ÎPS Serafim Joanta: "Europa e guvernata de principii anticrestine si antidemocratice"

Interviu cu Înalt Prea Sfintitul Dr. Serafim Joanta, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania si Europa Centrala si de Nord

Înalt Prea Sfintia Voastra, începând din anul 2007 facem "casa comuna" cu Europa occidentala. Avem motive sa credem ca, pentru noi, va fi mai bine din punct de vedere spiritual?

As spune ca nu trebuie sa punem problema asa: va fi mai bine sau va fi mai rau? Totul depinde de noi. Va fi mai bine daca în contactele pe care le vom avea cu Occidentul, contacte care se vor înmulti, suntem constienti de identitatea noastra. Asa putem sa ne afirmam în aceasta lume a Europei unite care are nevoie mai mult ca oricând de spiritualitatea ortodoxa. Sigur ca Occidentul nu este constient în general de aceasta nevoie. Dar, când occidentalii vor cunoaste valorile noastre duhovnicesti, sunt sigur ca vor fi interesati de ele, le vor aprecia si ne vor aprecia si pe noi. Atunci, ne vom putea manifesta chiar încurajati de Occident, dar nu pe linie oficiala, caci crestinismul este împins în sfera privata. Noi vorbim aici de o miscare a maselor de oameni din Occident spre noi si invers. Pe linia aceasta, cred ca daca Occidentul ne descopera cu adevaratele noastre valori, el ne va încuraja sa le pastram si sa le transmitem mai departe. Cel putin asa se întâmpla la ora actuala în parohiile noastre din Occident. Cei care vin si ne cunosc îndeaproape sunt încântati de ceea ce vad la noi.

Dar daca noi ne vom lasa atrasi numai de mirificul vietii de consum, de comoditatile vietii moderne, ale tehnicii, atunci sigur ca unirea aceasta cu Europa va fi un pericol pentru noi. Eu prefer sa vad lucrurile pozitiv.

Câteva primejdii

Se vorbeste foarte mult, în anumite medii, ca momentul acesta al integrarii este unul istoric, pentru un posibil rol providential pe care noi românii l-am avea în UE. Credeti ca românii îsi vor putea marturisi Ortodoxia în Europa, sau se vor lasa coplesiti de civilizatia materialista predominanta în Europa?

Eu cred ca, totusi, rolul nostru ar putea fi providential, pentru ca însasi firea noastra a românilor reprezinta o punte între Rasarit si Apus. Noi suntem latini si ortodocsi si aceasta este o îngemanare foarte fericita, care ar putea sa simbolizeze însasi întâlnirea dintre Apus si Rasarit. Înca odata, aceasta depinde foarte mult de capacitatea de a fi constienti de valorile noastre etnice, culturale si religioase mai cu seama. Nu cred ca în anii care urmeaza ni se va pune vreo piedica oarecare din punct de vedere legal, pentru a ne îngradi viata de credinta. Daca noi suntem pozitivi si ne dam seama de valorile noastre, de necesitatea ca ele sa fie cunoscute si din ele sa se împartaseasca Occidentul, atunci vom avea cu adevarat un rol providential. La noi exista foarte multa credinta, mai multa decât la alte popoare ortodoxe. Majoritatea românilor sunt atrasi de Biserica si au legaturi strânse cu Biserica, chiar si în Apus.

Dar daca ne gândim putin la tinerii români - si trebuie sa-i avem în vedere pentru ca ei reprezinta nadejdea neamului - acestia manifesta o mare dezorientare, o lipsa de sens. Ei par sa arate ca ignora tot mai mult principiile morale si spirituale date noua de Dumnezeu. Pe fondul acestei evidente saraciri duhovnicesti nu ne aflam totusi în pericolul de a ne pierde identitatea spirituala?

