Pocainta si spovedania

Crestinii ortodocsi obisnuiesc cel putin de patru ori pe an sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Este bine sa nu mergem la scaunul de spovedanie dintr-o obligatie, sa spunem astfel ca ne-am facut datoria. Marturisirea pacatelor trebuie sa inceapa din interiorul sufletului nostru. Spovedania inseamna pocainta si curatire. Lupta cu pacatul este uneori grea dar nu imposibila. Dumnezeu nu ne va judeca pentru pacatele ce le-am facut ci mai ales pentru cele ce nu le-am lasat. Dumnezeu ne da vreme de pocainta. Cei ce o vor nesocoti vor lua razbunare. Ce lucru infricosator! Sa alergam la biserica, si sa vedem in preotul ce ne spovedeste pe Insusi Mantuitorul, care asteapta intoarcerea si indreptarea noastra. Sa ne pocaim cat mai avem timp in aceasta viata si sa nu ne luam plata pe lumea cealalta. Cine crede ca are timp sa se spovedeasca atunci cand va fi batran nu face voia celui ce l-a creat. Amanarea este una din cele mai mari inselaciuni ale diavolului. Cand suntem in boala alergam la medici sa ne vindece, dar atunci cand facem pacate spunem ca "toata lumea e pacatoasa" sau mai rau, ne uitam la pacatele altora si vedem ca noi suntem mai presus. Nu cadem oare in cel mai urat pacat inaintea Lui Dumnezeu: mandria? Sa ne rugam pentru cei din familiile noastre sa le lumineze Dumnezeu mintea si gandurile si sa-i indrepte spre calea pocaintei. Poate ca nu putini dintre crestinii zilelor noastre sunt considerati saraci cu duhul, pentru ca sunt apropiati de biserica si de Dumnezeu. Dar Insusi Matuitorul Iisus Hristos spune: "Fericiti cei saraci cu Duhul ca aceia se vor milui". A fi sarac cu duhul nu inseamna a avea o slabiciune pentru Dumnezeu ci a crede din toata inima. Un crestin adevarat stie sa infrunte jignirile necredinciosilor, stie ca trebuie sa se roage pentru aceia, stie ca trebuie sa se smereasca si sa caute la alinare prin sfinti la Dumnezeu. Este bine ca atunci cand ne punem in gand sa ne spovedim, sa nu spunem nimanui, pentru ca vrajmasul va incerca sa ne ispiteasca, va face tot posibilul sa ne opreasca. "Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita"(Ep.I, Sf.Petru,cap5,8). Sa incercam sa ne spovedim la un singur preot. Un miel care se hraneste de la doua oi risca sa ramana flamand. Asa este si cu omul. Spovedania il ajuta pe om sa se curateasca cu "botezul pocaintei". Cati dintre noi constientizeaza acest lucru? Iisus Hristos ne ofera posibilitatea sa ne botezam a doua oara, vrea sa ne intoarcem catre calea cea dreapta si si sa lepadam pacatul. Cine Il iubeste pe Dumnezeu uraste raul si face binele. In aceste zile de post sa ne curatim gandurile, sa iertam aproapelui nostru daca ne-a gresit, sa ne rugam Dumnezeului si Facatorului lumii acesteia sa se milostiveasca spre nelegiuirile noastre si sa ne daruiasca mai intai sanatate sufleteasca si luminare mintii. Iar Sfinta Sarbatoare a Invierii sa nu fie prilej de distractie, de cantece sau de odihna. Dimpotriva. Sa ne aducem aminte de Minunea Invierii, sa participam la Sfintele Slujbe in toate cele trei zile din Saptamana Luminata. Sa nu ne intoarcem la pacat ci sa facem ceea ce este placut Lui Dumnezeu. Sa fim credinciosi pana la moarte ca sa primim cununa vietii.