Spectacolul "Sub aripa cerului" la USAMV din Iasi

Concert colinde, Corul Basileus de la Seminarul Teologi Sf. Vasile cel Mare din Iasi 2008 I II III IV V VI Absolventi ai seminarului - Uratura IPS Teofan la final Aula Magna „Haralamb Vasiliu“ a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Iaşi a fost neîncăpătoare, miercuri, 17 decembrie a.c., pentru numărul mare de ieşeni care au venit la spectacolul „Sub aripa cerului“ Participanţii au colindat, dar au prezentat şi mici scenete şi dansuri tradiţionale specifice poporului român La spectacolul organizat de Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi a participat şi Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Spectacolul „Sub aripa cerului“ a fost deschis de prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi, care a adresat un cuvânt de bun-venit IPS Mitropolit Teofan, invitaţilor de la celelalte universităţi ieşene şi tuturor celor prezenţi în sală. Primii participanţi care au urcat pe scena Aula Magna „Haralamb Vasilie“ a USAMV au fost copiii clasei a III-a de la Şcoala Junior a Universităţii „Al. I. Cuza“ (UAIC), reuniţi în grupul „Junior“, coordonat de dirijorul institutor Liliana Minea. Copiii, îmbrăcaţi în costume naţionale, au cântat colinde, au dansat pe ritmuri de muzică populară şi au interpretat două scenete. După momentul artistic oferit de elevii de la Şcoala Junior, a urcat pe scenă Corul „Andamento“ al Colegiului Naţional de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, aflat sub îndrumarea dirijoarei prof. Nicoleta Popa, care a susţinut un recital de colinde. Menţionăm că „Andamento“ a obţinut în anul şcolar 2006-2007 premiul I la Olimpiada corurilor liceelor de muzică din judeţul Iaşi şi este format din elevii claselor gimnaziale. A urmat apoi o scenetă oferită de absolvenţii Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi. Vestea Naşterii Domnului a fost adusă şi de Corul „Basileus“ al Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare“, care a prezentat atât colinde tradiţionale româneşti, cât şi Catavasiile Naşterii Domnului. „Într-o bună zi, Dumnezeu a coborât pe pământ“ La final, IPS Părinte Mitropolit Teofan a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre mesajul pe care îl transmit colindele. „M-am bucurat că am văzut aici trei grupuri venite din partea a trei instituţii respectabile din oraşul Iaşi. În timp ce priveam spre grupurile de colindători, mă întrebam de ce participăm la asemenea momente. Răspunsurile pot fi diferite, şi cred că depind de inima fiecăruia. Unul dintre răspunsurile posibile este şi acela că o seară, precum aceasta, ne ajută să ieşim puţin din ritmul obişnuit al vieţii. Colindele au fost frumoase, frumoşi au fost cei care le-au cântat, dar adânc este mesajul pe care colindul îl aşază la inima noastră. Ele constituie doar veşmântul care încearcă să prezinte într-o formă frumoasă, strămoşească, un adevăr: într-o bună zi, în curgerile istoriei, Dumnezeu a coborât pe pământ. Acesta este mesajul pe care colindul românesc sau din altă parte a lumii îl aduce în inima pământenilor“, a spus IPS Teofan. După cuvântul adresat de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cele trei coruri au urcat din nou pe scenă, pentru a cânta colindul „O ce veste minunată“.

