„Pelerinii Sfintei Parascheva sunt o mărturie vie a puterii credinţei“

Pelerinii care aşteptau duminică seară să se închine moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva au avut prilejul să fie binecuvântaţi şi să se întâlnească cu Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. 

Înaltpreasfinţia Voastră, de ce aţi ales să mergeţi în rândul de pelerini?

Pentru simplul motiv că eu însumi sunt un pelerin. A fi pelerin înseamnă a căuta ceea ce-ţi lipseşte, persoana care-ţi lipseşte şi, cu siguranţă, aşa toţi creştinii din toate colţurile ţării, care stau atâtea ore aşteptând, caută o întâlnire cu o persoană de la care aşteaptă răspunsuri la întrebările lor la care, cu siguranţă, nu le-a răspuns nimeni convingător. A aştepta ore în şir pentru a vorbi cu o persoană despre care ştii că îţi răspunde la chinuitoarele şi obsedantele tale întrebări lăuntrice înseamnă a te întâlni cu cel care stă permanent de vorbă cu Dumnezeu. Sfinţii au primit darul de a rămâne în trup şi după încetarea de a trăi în viaţa vremelnică. Ei ştiu cât de greu ne este în trup, mai ales când ne gândim la viaţa de dincolo, la cei dragi ai noştri. 

Pe de altă parte, creştinii sunt învăţătorii noştri. Într-o lume a vitezei, creştinii ne arată că, în primele veacuri, se mergea pe jos săptămâni în şir, sau luni în şir, pentru a ajunge la locul sau la persoanele de care aveau atâta nevoie şi atâta trebuinţă. Însă, persoanele sfinte şi sfinţii pe care îi căutăm nu ne răspund doar la întrebări, ci ne mută din stările în care ne aflăm în starea lor, căci ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului. Sfânta Parascheva este prezentă în toate bisericile, în toate casele unde se află icoana şi viaţa ei şi, mai ales, este prezentă în templul fiecărei persoane umane, aşa cum este prezentă şi în racla sfintelor ei moaşte.

Cum i-aţi simţit pe oamenii care aşteptau la rând?

După cum am spus, învăţăm de la ei fidelitatea faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Ei sunt o Biserică vie, aşa cum scriu Sfinţii Părinţi din primele veacuri creştine. Pelerinii Sfintei Parascheva sunt o mărturie vie a puterii credinţei, a solidarităţii şi nu în ultimul rând o întărire a noastră în credinţă. Este un miracol să vedem atâta mulţime de oameni după atâtea secole care au trecut şi după atâta secularizare. Am văzut multe persoane din eparhia unde ostenesc şi slujesc şi unde învăţ multe de la poporul Dunării de Jos. Am văzut o mulţime de creştini din Eparhia Dunării de Jos şi era firesc şi normal să vin, fără să ştiu neapărat că ei mă vor identifica. Rugăciunile şi prezenţa lor aici sunt o întărire mare pentru mine.

Aminteaţi de credincioşii din eparhia pe care o păstoriţi. Am rămas impresionat să întâlnesc în aceste zile oameni care vin din zonele afectate de inundaţiile din acest an.

Prezenţa lor aici este un imbold şi mai mare pentru noi, păstorii, să-i sprijinim şi mai mult aşa cum şi ei ne sprijină, lăsându-şi necazurile acasă şi venind să-I ceară lui Dumnezeu ajutorul. Cum să nu fim şi noi sensibili, când vedem atâta gingăşie şi atâta sensibilitate? Ştiu foarte bine în ce condiţii se află, ca şi sinistraţi, şi de ce să nu observăm şi cealaltă latură, latura optimismului în necazuri? Acesta este creştinismul, şi sfinţii sunt cei care vindecă şi rănile sufleteşti, dar ne vindecă şi de rănile propriu-zise din viaţa noastră de zi cu zi. Este o mărturie vie a puterii credinţei care mută omul din disperare la speranţă, din suferinţă la linişte, de la necredinţă la credinţă şi de la singurătate la solidaritate.

Înaltpreasfinţia Voastră, mulţumim pentru timpul acordat!

În chip modest, aş vrea ca acest dialog duhovnicesc să rămână duhovnicesc. Sunt aici ca un creştin, şi cred că aşa ar trebui să fim cu toţii. Nu cred că este vreo faptă mărinimoasă a mea, ci este o ocazie de a admira faptele mărinimoase ale credincioşilor noştri. pagina