Aici este rolul Bisericii, prin preotii ei, prin organizatiile de tineret ale sale, cum ar fi ASCOR-ul, pentru a raspândi tot mai mult cunoasterea si trairea Ortodoxiei, a valorilor crestine. Exista într-adevar un pericol mare al descrestinarii, mai cu seama a tineretului, desi din rândurile aceluiasi tineret se ridica si oameni foarte credinciosi, exigenti cu ei însisi, oameni care sunt exemple pentru toti ceilalti. Sunt multi tineri care, desi nu s-au nascut în familii crestine, au venit totusi, prin minune dumnezeiasca, la credinta crestina. Însa, probabil ca majoritatea oamenilor se vor duce dupa spiritul veacului, dupa spiritul acestei lumi globalizate pentru ca este atractia banului, a societatii de consum, a placerilor care nu mai sunt limitate de nimic. Atunci pericolul este foarte mare, desi, teoretic putem spera ca oamenii, atâta vreme cât vor fi constienti de ei însisi, de valorile lor spirituale, pot înfrunta aceste pericole. Si le înfrunta salvându-se pe ei însisi, pentru ca toata aceasta atractie spre lumea materialista, spre lumea consumului si a placerilor, toate acestea duc la dezintegrarea noastra spirituala în primul rând. Duc la decaderea noastra ca persoane, la nefericire, astfel încât cautam fericirea prin diferite surogate care se vor întoarce ca un bumerang împotriva noastra, ducându-ne la nefericire, la distrugere. Unii dintre oameni se mai întorc doar atunci când fac aceste experiente amare si e bine ca se întorc si atunci.

Ne autodistrugem prin legi anticrestine

În Occident tendinta evidenta este de a izola religia în sfera privatului. Din pacate si la noi lucrurile au început sa decurga în felul acesta. Ati putea sa ne spuneti în mare care sunt pericolele acestei eliminari a religie din viata publica?

În general oamenii nu mai au o cultura religioasa, si pentru ca nu întâlnesc crestinismul în viata publica, a institutiilor. Daca guvernele tarilor europene ar conduce deschis si ar promova principiile crestine, pentru ca în fond suntem tari crestine, Europa fiind înainte de toate o entitate crestina, atunci nu ar mai fi nici o primejdie. Conducatorii Europei de azi si de mâine trebuie sa fie constienti ca societatea nu poate fi salvata decât revenindu-se la principiile religiei crestine si ca aceste principii trebuie sa se afle la baza legilor pe care ei le promoveaza. Or, la ora actuala traim tocmai inversul. Se legalizeaza prostitutia, se legalizeaza homosexualitatea, adica toate aceste apucaturi ( chipurile aparate de "drepturi ale omului") care distrug familia si, în ultima instanta, societatea. Daca lucrurile vor avansa în acest sens va fi tot mai rau si vom vedea ca lumea devine neguvernabila. Statisticile spun ca peste 20-30 de ani nu va mai exista familie traditionala, adica tineri care se casatoresc la starea civila si la biserica. Consecinta va fi ca statul va trebui sa se îngrijeasca de toti copiii care se nasc din astfel de legaturi. Poate Dumnezeu le va deschide mintea guvernantilor si vor vedea ca nu se poate trai fara principiile unei morale minime. Atunci când învataturile Evangheliei, deci ale Bisericii, vor fi promovate la nivel institutional, si oamenii vor asculta mai usor. Dar daca crestinismul este împins doar în sfera privata, oamenii nu mai stiu nimic. Asa sunt oamenii în general, asculta ceea ce vad la televizor, citesc în ziar, sau ceea ce li se spune de sus. Cum s-a încercat de pilda în Polonia, unde s-au interzis imaginile pornografice în presa. Nu stiu daca mai exista acum aceasta lege, caci s-a stârnit un adevarat conflict pe tema ei, chiar cu Uniunea Europeana.

Globalizare fara speranta

La noi se duce acum o campanie agresiva în vederea scoaterii simbolurilor religioase din scoli…

Cum s-a întâmplat si în Germania, desi acolo oamenii au iesit în strada si au protestat, asa încât nu s-a ajuns la scoaterea crucilor din scolile publice. Din pacate, asistam tot mai mult la o adevarata dictatura a minoritatii. Pericolele sunt asa de subtiri si de perverse… Autoritatile permit sa li se spuna copiilor în scoli ca toate devierile sexuale sunt normale! Oricum principiile care guverneaza oficial Europa la ora actuala sunt anticrestine si antidemocratice în sensul ca nu îl zidesc pe om, ci îl distrug.

Toate aceste probleme grave de care ati pomenit nu apar pe fondul pierderii identitatii religioase si a nerecunoasterii fondului crestin al Europei? În acest sens nu riscam sa ne pierdem, în timp, ca neam?