Hram la biserica Sfantul Prooroc Daniel din Iasi

Receptie la casele ridicare de MMB la Radauti Prut - reportaj

Sinistraţii din Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani, care au primit ajutor din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, se vor putea muta în curând în noile case. Săptămâna trecută a avut loc o recepţie a lucrărilor, la care a participat o comisie condusă de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a ridicat zece case, iar parohia „Sfântul Ierarh Nectarie“ din Iaşi, în colaborare cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, a construit o casă. Chiar dacă cele 11 familii locuiesc încă în module, viitoarele gospodării sunt în stadiul de finisare. Oamenii îşi doresc ca până de Crăciun să fie racordaţi la reţeaua de energie electrică. În doar două luni, cele 11 case de la Rădăuţi-Prut, ridicate cu sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (MMB), au ajuns în stadiul de finisare. În urmă cu patru zile, pe 11 decembrie, a avut loc o recepţie a lucrărilor, la care au fost prezenţi PS Calinic Botoşăneanul, preşedintele comisiei, pr. Iulian Necula, consilier economic al Arhiepiscopiei Iaşilor, ing. Mircea Precupan, consilier al Sectorului monumente şi construcţii al acestei eparhii, pr. Mihai Prodan, inspector pentru asistenţa religioasă în Arhiepiscopia Iaşilor, pr. Costică Pânzariu, protopop de Darabani, pr. Constantin Rumega, parohul de la Rădăuţi-Prut, Valentin Adascălului, diriginte şantier, Viorel Roman, preşedintele Centrului de Afaceri Internaţional Iaşi, Liliana Ion, director general al Autorităţii Naţionale a Vămilor, şi Grigore Guzun, directorul Lukoil Iaşi. Această comisie a verificat calitatea lucrărilor executate de Firma SC VICTOR CONSTRUCT SRL din Botoşani. „Am avut două case şi nu a mai rămas nimic“ Oamenii au aşteptat cu lacrimi în ochi vizita comisiei, au luat binecuvântare de la PS Episcop Calinic, cel care a monitorizat şi supravegheat lucrările la casele ridicate. O parte dintre sinistraţi au schimbat câteva vorbe cu oaspeţii de seamă, negăsindu-şi cuvinte potrivite să mulţumească pentru binefacerea primită. Prima locuinţă în care a ajuns comisia a fost a Mariei Filiuţă. Femeia a spus că deocamdată stă tot în vechea gospodărie, într-un fost chioşc rămas de prin anii â90 ai secolului trecut. Cu lacrimi în ochi, bătrâna povesteşte cum şi-a pierdut agoniseala de-o viaţă, neştiind în acelaşi timp cui să mulţumească mai întâi pentru faptul că în curând va sta într-o nouă casă: „Am avut două case şi nu a mai rămas nimic. Suntem trei persoane, nepoata noastră fiind la şcoală la Iaşi. Nu ne-am mutat încă în casa cea nouă, pentru că mai este de finisat. Nu ştiu ce se întâmplă cu stâlpii de lumină, pentru că nici astăzi nu i-au pus. Mulţumim lui Dumnezeu, mulţumim Înalt Preasfinţitului Teofan, Preasfinţitului Calinic, firmei care a ridicat casa şi tuturor celor care ne-au ajutat. Parcă nu am cuvinte să spun cât ne-au ajutat aceşti oameni. Nu sunt în stare să le pot mulţumi. Mă rog la Dumnezeu ca să-i ajute şi să le dea sănătate pentru că prea mult am fost ajutaţi. La început nu ştiam ce voi face. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a ajutat mult“. Sătenii care au primit ajutor din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei îşi doresc să se mute cât mai repede în noile case. Sunt mulţumiţi de ceea ce s-a realizat, iar în acelaşi timp se gândesc cui ar trebui să-i mulţumească. „Mulţumim lui Dumnezeu pentru că El S-a îndurat de noi. Ne bucurăm tare mult că lucrările sunt aproape de final, în comparaţie cu celelalte case care sunt abia în stadiul de tencuială. Firma a fost foarte serioasă şi a lucrat foarte bine. Cred că a contat şi faptul că au fost inspectate mereu lucrările. Nu ştiu dacă am fi avut sprijin din altă parte, dacă nu exista această iniţiativă a Mitropoliei“, ne-a spus Angela Baciu. „Mulţumesc tuturor preoţilor care au venit cu ajutoare“ O altă familie necăjită îi aşteaptă pe cei care au avut o contribuţie importantă la ridicarea locuinţei cu mansardă în care se vor adăposti în curând. Carmen Jitaraşi are cinci copii, unul dintre ei fiind luat cu salvarea sâmbăta trecută de acasă. Soţul femeii nu munceşte, pentru că este bolnav, iar singurul venit lunar îl reprezintă alocaţia copiilor. Cu vocea răguşită şi ochii înroşiţi de plâns, femeia spune că „Primăria nu a putut să facă ce a făcut Mitropolia. Suntem şapte persoane în casă, iar fata de 13 ani este internată în spital pentru că trebuie să fie operată de apendicită. Nu am cum să stau la spital cu ea, pentru că nu-i pot lăsa pe ceilalţi copii singuri. A fost foarte greu după ce am pierdut casa, pentru că noi trăim doar din alocaţia copiilor, iar soţul este foarte bolnav. Ne-au ajutat foarte mulţi oameni. Din fosta casă au rămas trei paturi şi un şifonier. Trebuie să mulţumesc tuturor preoţilor care au venit cu ajutoare şi celor care au ajutat la ridicarea casei“. În urmă cu câţiva ani, Olimpia Alexa, împreună cu soţul ei, a lăsat Braşovul pentru Rădăuţi-Prut. Dar Prutul i-a distrus toată gospodăria. Cu toate acestea, se consideră fericită pentru că a primit ajutor pentru ridicarea casei. „Eu am fost operată anul trecut - am avut tumoră pe creier -, iar soţul a avut două accidente vasculare. Apa a avut la noi patru metri şi jumătate. Nu am putut salva nimic din ce agonisisem o viaţă întreagă. Acum nu ne dorim decât să fim sănătoşi, pentru că Dumnezeu a avut milă cu noi şi ne-a ajutat să putem vedea casa aceasta frumoasă. Îi mulţumim lui Dumnezeu şi parohiei, care a fost alături de noi“. „Am trecut printr-o spaimă pe care nu o voi putea uita niciodată“ Ultima gospodărie vizitată de comisia de recepţie a fost cea ridicată de parohia „Sfântul Nectarie“ din cartierul ieşean Alexandru cel Bun, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. Părintele Petrică Lehaci, preot paroh la parohia „Sfântul Nectarie“, i-a adus Mariei Popa, viitoarea proprietară a casei, o icoană cu Sfântul Nectarie, dar şi alte daruri. „A fost groaznic atunci când a venit Prutul. Am trecut printr-o spaimă pe care nu o voi putea uita niciodată. Chiar şi acum când trec pe la fosta casă am acelaşi sentiment de tristeţe că am părăsit locul în care am trăit atâţia ani de zile. Mulţumesc lui Dumnezeu şi părintelui Petrică Lehaci care ne-a vizitat de foarte multe ori. Sfinţia sa ne-a adus aragaz, butelie şi multe alte lucruri necesare. Să-i dea Dumnezeu sănătate sfinţiei sale, doamnei preotese şi celor doi copii. Să-i binecuvinteze Dumnezeu şi pe cei care au răspuns apelului făcut de părintele în Biserica «Sfântul Nectarie» din Iaşi. Se vede că părintele este foarte iubit de credincioşii din parohia sa, pentru că altfel nu-mi explic compasiunea acestor binefăcători care îşi vor lua plata înaintea lui Dumnezeu. Să dea Dumnezeu sănătate la toată lumea şi să o ferească de greutăţile prin care am trecut noi. Nu m-am gândit că voi avea o nouă casă într-un timp aşa de scurt“, a mărturisit Maria Popa. Preotul paroh din Rădăuţi-Prut a fost mereu aproape de enoriaşii săi care şi-au pierdut casele. Părintele Constantin Rumega a avut misiunea de a monitoriza lucrările la cele 11 şantiere. „A fost un ajutor binevenit, iar oamenii sunt mulţumiţi. Atât cât am putut, am supravegheat lucrările care s-au desfăşurat pe parcursul acestor săptămâni. Mă bucur că preoţii din mai multe protopopiate i-au ajutat pe enoriaşii noştri, venind fiecare cu alimente sau cu cereale pentru animale. Toţi oamenii au fost implicaţi şi le mulţumim pe calea aceasta“, a menţionat părintele paroh. Până în acest moment, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a achitat 70% din valoarea lucrărilor, urmând ca în perioada următoare să fie viraţi şi restul banilor către firma care a executat lucrările. Suma necesară pentru ridicarea celor zece case de la Rădăuţi-Prut, s-a strâns astfel: Protopopiatul Botoşani - 48.644 lei, Protopopiatul Iaşi I - 45.000 lei, Protopopiatul Iaşi II - 24.069 lei, Protopopiatul Săveni - 18.592 lei, Protopopiatul Piatra Neamţ - 50.000, Protopopiatul Ceahlău - 25.404 lei, Protopopiatul Roznov 32.448 lei, Protopopiatul Hârlău - 60.501 lei, Protopopiatul Târgu Neamţ - 58.500 lei, Protopopiatul Darabani 14.421 lei, Unicredit Ţiriac - 106.260 lei, Episcopia Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei - 85.500 lei, Arhiepiscopia Alba-Iuliei - 225.000 lei, Episcopia Dunării de Jos - 100.000 lei, Episcopia Severinului şi Strehaiei - 41.156 lei, Fundaţia Gazeta - 23.775 lei, SILNEF Braşov - 60.000 lei, SIMENS Braşov - 17.891 lei, Direcţia Regională de Poştă - 2.495 lei, Vasile Dumitraş - 289.000 şi alte diverse persoane fizice - 99.323 lei. Firma Lukoil SA şi Direcţia Regională a Vămilor din Moldova au promis că vor dona bani pentru sinistraţii de la Rădăuţi Prut în perioada următoare. Implicare şi compasiune pentru sinistraţi Casele de la Rădăuţi-Prut s-au ridicat atât prin contribuţia MMB, a firmelor private, a mai multor oameni generoşi din diferite instituţii, cât şi prin cei doi bani ai văduvei de la parohiile din mai multe zone ale ţării. Ridicarea caselor, în doar două luni de zile s-a materializat datorită comisiei formate în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Directorul Centrului de Afaceri Internaţional Iaşi, Viorel Roman, ne-a spus că ideea de a ajuta cele 10 familii de sinistraţi din Rădăuţi-Prut a venit chiar în ziua în care gospodăriile din Rădăuţi-Prut au fost inundate. „Eu am fost sensibil la ceea ce se întâmplase, mai ales că sunt născut pe malul Prutului, în comuna Prisăcani. M-am gândit cum am putea ajuta. Am făcut o echipă formată din oameni de la diferite firme. Am luat legătura cu IPS Teofan şi a dat binecuvântare ca sub egida Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei să demarăm lucrările la cât mai multe case pentru cei care aveau mare nevoie. Am contactat o firmă de arhitectură, eu personal m-am implicat în alegerea şi realizarea proiectelor, bineînţeles cu o comisie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Am ales două modele, o casă cu mansardă pentru cei care au mai mulţi copii şi o casă pentru bătrâni. S-au identificat locurile pentru case, s-a făcut o licitaţie şi s-a dat drumul la construcţie. Firma SC VICTOR CONSTRUCT SRL, care a câştigat licitaţia, a avut oameni serioşi care au lucrat foarte bine. În urma demersurilor făcute la o firmă din Bucureşti, ni s-a promis că aceste case vor fi mobilate“, a menţionat Viorel Roman.

