Doamna Teodosia, soţia voievodului, a fugit îngrozită în pădure, ascunzându-se într-o scorbură de copac. După ce furia tătarilor a trecut, Domnitorul şi-a căutat în toate părţile soţia, mergând pe culmile dealurilor, până ce auzi în vale lătratul câinelui său de vânătoare. De bucurie că şi-a găsit soţia sănătoasă, Vasile Lupu porunci tăierea copacului şi, drept mulţumire lui Dumnezeu, a ridicat biserica. Mănăstirea Podgorii-Copou a devenit biserică de parohie, în 1864, după secularizarea averilor mănăstireşti. Chiar dacă biserica nu are pictură veche pe zid, aceasta pierzându-se în urma reparaţiilor repetate, s-a păstrat totuşi catapeteasma, care datează din sec. al XVIII-lea. La sfârşitul veacului al XX-lea, sfântul lăcaş a necesitat ample lucrări de restaurare, fiind pictată în întregime de pictorii Vasile şi Violeta Carp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu