Spectacolul "Sub aripa cerului" la USAMV din Iasi

Concert colinde, Corul Basileus de la Seminarul Teologi Sf. Vasile cel Mare din Iasi 2008 I II III IV V VI Absolventi ai seminarului - Uratura IPS Teofan la final Aula Magna „Haralamb Vasiliu“ a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Iaşi a fost neîncăpătoare, miercuri, 17 decembrie a.c., pentru numărul mare de ieşeni care au venit la spectacolul „Sub aripa cerului“ Participanţii au colindat, dar au prezentat şi mici scenete şi dansuri tradiţionale specifice poporului român La spectacolul organizat de Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi a participat şi Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Spectacolul „Sub aripa cerului“ a fost deschis de prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi, care a adresat un cuvânt de bun-venit IPS Mitropolit Teofan, invitaţilor de la celelalte universităţi ieşene şi tuturor celor prezenţi în sală. Primii participanţi care au urcat pe scena Aula Magna „Haralamb Vasilie“ a USAMV au fost copiii clasei a III-a de la Şcoala Junior a Universităţii „Al. I. Cuza“ (UAIC), reuniţi în grupul „Junior“, coordonat de dirijorul institutor Liliana Minea. Copiii, îmbrăcaţi în costume naţionale, au cântat colinde, au dansat pe ritmuri de muzică populară şi au interpretat două scenete. După momentul artistic oferit de elevii de la Şcoala Junior, a urcat pe scenă Corul „Andamento“ al Colegiului Naţional de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, aflat sub îndrumarea dirijoarei prof. Nicoleta Popa, care a susţinut un recital de colinde. Menţionăm că „Andamento“ a obţinut în anul şcolar 2006-2007 premiul I la Olimpiada corurilor liceelor de muzică din judeţul Iaşi şi este format din elevii claselor gimnaziale. A urmat apoi o scenetă oferită de absolvenţii Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi. Vestea Naşterii Domnului a fost adusă şi de Corul „Basileus“ al Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare“, care a prezentat atât colinde tradiţionale româneşti, cât şi Catavasiile Naşterii Domnului. „Într-o bună zi, Dumnezeu a coborât pe pământ“ La final, IPS Părinte Mitropolit Teofan a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre mesajul pe care îl transmit colindele. „M-am bucurat că am văzut aici trei grupuri venite din partea a trei instituţii respectabile din oraşul Iaşi. În timp ce priveam spre grupurile de colindători, mă întrebam de ce participăm la asemenea momente. Răspunsurile pot fi diferite, şi cred că depind de inima fiecăruia. Unul dintre răspunsurile posibile este şi acela că o seară, precum aceasta, ne ajută să ieşim puţin din ritmul obişnuit al vieţii. Colindele au fost frumoase, frumoşi au fost cei care le-au cântat, dar adânc este mesajul pe care colindul îl aşază la inima noastră. Ele constituie doar veşmântul care încearcă să prezinte într-o formă frumoasă, strămoşească, un adevăr: într-o bună zi, în curgerile istoriei, Dumnezeu a coborât pe pământ. Acesta este mesajul pe care colindul românesc sau din altă parte a lumii îl aduce în inima pământenilor“, a spus IPS Teofan. După cuvântul adresat de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cele trei coruri au urcat din nou pe scenă, pentru a cânta colindul „O ce veste minunată“.

Hram la biserica Sfantul Prooroc Daniel din Iasi

Receptie la casele ridicare de MMB la Radauti Prut - reportaj

Sinistraţii din Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani, care au primit ajutor din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, se vor putea muta în curând în noile case. Săptămâna trecută a avut loc o recepţie a lucrărilor, la care a participat o comisie condusă de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a ridicat zece case, iar parohia „Sfântul Ierarh Nectarie“ din Iaşi, în colaborare cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, a construit o casă. Chiar dacă cele 11 familii locuiesc încă în module, viitoarele gospodării sunt în stadiul de finisare. Oamenii îşi doresc ca până de Crăciun să fie racordaţi la reţeaua de energie electrică. În doar două luni, cele 11 case de la Rădăuţi-Prut, ridicate cu sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (MMB), au ajuns în stadiul de finisare. În urmă cu patru zile, pe 11 decembrie, a avut loc o recepţie a lucrărilor, la care au fost prezenţi PS Calinic Botoşăneanul, preşedintele comisiei, pr. Iulian Necula, consilier economic al Arhiepiscopiei Iaşilor, ing. Mircea Precupan, consilier al Sectorului monumente şi construcţii al acestei eparhii, pr. Mihai Prodan, inspector pentru asistenţa religioasă în Arhiepiscopia Iaşilor, pr. Costică Pânzariu, protopop de Darabani, pr. Constantin Rumega, parohul de la Rădăuţi-Prut, Valentin Adascălului, diriginte şantier, Viorel Roman, preşedintele Centrului de Afaceri Internaţional Iaşi, Liliana Ion, director general al Autorităţii Naţionale a Vămilor, şi Grigore Guzun, directorul Lukoil Iaşi. Această comisie a verificat calitatea lucrărilor executate de Firma SC VICTOR CONSTRUCT SRL din Botoşani. „Am avut două case şi nu a mai rămas nimic“ Oamenii au aşteptat cu lacrimi în ochi vizita comisiei, au luat binecuvântare de la PS Episcop Calinic, cel care a monitorizat şi supravegheat lucrările la casele ridicate. O parte dintre sinistraţi au schimbat câteva vorbe cu oaspeţii de seamă, negăsindu-şi cuvinte potrivite să mulţumească pentru binefacerea primită. Prima locuinţă în care a ajuns comisia a fost a Mariei Filiuţă. Femeia a spus că deocamdată stă tot în vechea gospodărie, într-un fost chioşc rămas de prin anii â90 ai secolului trecut. Cu lacrimi în ochi, bătrâna povesteşte cum şi-a pierdut agoniseala de-o viaţă, neştiind în acelaşi timp cui să mulţumească mai întâi pentru faptul că în curând va sta într-o nouă casă: „Am avut două case şi nu a mai rămas nimic. Suntem trei persoane, nepoata noastră fiind la şcoală la Iaşi. Nu ne-am mutat încă în casa cea nouă, pentru că mai este de finisat. Nu ştiu ce se întâmplă cu stâlpii de lumină, pentru că nici astăzi nu i-au pus. Mulţumim lui Dumnezeu, mulţumim Înalt Preasfinţitului Teofan, Preasfinţitului Calinic, firmei care a ridicat casa şi tuturor celor care ne-au ajutat. Parcă nu am cuvinte să spun cât ne-au ajutat aceşti oameni. Nu sunt în stare să le pot mulţumi. Mă rog la Dumnezeu ca să-i ajute şi să le dea sănătate pentru că prea mult am fost ajutaţi. La început nu ştiam ce voi face. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a ajutat mult“. Sătenii care au primit ajutor din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei îşi doresc să se mute cât mai repede în noile case. Sunt mulţumiţi de ceea ce s-a realizat, iar în acelaşi timp se gândesc cui ar trebui să-i mulţumească. „Mulţumim lui Dumnezeu pentru că El S-a îndurat de noi. Ne bucurăm tare mult că lucrările sunt aproape de final, în comparaţie cu celelalte case care sunt abia în stadiul de tencuială. Firma a fost foarte serioasă şi a lucrat foarte bine. Cred că a contat şi faptul că au fost inspectate mereu lucrările. Nu ştiu dacă am fi avut sprijin din altă parte, dacă nu exista această iniţiativă a Mitropoliei“, ne-a spus Angela Baciu. „Mulţumesc tuturor preoţilor care au venit cu ajutoare“ O altă familie necăjită îi aşteaptă pe cei care au avut o contribuţie importantă la ridicarea locuinţei cu mansardă în care se vor adăposti în curând. Carmen Jitaraşi are cinci copii, unul dintre ei fiind luat cu salvarea sâmbăta trecută de acasă. Soţul femeii nu munceşte, pentru că este bolnav, iar singurul venit lunar îl reprezintă alocaţia copiilor. Cu vocea răguşită şi ochii înroşiţi de plâns, femeia spune că „Primăria nu a putut să facă ce a făcut Mitropolia. Suntem şapte persoane în casă, iar fata de 13 ani este internată în spital pentru că trebuie să fie operată de apendicită. Nu am cum să stau la spital cu ea, pentru că nu-i pot lăsa pe ceilalţi copii singuri. A fost foarte greu după ce am pierdut casa, pentru că noi trăim doar din alocaţia copiilor, iar soţul este foarte bolnav. Ne-au ajutat foarte mulţi oameni. Din fosta casă au rămas trei paturi şi un şifonier. Trebuie să mulţumesc tuturor preoţilor care au venit cu ajutoare şi celor care au ajutat la ridicarea casei“. În urmă cu câţiva ani, Olimpia Alexa, împreună cu soţul ei, a lăsat Braşovul pentru Rădăuţi-Prut. Dar Prutul i-a distrus toată gospodăria. Cu toate acestea, se consideră fericită pentru că a primit ajutor pentru ridicarea casei. „Eu am fost operată anul trecut - am avut tumoră pe creier -, iar soţul a avut două accidente vasculare. Apa a avut la noi patru metri şi jumătate. Nu am putut salva nimic din ce agonisisem o viaţă întreagă. Acum nu ne dorim decât să fim sănătoşi, pentru că Dumnezeu a avut milă cu noi şi ne-a ajutat să putem vedea casa aceasta frumoasă. Îi mulţumim lui Dumnezeu şi parohiei, care a fost alături de noi“. „Am trecut printr-o spaimă pe care nu o voi putea uita niciodată“ Ultima gospodărie vizitată de comisia de recepţie a fost cea ridicată de parohia „Sfântul Nectarie“ din cartierul ieşean Alexandru cel Bun, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. Părintele Petrică Lehaci, preot paroh la parohia „Sfântul Nectarie“, i-a adus Mariei Popa, viitoarea proprietară a casei, o icoană cu Sfântul Nectarie, dar şi alte daruri. „A fost groaznic atunci când a venit Prutul. Am trecut printr-o spaimă pe care nu o voi putea uita niciodată. Chiar şi acum când trec pe la fosta casă am acelaşi sentiment de tristeţe că am părăsit locul în care am trăit atâţia ani de zile. Mulţumesc lui Dumnezeu şi părintelui Petrică Lehaci care ne-a vizitat de foarte multe ori. Sfinţia sa ne-a adus aragaz, butelie şi multe alte lucruri necesare. Să-i dea Dumnezeu sănătate sfinţiei sale, doamnei preotese şi celor doi copii. Să-i binecuvinteze Dumnezeu şi pe cei care au răspuns apelului făcut de părintele în Biserica «Sfântul Nectarie» din Iaşi. Se vede că părintele este foarte iubit de credincioşii din parohia sa, pentru că altfel nu-mi explic compasiunea acestor binefăcători care îşi vor lua plata înaintea lui Dumnezeu. Să dea Dumnezeu sănătate la toată lumea şi să o ferească de greutăţile prin care am trecut noi. Nu m-am gândit că voi avea o nouă casă într-un timp aşa de scurt“, a mărturisit Maria Popa. Preotul paroh din Rădăuţi-Prut a fost mereu aproape de enoriaşii săi care şi-au pierdut casele. Părintele Constantin Rumega a avut misiunea de a monitoriza lucrările la cele 11 şantiere. „A fost un ajutor binevenit, iar oamenii sunt mulţumiţi. Atât cât am putut, am supravegheat lucrările care s-au desfăşurat pe parcursul acestor săptămâni. Mă bucur că preoţii din mai multe protopopiate i-au ajutat pe enoriaşii noştri, venind fiecare cu alimente sau cu cereale pentru animale. Toţi oamenii au fost implicaţi şi le mulţumim pe calea aceasta“, a menţionat părintele paroh. Până în acest moment, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a achitat 70% din valoarea lucrărilor, urmând ca în perioada următoare să fie viraţi şi restul banilor către firma care a executat lucrările. Suma necesară pentru ridicarea celor zece case de la Rădăuţi-Prut, s-a strâns astfel: Protopopiatul Botoşani - 48.644 lei, Protopopiatul Iaşi I - 45.000 lei, Protopopiatul Iaşi II - 24.069 lei, Protopopiatul Săveni - 18.592 lei, Protopopiatul Piatra Neamţ - 50.000, Protopopiatul Ceahlău - 25.404 lei, Protopopiatul Roznov 32.448 lei, Protopopiatul Hârlău - 60.501 lei, Protopopiatul Târgu Neamţ - 58.500 lei, Protopopiatul Darabani 14.421 lei, Unicredit Ţiriac - 106.260 lei, Episcopia Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei - 85.500 lei, Arhiepiscopia Alba-Iuliei - 225.000 lei, Episcopia Dunării de Jos - 100.000 lei, Episcopia Severinului şi Strehaiei - 41.156 lei, Fundaţia Gazeta - 23.775 lei, SILNEF Braşov - 60.000 lei, SIMENS Braşov - 17.891 lei, Direcţia Regională de Poştă - 2.495 lei, Vasile Dumitraş - 289.000 şi alte diverse persoane fizice - 99.323 lei. Firma Lukoil SA şi Direcţia Regională a Vămilor din Moldova au promis că vor dona bani pentru sinistraţii de la Rădăuţi Prut în perioada următoare. Implicare şi compasiune pentru sinistraţi Casele de la Rădăuţi-Prut s-au ridicat atât prin contribuţia MMB, a firmelor private, a mai multor oameni generoşi din diferite instituţii, cât şi prin cei doi bani ai văduvei de la parohiile din mai multe zone ale ţării. Ridicarea caselor, în doar două luni de zile s-a materializat datorită comisiei formate în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Directorul Centrului de Afaceri Internaţional Iaşi, Viorel Roman, ne-a spus că ideea de a ajuta cele 10 familii de sinistraţi din Rădăuţi-Prut a venit chiar în ziua în care gospodăriile din Rădăuţi-Prut au fost inundate. „Eu am fost sensibil la ceea ce se întâmplase, mai ales că sunt născut pe malul Prutului, în comuna Prisăcani. M-am gândit cum am putea ajuta. Am făcut o echipă formată din oameni de la diferite firme. Am luat legătura cu IPS Teofan şi a dat binecuvântare ca sub egida Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei să demarăm lucrările la cât mai multe case pentru cei care aveau mare nevoie. Am contactat o firmă de arhitectură, eu personal m-am implicat în alegerea şi realizarea proiectelor, bineînţeles cu o comisie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Am ales două modele, o casă cu mansardă pentru cei care au mai mulţi copii şi o casă pentru bătrâni. S-au identificat locurile pentru case, s-a făcut o licitaţie şi s-a dat drumul la construcţie. Firma SC VICTOR CONSTRUCT SRL, care a câştigat licitaţia, a avut oameni serioşi care au lucrat foarte bine. În urma demersurilor făcute la o firmă din Bucureşti, ni s-a promis că aceste case vor fi mobilate“, a menţionat Viorel Roman.

Biserica militara din Botosani a fost tarnosita

Peste cinci mii de botoşăneni au participat ieri, 2 noiembrie 2008, la sfinţirea bisericii militare cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ şi „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ din cadrul Unităţii Militare 01251 din Botoşani Preotul militar Ştefan Grădinaru a primit din partea IPS Teofan distincţia de iconom stravofor

În jurul orei 8:30, în sunetul clopotelor, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost întâmpinat de un grup de militari ai garnizoanei Botoşani, de conducerea unităţii şi de un sobor de 28 de preoţi şi diaconi. IPS Teofan a oficiat mai întâi slujba de sfinţire a sfântului lăcaş ridicat în doar cinci ani, prin truda şi osteaneala atât a conducerii Garnizoanei Botoşani şi a militarilor, cât şi a simplilor credincioşi. Sfânta Liturghie arhierească, la care a asistat conducerea Unităţii Militare din Botoşani şi autorităţi locale, a început la ora 10:00 şi fost oficiată de IPS Teofan, în prezenţa a peste 5.000 de credincioşi.

Un nou stâlp al Botoşaniului

În prima parte a cuvântului de învăţătură, rostit în cadrul Sfintei Liturghii, IPS Teofan a vorbit despre semnificaţia Evangheliei din duminica a XXII-a după Rusalii, iar în cea de-a doua parte a predicii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a făcut legătura dintre Biserică şi sfinţii care au apărat credinţa: „Ne bucurăm pentru acest moment pe care Dumnezeu ni l-a oferit. Ne bucurăm pentru această clipă oferită de strădania preotului militar din această localitate, înconjurat de militarii destoinici şi cu dare de mână din acest oraş. Să ne bucurăm că, într-o formă sau alta, militarii au dorit să semene ceva, în speranţa că vor secera, că vor prinde momentul în care să culeagă un rod. O nouă biserică ne aminteşte, ne cheamă şi ne provoacă. Unde vedem o cruce, o biserică, ne amintim că marele Împărat Constantin cel Mare a biruit păgânătatea. Sfântul Ştefan cel Mare prin cruce a biruit. Steagul său de luptă îl înfăţişa pe Sfântul Gheorghe, marele Purtător de biruinţă, iar după fiecare război, fie că se încheia cu o victorie, fie cu o înfrângere, zidea o biserică. Când spui militar, spui jertfă. Şi cine este jertfa întruchipată, dacă nu Iisus Hristos, Care a spus un lucru, pe lângă care parcă trecem prea uşor: «Eu sunt păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun viaţa sa îşi pune pentru oile sale». Când spui militar, te gândeşti la chemarea pe care el o are şi, prin extindere, pe care noi toţi o avem, ca viaţa noastră să ne-o dăm pentru fratele nostru. Începând cu această zi, oraşul acesta are un nou stâlp, un nou har care îţi aminteşte ţie multe, care te cheamă la adevăr şi care te provoacă să meditezi la mersul vieţii tale pe acest pământ“.

IPS Teofan a citit apoi rugăciunea mare de dezlegare, timp în care unii credincioşi s-au aşezat în genunchi.

„A fost o dulce şi frumoasă povară“

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani, a mulţumit IPS Teofan, în numele preoţilor şi al credincioşilor din protoieria pe care o conduce, pentru prezenţă. De asemenea, părintele Ştefan Grădinaru, preot militar al bisericii din cadrul Garnizoanei Botoşani a mulţumit, cu lacrimi în ochi, celor care au ajutat la ridicarea sfântului lăcaş care a fost sfinţit ieri: „În 2002, când a venit la comanda brigăzii domnul general Teodor Frunzeti, la două-trei zile, în cadrul discuţiilor cu ofiţerii, mi-a spus: «Părinte, nu voi pleca din Botoşani decât atunci când va fi gata capela militară». Mi-am făcut o cruce mare, am cerut ajutorul lui Dumnezeu şi nu au fost doar vorbe. La numai un an de zile de la şederea domniei sale, pe 31 martie 2003, a pus piatra de temelie, dimpreună cu toţi cei ce eram atunci. La sfârşitul anului 2004, biserica era deja acoperită. În 2005, am primit binecuvântarea PF Părinte Patriarh Daniel de a sluji în această biserică. În 2006, am început pictura bisericii, care a fost finalizată anul acesta. A fost o dulce şi frumoasă povară, cea mai frumoasă, pe care am dus-o cu toată dragostea, cu tot dorul de a-L sluji pe Dumnezeu. Acum îmi doresc să zidim biserica cea dinlăuntrul nostru, cea cu care trebuie să ne prezentăm în faţa Dreptului Judecător“.

Ca semn de gratitudine din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, părintele Ştefan Grădinaru a primit distincţia de iconom stavrofor. De asemenea, „Crucea Moldavă“ a fost oferită de IPS Mitropolit Teofan col. Nistor Găitan, gen. lct. dr. Teodor Frunzeti, cmd. col. Lucian Sandu, iar alţi ctitori au primit distincţii de vrednicie.

Paraclisul nou-sfinţit de la Mănăstirea Horaiţa va găzdui slujbele pe timpul iernii

Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae“ de la Mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ a fost resfinţit sâmbătă, 29 noiembrie, de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Sfântul lăcaş de cult a fost supus în ultimii cinci ani unor lucrări de reconsolidare şi restaurare După slujba de resfinţire a sfântului lăcaş, a fost săvârşită Sfânta Liturghie în biserica mare a mănăstirii

Slujba de resfinţire a Paraclisului „Sfântul Ierarh Nicolae“ a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi, stareţi ai mănăstirilor din vecinătate şi diaconi, în prezenţa câtorva zeci de credincioşi. După slujba de resfinţire, a început Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Horaiţa, cu hramul „Botezul Domnului“. Părintele arhim. Petroniu Marin, stareţul mănăstirii, a citit la finalul Sfintei Liturghii hrisovul de resfinţire a Paraclisului „Sfântul Ierarh Nicolae“, în care se face referire la lucrările de reconsolidare şi restaurare ale paraclisului „Sfântul Nicolae“, lucrări care au început în anul 2003.

Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae“ a fost ridicat între anii 1850-1852, de către stareţul Ermoghen Buhuş, pentru oficierea slujbelor în timpul săptămânii şi mai ales în perioada de iarnă, întrucât biserica mare nu are sistem de încălzire. „Acesta a fost restaurant de mai multe ori în decursul timpului, ultima intervenţie aparţinând stareţului Zenovie Descu, între 1980-1982, când au fost înlocuite acoperişul şi vechea catapeteasmă. A fost resfinţit, la acea vreme, de către vrednicul de pomenire Teoctist Patriarhul.“

Lucrări realizate cu ajutorul obştii şi al pelerinilor

În hrisov mai este amintit faptul că, întrucât paraclisul nu a avut temelie în partea de nord, umezeala a afectat construcţia din lemn, aducând lăcaşul de cult în stare de degradare. „Astfel, în anul 2003, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, au fost iniţiate noi lucrări de construcţie, consolidare şi restaurare. Proiectul a prevăzut subzidirea şi turnarea unei temelii, înlocuirea lemnului putred din pereţi şi duşumea, înlocuirea tâmplăriei, adăugarea de mobilier nou în sfântul altar, refacerea sfintei mese, îndepărtarea vechii picturi, în mare parte degradată, retencuirea pereţilor şi executarea unei noi picturi neobizantine în tehnica fresco, întroducerea de încălzire centrală. De asemenea, a fost restaurată şi vechea catapeteasmă din sec. al XVIII-lea, şi pusă în valoare prin reaşezarea în lăcaşul de cult, şi s-au adăugat obiecte şi odoare sfinte, precum şi o icoană în mozaic la intrare, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae. Toate aceste lucrări s-au realizat împreună cu obştea mănăstirii, având sprijin material din partea pelerinilor care au dorit să se înscrie în rândul ctitorilor de lăcaşuri sfinte, iar numele lor să le fie pomenite pururea“, mai menţionează hrisovul. Părintele stareţ a mulţumit, în numele obştii pe care o păstoreşte, IPS Teofan pentru prezenţă, dar şi celor care au contribuit la reconsolidarea paraclisului nou-sfinţit.

„Sfântul altar nu este cu nimic mai prejos decât mormântul din Ierusalim“

După citirea hrisovului de sfinţire, IPS Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat semnificaţiile sfinţirii sau resfinţirii unei biserici: „Prin strădania părintelui stareţ, ajutat de frăţimea mănăstirii, cu sprijinul material al pelerinilor, iată, paraclisul de la Mănăstirea Horaiţa, închinat Sfântului Nicolae, a redevenit frumos împodobit, bine restaurat în toate componentele sale. Dacă am înţelege semnificaţia cuvintelor pe care Biserica le rosteşte prin slujba de resfinţire a unui lăcaş de închinare, nu cred că am mai avea curajul să părăsim Biserica lui Dumnezeu; dacă ne-am da seama că sfântul altar, pe care se săvârşeşte sfânta jertfă, nu este cu nimic mai prejos decât mormântul din Ierusalim; dacă ne-am da seama că sfânta masă de pe sfântul altar poartă, pe de o parte, moaşte de mucenici, pe de altă parte, sfânta şi dumnezeiasca Împărtăşanie, pe Hristos în Trupul şi Sângele său; dacă am realiza faptul că ungerea cu sfântul mir a sfintei mese nu este altceva decât aceeaşi ungere care a fost săvârşită de Sfinţii Apostoli, de Maica Domnului, de femeile purtătoare de mir pentru Hristos, atunci cu greu ne-am mai dezlipi de prezenţa noastră într-o biserică. Totul este rânduit în Biserică pentru ca enoriaşul, călugărul să înţeleagă că au intrat în împărăţia cerurilor. Suntem chemaţi de Biserică, suntem îndemnaţi de conştiinţa liturgică a Bisericii să înţelegem ce este Biserica, ce este sfânta masă, ce reprezintă ungerea pereţilor, a icoanelor, a pereţilor, a sfintei mese cu sfântul şi marele mir, ce înseamnă ungerea cu isop, cu mirodenii“, a încheiat Înalt Preasfinţia Sa.

Mănăstirea Horaiţa, unică prin amplasarea amvonului

Aşezată la altitudinea de 600 m, nu departe de poalele muntelui Horăiciorul (1.076 m), lângă versantul răsăritean al munţilor Stânişoarei din Carpaţii Orientali, Mănăstirea Horaiţa a luat fiinţă în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Între 1822-1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din mănăstirea Neamţ, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, ridica prima biserică din lemn a mănăstirii, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt“. Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenţa integrând-o între lăcaşurile bugetare ale ţării. În timpul stăreţiei cuviosului părinte Ermoghen Buhuş (1800?-1877) este ridicată actuala biserică a mănăstirii, cu hramul „Botezul Domnului“, a cărei construcţie a început la anul 1848 şi a fost finalizată 19 ani mai târziu, la 1867, fiind sfinţită la 20 octombrie de către mitropolitul Moldovei - Calinic Miclescu (1860-1875). La zidirea şi înzestrarea bisericii cu cele necesare au contribuit, pe lângă credincioşi - prin donaţii -, şi domnitorii din vremea aceea, Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856) şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), precum şi mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei. Biserica are 30 m lungime, 17 m lăţime şi aproximativ 20 m înălţime şi a fost construită exclusiv din piatră, doar bolţile fiind din cărămidă. Grosimea pereţilor variază între 1,6 şi 4 metri. În evoluţia arhitecturii moldoveneşti, biserica Mănăstirii Horaiţa, ca stil, este unică, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantină, precum şi influenţe ruseşti în numărul şi configuraţia celor 8 turle. Pictura, în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu, a fost executată de Mihai Chiuaru, alături de ucenicii săi, între 1988-1993 şi a fost sfinţită la 4 iulie 1993 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Impresionantă este catapeteasma bisericii, care a fost lucrată, după părerea unora, la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1867) de către unii sculptori în lemn din apropiere. Sculptura în sine relevă ultima supravieţuire a barocului, familiar majorităţii catapetesmelor româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În structura ei se află, probabil (după aprecierea unui specialist în domeniu), 3 tipuri de lemn: tei, păr şi tuia. Catapeteasma este unicat în ţară, probabil şi în lume, în primul rând datorită aşezării amvonului deasupra uşilor împărăteşti.