Biserica militara din Botosani a fost tarnosita

Peste cinci mii de botoşăneni au participat ieri, 2 noiembrie 2008, la sfinţirea bisericii militare cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ şi „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ din cadrul Unităţii Militare 01251 din Botoşani Preotul militar Ştefan Grădinaru a primit din partea IPS Teofan distincţia de iconom stravofor

În jurul orei 8:30, în sunetul clopotelor, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost întâmpinat de un grup de militari ai garnizoanei Botoşani, de conducerea unităţii şi de un sobor de 28 de preoţi şi diaconi. IPS Teofan a oficiat mai întâi slujba de sfinţire a sfântului lăcaş ridicat în doar cinci ani, prin truda şi osteaneala atât a conducerii Garnizoanei Botoşani şi a militarilor, cât şi a simplilor credincioşi. Sfânta Liturghie arhierească, la care a asistat conducerea Unităţii Militare din Botoşani şi autorităţi locale, a început la ora 10:00 şi fost oficiată de IPS Teofan, în prezenţa a peste 5.000 de credincioşi.

Un nou stâlp al Botoşaniului

În prima parte a cuvântului de învăţătură, rostit în cadrul Sfintei Liturghii, IPS Teofan a vorbit despre semnificaţia Evangheliei din duminica a XXII-a după Rusalii, iar în cea de-a doua parte a predicii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a făcut legătura dintre Biserică şi sfinţii care au apărat credinţa: „Ne bucurăm pentru acest moment pe care Dumnezeu ni l-a oferit. Ne bucurăm pentru această clipă oferită de strădania preotului militar din această localitate, înconjurat de militarii destoinici şi cu dare de mână din acest oraş. Să ne bucurăm că, într-o formă sau alta, militarii au dorit să semene ceva, în speranţa că vor secera, că vor prinde momentul în care să culeagă un rod. O nouă biserică ne aminteşte, ne cheamă şi ne provoacă. Unde vedem o cruce, o biserică, ne amintim că marele Împărat Constantin cel Mare a biruit păgânătatea. Sfântul Ştefan cel Mare prin cruce a biruit. Steagul său de luptă îl înfăţişa pe Sfântul Gheorghe, marele Purtător de biruinţă, iar după fiecare război, fie că se încheia cu o victorie, fie cu o înfrângere, zidea o biserică. Când spui militar, spui jertfă. Şi cine este jertfa întruchipată, dacă nu Iisus Hristos, Care a spus un lucru, pe lângă care parcă trecem prea uşor: «Eu sunt păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun viaţa sa îşi pune pentru oile sale». Când spui militar, te gândeşti la chemarea pe care el o are şi, prin extindere, pe care noi toţi o avem, ca viaţa noastră să ne-o dăm pentru fratele nostru. Începând cu această zi, oraşul acesta are un nou stâlp, un nou har care îţi aminteşte ţie multe, care te cheamă la adevăr şi care te provoacă să meditezi la mersul vieţii tale pe acest pământ“.

IPS Teofan a citit apoi rugăciunea mare de dezlegare, timp în care unii credincioşi s-au aşezat în genunchi.

„A fost o dulce şi frumoasă povară“

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani, a mulţumit IPS Teofan, în numele preoţilor şi al credincioşilor din protoieria pe care o conduce, pentru prezenţă. De asemenea, părintele Ştefan Grădinaru, preot militar al bisericii din cadrul Garnizoanei Botoşani a mulţumit, cu lacrimi în ochi, celor care au ajutat la ridicarea sfântului lăcaş care a fost sfinţit ieri: „În 2002, când a venit la comanda brigăzii domnul general Teodor Frunzeti, la două-trei zile, în cadrul discuţiilor cu ofiţerii, mi-a spus: «Părinte, nu voi pleca din Botoşani decât atunci când va fi gata capela militară». Mi-am făcut o cruce mare, am cerut ajutorul lui Dumnezeu şi nu au fost doar vorbe. La numai un an de zile de la şederea domniei sale, pe 31 martie 2003, a pus piatra de temelie, dimpreună cu toţi cei ce eram atunci. La sfârşitul anului 2004, biserica era deja acoperită. În 2005, am primit binecuvântarea PF Părinte Patriarh Daniel de a sluji în această biserică. În 2006, am început pictura bisericii, care a fost finalizată anul acesta. A fost o dulce şi frumoasă povară, cea mai frumoasă, pe care am dus-o cu toată dragostea, cu tot dorul de a-L sluji pe Dumnezeu. Acum îmi doresc să zidim biserica cea dinlăuntrul nostru, cea cu care trebuie să ne prezentăm în faţa Dreptului Judecător“.

Ca semn de gratitudine din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, părintele Ştefan Grădinaru a primit distincţia de iconom stavrofor. De asemenea, „Crucea Moldavă“ a fost oferită de IPS Mitropolit Teofan col. Nistor Găitan, gen. lct. dr. Teodor Frunzeti, cmd. col. Lucian Sandu, iar alţi ctitori au primit distincţii de vrednicie.

Paraclisul nou-sfinţit de la Mănăstirea Horaiţa va găzdui slujbele pe timpul iernii

Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae“ de la Mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ a fost resfinţit sâmbătă, 29 noiembrie, de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Sfântul lăcaş de cult a fost supus în ultimii cinci ani unor lucrări de reconsolidare şi restaurare După slujba de resfinţire a sfântului lăcaş, a fost săvârşită Sfânta Liturghie în biserica mare a mănăstirii

Slujba de resfinţire a Paraclisului „Sfântul Ierarh Nicolae“ a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi, stareţi ai mănăstirilor din vecinătate şi diaconi, în prezenţa câtorva zeci de credincioşi. După slujba de resfinţire, a început Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Horaiţa, cu hramul „Botezul Domnului“. Părintele arhim. Petroniu Marin, stareţul mănăstirii, a citit la finalul Sfintei Liturghii hrisovul de resfinţire a Paraclisului „Sfântul Ierarh Nicolae“, în care se face referire la lucrările de reconsolidare şi restaurare ale paraclisului „Sfântul Nicolae“, lucrări care au început în anul 2003.

Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae“ a fost ridicat între anii 1850-1852, de către stareţul Ermoghen Buhuş, pentru oficierea slujbelor în timpul săptămânii şi mai ales în perioada de iarnă, întrucât biserica mare nu are sistem de încălzire. „Acesta a fost restaurant de mai multe ori în decursul timpului, ultima intervenţie aparţinând stareţului Zenovie Descu, între 1980-1982, când au fost înlocuite acoperişul şi vechea catapeteasmă. A fost resfinţit, la acea vreme, de către vrednicul de pomenire Teoctist Patriarhul.“

Lucrări realizate cu ajutorul obştii şi al pelerinilor

În hrisov mai este amintit faptul că, întrucât paraclisul nu a avut temelie în partea de nord, umezeala a afectat construcţia din lemn, aducând lăcaşul de cult în stare de degradare. „Astfel, în anul 2003, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, au fost iniţiate noi lucrări de construcţie, consolidare şi restaurare. Proiectul a prevăzut subzidirea şi turnarea unei temelii, înlocuirea lemnului putred din pereţi şi duşumea, înlocuirea tâmplăriei, adăugarea de mobilier nou în sfântul altar, refacerea sfintei mese, îndepărtarea vechii picturi, în mare parte degradată, retencuirea pereţilor şi executarea unei noi picturi neobizantine în tehnica fresco, întroducerea de încălzire centrală. De asemenea, a fost restaurată şi vechea catapeteasmă din sec. al XVIII-lea, şi pusă în valoare prin reaşezarea în lăcaşul de cult, şi s-au adăugat obiecte şi odoare sfinte, precum şi o icoană în mozaic la intrare, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae. Toate aceste lucrări s-au realizat împreună cu obştea mănăstirii, având sprijin material din partea pelerinilor care au dorit să se înscrie în rândul ctitorilor de lăcaşuri sfinte, iar numele lor să le fie pomenite pururea“, mai menţionează hrisovul. Părintele stareţ a mulţumit, în numele obştii pe care o păstoreşte, IPS Teofan pentru prezenţă, dar şi celor care au contribuit la reconsolidarea paraclisului nou-sfinţit.

„Sfântul altar nu este cu nimic mai prejos decât mormântul din Ierusalim“

După citirea hrisovului de sfinţire, IPS Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat semnificaţiile sfinţirii sau resfinţirii unei biserici: „Prin strădania părintelui stareţ, ajutat de frăţimea mănăstirii, cu sprijinul material al pelerinilor, iată, paraclisul de la Mănăstirea Horaiţa, închinat Sfântului Nicolae, a redevenit frumos împodobit, bine restaurat în toate componentele sale. Dacă am înţelege semnificaţia cuvintelor pe care Biserica le rosteşte prin slujba de resfinţire a unui lăcaş de închinare, nu cred că am mai avea curajul să părăsim Biserica lui Dumnezeu; dacă ne-am da seama că sfântul altar, pe care se săvârşeşte sfânta jertfă, nu este cu nimic mai prejos decât mormântul din Ierusalim; dacă ne-am da seama că sfânta masă de pe sfântul altar poartă, pe de o parte, moaşte de mucenici, pe de altă parte, sfânta şi dumnezeiasca Împărtăşanie, pe Hristos în Trupul şi Sângele său; dacă am realiza faptul că ungerea cu sfântul mir a sfintei mese nu este altceva decât aceeaşi ungere care a fost săvârşită de Sfinţii Apostoli, de Maica Domnului, de femeile purtătoare de mir pentru Hristos, atunci cu greu ne-am mai dezlipi de prezenţa noastră într-o biserică. Totul este rânduit în Biserică pentru ca enoriaşul, călugărul să înţeleagă că au intrat în împărăţia cerurilor. Suntem chemaţi de Biserică, suntem îndemnaţi de conştiinţa liturgică a Bisericii să înţelegem ce este Biserica, ce este sfânta masă, ce reprezintă ungerea pereţilor, a icoanelor, a pereţilor, a sfintei mese cu sfântul şi marele mir, ce înseamnă ungerea cu isop, cu mirodenii“, a încheiat Înalt Preasfinţia Sa.

Mănăstirea Horaiţa, unică prin amplasarea amvonului

Aşezată la altitudinea de 600 m, nu departe de poalele muntelui Horăiciorul (1.076 m), lângă versantul răsăritean al munţilor Stânişoarei din Carpaţii Orientali, Mănăstirea Horaiţa a luat fiinţă în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Între 1822-1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din mănăstirea Neamţ, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, ridica prima biserică din lemn a mănăstirii, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt“. Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenţa integrând-o între lăcaşurile bugetare ale ţării. În timpul stăreţiei cuviosului părinte Ermoghen Buhuş (1800?-1877) este ridicată actuala biserică a mănăstirii, cu hramul „Botezul Domnului“, a cărei construcţie a început la anul 1848 şi a fost finalizată 19 ani mai târziu, la 1867, fiind sfinţită la 20 octombrie de către mitropolitul Moldovei - Calinic Miclescu (1860-1875). La zidirea şi înzestrarea bisericii cu cele necesare au contribuit, pe lângă credincioşi - prin donaţii -, şi domnitorii din vremea aceea, Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856) şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), precum şi mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei. Biserica are 30 m lungime, 17 m lăţime şi aproximativ 20 m înălţime şi a fost construită exclusiv din piatră, doar bolţile fiind din cărămidă. Grosimea pereţilor variază între 1,6 şi 4 metri. În evoluţia arhitecturii moldoveneşti, biserica Mănăstirii Horaiţa, ca stil, este unică, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantină, precum şi influenţe ruseşti în numărul şi configuraţia celor 8 turle. Pictura, în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu, a fost executată de Mihai Chiuaru, alături de ucenicii săi, între 1988-1993 şi a fost sfinţită la 4 iulie 1993 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Impresionantă este catapeteasma bisericii, care a fost lucrată, după părerea unora, la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1867) de către unii sculptori în lemn din apropiere. Sculptura în sine relevă ultima supravieţuire a barocului, familiar majorităţii catapetesmelor româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În structura ei se află, probabil (după aprecierea unui specialist în domeniu), 3 tipuri de lemn: tei, păr şi tuia. Catapeteasma este unicat în ţară, probabil şi în lume, în primul rând datorită aşezării amvonului deasupra uşilor împărăteşti.

Simpozion Internaţional de Bizantinologie la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi

La Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi a avut loc ieri, 27 noiembrie a.c., Simpozionul Internaţional de Bizantinologie, organizat în cadrul Grantului CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior), cu temele „Cercetarea Ştiinţifică în artele bizantine“ şi „Rolul misionar al artelor bizantine în actualitate“. Invitatul special a fost Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, care a vizitat mai întâi capela Universităţii, după care a participat la simpozionul dedicat artei bizantine. IPS Părinte Mitropolit Teofan a vizitat expoziţia de artă şi restaurare, de la parterul universităţii, după care a mers în capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă“, pentru a semna sfântul antimis. La finalul acestui moment, pr. Florin Bucescu, profesor de muzică în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“, a adresat un cuvânt de bun venit Întâistătătorului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, afirmând că „vizita IPS Voastre la Universitatea de Arte «George Enescu» din Iaşi evidenţiază dorinţa de a cunoaşte cum învaţă şi se roagă împreună profesorii şi studenţii îndrăgostiţi de frumosul artistic“. Legătura dintre Biserică şi Universitatea de Arte IPS Teofan şi-a manifestat bucuria de a fi în capela Universităţii şi a nădăjduit că duhul creştin îi va inspira pe profesori şi studenţi spre frumuseţea către Dumnezeu: „De obicei, atunci când intrăm într-o instituţie bisericească, suntem întâmpinaţi de icoane, cântări bisericeşti, preoţi în veşminte şi creştini evlavioşi. Şi sufletul nostru se bucură. Intrând în această instituţie, eram pregătit să păşesc într-un aşezământ eminamente laic. Venind aici, sus, pătrunzând în spaţiul acesta bizantin, mi-am dat seama că am pătruns într-un spaţiu care are o anumită nuanţă de inedit în societatea românească. Dacă ne referim puţin la întâlnirea dedicată lumii bizantine astăzi, ne dăm seama că, într-o formă specifică, bizanţul se prelungeşte puţin în această instituţie, unde sunt preocupări eminamente laice, unde prezenţa elementelor bisericeşti, în diferitele sale ipostasuri, se simte acasă“. Prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, a ţinut, la rândul său, să mulţumească IPS Teofan pentru că a venit în capela universităţii pe care o conduce şi, implicit, la simpozionul dedicat artei bi-zantine: „După 1990, noi am ţinut o legătură strânsă cu Biserica, drept dovadă fiind această capelă zugrăvită de pictorul Dimitrie Gavrilean, cu două generaţii de studenţi. Noi am avut legături speciale cu Biserica la manifestările noastre şi astăzi am continuat cu acest simpozion care a fost organizat în colaborare cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi cu cei din alte instituţii care slujesc cultura religioasă“, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Munteanu. IPS Teofan a primit din partea rectorului Universităţii de Arte „George Enescu“ o icoană cu „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, medalia jubiliară „145 de ani de la înfiinţarea învăţământului artistic în Iaşi“ şi o diplomă de onoare. „O cultură fără credinţă nu se mai poate înălţa către cer“ Simpozionul Internaţional de Bizantinologie a început prin cuvântul prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, adresat invitaţilor din Grecia, Ucraina, Republica Moldova şi, nu în ultimul rând, din România: „Suntem într-un moment de întâlnire a artei cu sacrul, a laicului cu religiosul. Cu alte cuvinte, suntem la întâlnirea culorii şi versului cu sunetul, a culorii meditaţiei şi sunetului înălţate într-un act artistic, cât şi într-unul religios, dimensiuni ce ne fac să ne gândim la artist ca la un om ce intră în atelier ca într-un spaţiu spiritualizat. Atât expoziţia, cât şi muzica bizantină, îmbinate în actul artistic şi cel religios, ne oferă un prilej în care se confirmă încă o dată una dintre tezele filosofice ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne spune că „o cultură fără credinţă nu se mai poate înălţa către cer“. La Conservatorul ieşean, muzica religioasă bizantină a fost predată, timp de aproape un secol, datorită iniţiativei unor muzicieni generoşi, accentul căzând pe învăţarea muzicii vocale armonică. Acest simpozion este deschis unei abordări multivalente a diverselor aspecte specifice domeniului muzicologiei bizantine, încurajând pe foştii abolvenţi de la specializarea „Muzica religioasă“, în prezent profesori, ca şi pe studenţi, masteranzi sau doctoranzi. Civilizaţie, ca pregustare a împărăţiei cerurilor IPS Teofan a vorbit în cuvântul său despre modul în care cultura, muzica şi spiritualitatea bizantină au reuşit să rămână până în zilele noastre, chiar dacă Imperiul Bizantin nu mai există: „Bizanţul nu a dispărut şi nu putea să dispară“, spunea Nicolae Iorga. „Dovada acestei realităţi este dată, la peste 600 de ani de la căderea Constantinopolului, de preocuparea încă vie faţă de lumea fascinantă şi contradictorie a Bizanţului. Într-un mod vădit conştient la unii, dar nu mai puţin real la alţii, bizantinii erau consecvenţi în demersul lor de a încerca să instaureze pe pământ un model de civilizaţie, ca pregustare aici şi acum a împărăţiei cerurilor ce urma să fie. Ei au îndrăznit să spere într-o manifestare pe pământ a împărăţiei lui Dumnezeu, arătată nu numai în Liturghie, dar şi în realitatea economică, socială, culturală, ecleziastică sau juridică. Totul se dorea a fi inspirat din preceptele Evangheliei, a fi călăuzit de gândirea Sfinţilor Părinţi, a fi însufleţit de idealuri ascetice, având o orientare eshatologică“, a arătat Înalt Preasfinţia Sa. „Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor“ „Bizanţul avea drept constituţie Sfânta Scriptură, drept capitală spirituală Ierusalimul, ca parlament Sinoadele Ecumenice, ca flamură fiind crucea. Aşa se explică prezenţa lui Dumnezeu în mai toate ramurile vieţii unui bizantin“, a mai explicat Înalt Preasfinţitul Teofan, afirmând despre cultura bizantină şi Ortodoxie „că sunt două realităţi identice. Odată ce elementele culturale diverse sunt absolvite de teologia bizantină creştină, acestea devin universale. În acest context se poate înţelege de ce Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor, de ce credinţa mărturisită în Biserica Ortodoxă este o credinţă a poporului şi nu poate fi dislocată din inima acestuia. Acest fapt a ajutat Biserica Ortodoxă să supravieţuiască în vremuri tulburi. Bizanţul are încă mult de spus românului de azi sau de mâine. Bisericile noastre, credinţa noastră, cântul nostru bisericesc sunt datorate în mare parte Bizanţului şi crezului său“. Capela universităţii, cu funcţii didactice şi liturgice Capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă“ a Universităţii de Arte „George Enescu“ a fost restaurată între anii 2002 şi 2003. A fost sfinţită pe 11 octombrie 2003 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Capela este aşezată pe locul unui paraclis mai vechi, care a fost desfiinţat în anul 1948 de regimul comunist. Noua pisanie a capelei marchează evenimentul de la 11 oc-tombrie 2003, precum şi numele fostului rector, pictorul Dimitrie Gavrilean, care, ajutat de cadrele didactice, a reuşit să rectitorească în acelaşi loc capela de astăzi. Capela universităţii este preocupată de satisfacerea nevoilor religioase ale acestora, oferind un program redus de slujbe, efectuate mai ales la cerere. De trei ani îndeplineşte o funcţie didactică pentru studenţii din anii I şi II de la specializarea muzică religioasă, reînfiinţată în anul 2005 în cadrul Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru. Sfântul lăcaş are şi un rol cultural artistic, prin organizarea de conferinţe pe teme de artă religioasă, recitaluri de muzică sacră, concerte sau mici serbări de Crăciun. (Ziarul Lumina)

„Această biserică s-a ridicat cu multe sacrificii“

Sătenii din localitatea Chiriţeni, comuna Hangu, judeţul Neamţ, vor participa la oficierea sfintelor slujbe într-un nou sfânt lăcaş de cult din lemn Preotul paroh, sprijinit de enoriaşi, a cerut, în urmă cu doi ani de zile, binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pentru ridicarea unei noi biserici care să fie mult mai aproape de credincioşi Lucrările la Biserica „Sfântul Neculai“ din satul Chiriţeni, Protopopiatul Ceahlău, au demarat în anul 2005, când a început amenajarea locului aflat la intrarea în sat, dinspre localitatea Petru Vodă. Mai întâi a fost escavată platforma, după care s-a construit un zid de sprijin de 60 de metri înălţime şi lat de trei metri. Locul bisericii a fost sfinţit în anul 2006, pe 29 august, de pr. protoiereu al Protopopiatului Ceahlău, Mihai Damian, înconjurat de un sobor de preoţi. În octombrie 2006 au fost efectuate săpăturile pentru fundaţie, apoi s-a cofrat, lucrările continuând în primăvara anului 2007, când s-a turnat temelia bisericii. Ridicarea sfântului lăcaş din lemn a început în luna octombrie a anului 2007. Singurele donaţii au venit anul acesta de la Primăria Hangu şi au constat în 170 de metri cubi de lemn; restul materialului lemnos folosit la ridicarea sfântului lăcaş a fost cumpărat. Lucrările s-au derulat şi în funcţie de micile donaţii ale celor aproape 150 de familii, formate în general din oameni bătrâni, cu pensii mici, marea majoritate a tineretului fiind plecată în străinătate. A treia biserică din Chiriţeni Sfântul Nicolae este protectorul atât al bisericii - monument de la 1829, care a fost strămutată în anul 1859 de pe raza comunei Hangu, unde acum se află lacul de acumulare Izvorul Muntelui de la Bicaz, pe munte, la o distanţă de doi kilometri de vatra satului -, cât şi al noului sfânt lăcaş din Chiriţeni. Pe timp de iarnă, drumul către vechea biserică este greu accesibil, în special pentru bătrâni şi copii. „Când am venit în parohie, am aflat de dorinţa enoriaşilor de a construi o nouă biserică. Este o tradiţie la noi, aici, în ceea ce priveşte hramul bisericii. Biserica din vale a purtat tot hramul „Sfântului Nicolae“. Sfântul Nicolae a ocrotit atât biserica de la 1829, cât şi cea construită din beton armat ce a fost ridicată între anii 1908-1951, dinamitată în timpul strămutării. Am hotărât ca această nouă biserică să fie închinată tot Sfântului Nicolae, care este atât de iubit de enoriaşii noştri, mai ales de copii. Vechiul sfânt lăcaş din Chiriţeni este monument istoric şi va rămâne în continuare ca biserică de cimitir. Sunt foarte multe zile de pomenire a celor adormiţi în timpul anului şi de aceea am dorit ca să rămână biserică de cimitir. Este monument istoric şi trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită prin a o îngriji, ca să dăinuiască şi în viitor“, ne-a spus pr. paroh Gheorghe Avarvarei. „Socotim că am fost aleşi şi preferaţi de Dumnezeu pentru a ridica biserica“ Sătenii din Chiriţeni au fost încă de la început aproape de biserică şi de preotul paroh. Astfel se explică faptul că, la jertfa depusă la ridicarea noului lăcaş de cult, oamenii au răspuns afirmativ la apelul Bisericii. Fostul preot paroh, Mihai Popa, care a păstorit peste 30 de ani parohia „Sfântul Neculai“ a rămas în parohia încredinţată noului părinte duhovnicesc. „Toţi enoriaşii îl iubesc pe părintele Ghorghe Avarvarei, pentru că este un om extraordinar. Oamenii din Chiriţeni sunt încă ataşaţi de cuvântul sfătos al fostului preot paroh Mihai Popa şi admiră lucrarea plină de energie a tânărului preot care, într-un timp foarte scurt, a reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu şi al enoriaşilor să ridice noua biserică din satul nostru. Pentru acest lucru sătenii îl iubesc şi îl admiră pe părintele Gheorghe Avarvarei“, ne-a spus Marcilica Brânzucă, enoriaşă din Chiriţeni. Părintele paroh ne-a mărturisit, la rândul său, că întotdeauna când a apelat la enoriaşi a găsit înţelegere şi ajutor, atât la ridicarea bisericii, cât şi a casei parohiale. În parohia Chiriţeni s-au făcut colecte de fiecare dată când credincioşii au aflat că semenii lor se află în necaz. „Oamenii trebuie mai întâi formaţi sufleteşte, pentru că dacă sunt fortificaţi sufleteşte, pot fortifica şi din punct de vedere material. Dacă ei nu au conştiinţa că biserica aceasta pământească este o oglindă a Bisericii cereşti, atunci nimic nu se poate face. Întotdeauna le-am spus enoriaşilor că, dacă noi facem biserica aceasta, sunt sigur că vom avea parte şi de Biserica cerească, de împărăţia cerurilor. Vreau să-i fac conştienţi pe enoriaşi că nu toate generaţiile din timpul istoriei au fost aleşi să construiască o biserică. Şi în timpul proorocului David, el s-a gândit să-i facă templu lui Dumnezeu după ce s-a pocăit. Şi Dumnezeu i-a spus: „Nu tu, ci urmaşul tău“. Aşa şi noi suntem socotiţi pentru că s-a făcut o biserică în 1829, iar după aceea nu s-a mai construit altă biserică până în secolul următor. Noi socotim că am fost aleşi şi preferaţi de Dumnezeu pentru a ridica această biserică. Zidirea unei biserici începe din punct de vedere sufletesc, pentru că doar aşa oamenii vor fi atraşi de sfântul lăcaş unde se va săvârşi Sfânta Liturghie. Această biserică s-a ridicat cu multe sacrificii. Biserica din sufletele oamenilor şi biserica aceasta reprezintă o poartă către împărăţia lui Dumnezeu“, a mai subliniat pr. paroh.

Slujba arhiereasca la aniversarea a 600 de ani de atestare documentara a Manastirii Snagov