Fara îndoiala ca ne vom pierde. Peste câteva generatii, probabil nu ne vom mai numi români, ci pur si simplu europeni. Cu siguranta ca peste zeci sau sute de ani vom deveni un amalgam. Europa va fi un fel de natiune cu valori care se tot apropie, se unifica, o cultura unica. Este un proces nivelator, desfigurator al identitatilor de pâna acum. Asa a fost conceptia. Secolul XIX si o parte din secolul XX au apartinut nationalitatilor, afirmarilor nationale. Acum nu mai este natiunea pe primul plan, ci globalizarea, din care face parte si unificarea europeana. Motivatia celor care au pus la cale globalizarea este ca natiunile s-au aflat mereu în conflicte si pe linie religioasa, si pe linie nationalista. Si atunci, daca vrem sa fie pace si întelegere trebuie sa eliminam religia din sfera politica si publica, iar sentimentul national sa îl anihilam.

Ortodoxia trebuie predicata prin exemplul personal

Ne întoarcem la tineri si va rog sa ne spuneti ce ar trebui sa faca cei responsabili cu educatia morala si spirituala a lor pentru a le prezenta acestora Ortodoxia ca fiind singura posibilitate de a avea un mod de viata corect, autentic?

Oamenii nu primesc o educatie care li se impune. Noi trebuie sa devenim toti exemple si sa aratam ca Ortodoxia nu înseamna o serie de prescriptii, de norme de conduita, pentru ca toate acestea îl apasa pe om, pe lânga grijile de zi cu zi care sunt oricum împovaratoare. Daca mai vine si Biserica cu norme si prescriptii - si noi cam asta facem, din pacate - îl îndepartam pe om. Trebuie ca limbajul sa fie mult mai pozitiv, mai atragator, mai convingator, prin faptul ca noi însine traim ceea ce propovaduim si ca le vorbim oamenilor dintr-o experienta personala. Trebuie sa le aratam ca credinta si toata viata duhovniceasca nu înseamna o povara - nici pe departe! -, ci dimpotriva, o usurare, o bucurie…, ca oamenii pot descoperi în post o binecuvântare si o eliberare, iar în rugaciune o putere care te elibereaza, te pacifica, te întareste, îti da sens si lumina. Daca îi spui omului ca trebuie sa se roage, trebuie sa posteasca, trebuie sa mearga la biserica, împlinind prin aceasta o datorie, atunci el nu va primi usor. Este nevoie ca omul sa simta apropierea de Dumnezeu ca pe o necesitate a vietii lui si în acelasi timp ca o bucurie si o usurare. De aceea trebuie schimbat si limbajul. Însa noi suntem înca robi ai unui limbaj traditionalist, ai unor raporturi de la mare la mic, de la superior la inferior; Biserica este redusa în general la preot, la altar; credinciosii sunt departe si exista prea putina comuniune si conlucrare între preoti, credinciosi si ierarhi. Aceasta se datoreaza si faptului ca avem institutii bisericesti foarte extinse. De pilda episcopiile noastre sunt foarte mari, ele îl izoleaza într-un fel pe episcop, care nu poate fi prezent efectiv în mijlocul credinciosilor pe care îi pastoreste. El e cufundat în probleme administrative, pe care daca nu le rezolva, desigur, tot credinciosii sufera. Dar asta îl izoleaza de oameni, iar ei îl privesc ca pe "nu-stiu-cine" venit de sus, pe care de-abia daca pot sa-l atinga. Dar daca ar fi episcopul sau preotul mai prezenti în mijlocul oamenilor, cu greutatile lor, cu necazurile zilnice, aceasta ar conta mult mai mult decât sute de predici. Când îl ajuti pe om concret, este altfel decât atunci când îi tii o predica.

Înalt Prea Sfintite, va rog la finalul acestui dialog sa transmiteti credinciosilor un cuvânt duhovnicesc.

Îi rog sa priveasca Biserica, credinta, rugaciunea, postul si tot ceea ce ne recomanda Mântuitorul Hristos în Sfintele Evanghelii, ca pe o bucurie, ca o mare binecuvântare, o necesitate a vietii. Cum a spus parintele Rafael Noica: "Ortodoxia este firea omului". Traind cu adevarat credinta ortodoxa ea ne duce la împlinirea firii noastre. Aceasta este viata noastra. Este normal sa îl cauti pe Dumnezeu, si pe El trebuie sa Îl cauti cu aceasta bucurie, cu seninatate, cu acest firesc al nostru, nu din obligatie.