Mănăstirea Snagov din judeţul Ilfov a aniversat ieri 600 de ani de atestare documentară. Printre invitaţii de marcă ai mănăstirii s-a numărat şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a oficiat slujba Sfintei Liturghii, cu ocazia hramului mănăstirii, „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“. Biserica a fost plină de credincioşi din toate colţurile ţării. Prin decizie patriarhală, mănăstirea a primit încă doi sfinţi ocrotitori: Sfântul Neagoe Basarab şi Sfântul Antim Ivireanul. La final, s-au oferit mai multe diplome de vrednicie. Încă de dimineaţă, zeci de credincioşi aşteptau barca pe malul Lacului Snagov pentru a traversa apa şi pentru a ajunge să se închine în vechea ctitorie a Sfântului Neagoe Basarab, de pe ostrovul din mijlocul lacului. Doar o lungime de lac stătea între ei şi întâlnirea cu cea mai bătrână mănăstire din Muntenia. Mănăstirea Snagov îi aştepta cu aceleaşi ziduri masive din timpul voievodului isihast şi cu o pictură la fel de nouă, ca atunci când a fost sfinţită. Încă se mai lucrează la refacerea picturii, dar Părintele Patriarh speră ca până anul viitor să se finalizeze. Frescele reprezentate pe zidul gros al catapetesmei, străpuns pentru a face loc uşilor diaconeşti şi împărăteşti, dau o strălucire deosebită acesteia. Biserica a fost plină de credincioşi din toate colţurile ţării. Dar poate mai mult decât în alte biserici, oamenii simpli erau amestecaţi cu personalităţi culturale sau ai vieţii politice, cu cei bogăţi material şi spiritual. Nu mai era nici o diferenţă între pelerinii plecaţi în urmă cu 24 de ore de acasă pentru a se închina în cel mai vechi altar muntean şi între pelerinii care veniseră cu şalupa parcată în pontonul din faţa casei proprii. Dar Maica Domnului şi Sfinţii Antim Ivireanul şi Neagoe Basarab, rugătorii şi ocrotitorii mănăstirii, au încălzit inimile tuturor, făcându-i să uite de frigul care venea din toate părţile. Rugăciuni s-au înălţat cu aceeaşi intensitate din toate cugetele. Maica Domnului - modelul de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu Preafericitul Părinte Daniel a vorbit şi pe înţelesul celor cu doar câteva clase, dar şi pe înţelesul celor cu câteva clase superioare, fie în înţelepciune şi cunoaştere, fie în bogăţii materiale. În introducere a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Evanghelii citite ieri, precizând, în primul rând, că sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică are Evanghelie comună cu celelalte, deşi este vorba de un eveniment diferit din viaţa Maicii Domnului. „Biserica a rânduit ca această Evanghelie să se citească la toate sărbătorile Maicii Domnului pentru că Maria, sora Martei, are o asemănare cu Maica Domnului, şi anume - ea ascultă cuvântul lui Dumnezeu. Această Marie ne învaţă că ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este cea dintâi, cea mai importantă activitate a omului“, a spus Patriarhul. Mântuitorul a lăsat pe cele două surori să îşi manifeste preţuirea faţă de El în mod diferit. Marta se silea să arate ospitalitatea, bunătatea, printr-o primire frumoasă, sărbătorească, iar Maria îşi manifesta preţuirea faţă de El ascultându-L. „Mântuitorul nu a fost de acord cu grija prea mare doar pentru hrana trupească. Şi atunci, într-un fel de dojană duhovnicească, i-a spus: «Te îngrijeşti de multe, dar un singur lucru îţi este de folos». Ce anume este unicul necesar? Este tocmai legătura omului cu Dumnezeu. Lucrările pe care le facem de ordin material înseamnă acumulare de bunuri în jurul nostru, pe când relaţia cu Dumnezeu în rugăciune şi ascultarea cuvântului Lui înseamnă acumularea de valori netrecătoare în sufletul nostru“, a subliniat PF Patriarh Daniel. „Toată cinstirea ei vine din calitatea de Maică a lui Hristos“ Evanghelia aceasta, a continuat Preafericirea Sa, se citeşte de fiecare dată la sărbătorile Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului este icoana, modelul de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu: „Atât de mult a ascultat ea de Dumnezeu încât s-a dăruit totalmente Lui şi s-a învrednicit să se facă sălaş a lui Dumnezeu-Cuvântul, ca din ea, Cel Necuprins, Cel Veşnic, să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei. Maica Domnului este Maria prin excelenţă. La nunta din Cana Galileii spune: «Faceţi tot ceea ce vă va spune El». Aceasta este predica ei. Nu este predică paralelă, nici concurentă cu a lui Hristos. Şi ea Îl predică pe Hristos. Deci Maica Domnului ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L arată lumii, Îl întrupează“. De asemenea, după cum a arătat Patriarhul Bisericii noastre, această Evanghelie se mai citeşte şi pentru a arăta cinstirea Maicii Domnului de către popor. „Mai întâi au cinstit-o îngerii şi apoi oamenii. Dar în Evanghelia de astăzi s-a adăugat un fragment luat din alt context. Textul spune că o femeie din popor a ridicat glasul şi a spus: «Fericit este pântecele care te-a purtat şi sânii care te-au alăptat». În mod voit, Biserica a luat un text din altă parte şi l-a pus în contextul vizitei Mântuitorului Iisus Hristos în casa Martei şi a Mariei din Betania, pentru a ne arăta că o femeie din popor, al cărui nume nu este menţionat, pentru ca să nu se creadă că este un caz singular, reprezintă pe tot poporul credincios. Femeia aceasta ne-a învăţat că nu putem să cinstim pe Fiul şi să uităm pe Maica Sa, şi nu putem să-L ascultăm pe El fără să o fericim pe ea. De aceea, Biserica Ortodoxă nu poate să aducă un cult de adorare faţă de Hristos-Dumnezeu, fără să aducă unul de venerare, de supracinstire a Maicii Domnului. Toată cinstirea ei vine din calitatea de Maică a lui Hristos“, a explicat Întâistătătorul BOR, precizând că sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului a apărut în cult în secolul al VIII-lea, pentru că s-a simţit nevoia unei asemenea sărbători, deoarece, începând cu secolul al V-lea, în Apus, şi al VI-lea, în Răsărit, s-a răspândit practica Postului Naşterii Domnului. „Şi ca atare, Biserica a hotărât ca în ziua a 6-a de la începutul acestui post să fie o sărbătoare a Maicii Domnului. Maica Domnului intră în Templul din Ierusalim pentru că va deveni Biserică vie sau templu viu a lui Dumnezeu-Cuvântul. Pornind de la această semnificaţie a sărbătorii, Biserica ne îndeamnă să ne pregătim pentru Crăciun, ca în sufletul nostru să se nască duhovniceşte, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin credinţă, spovedanie, împărtăşire, Hristos-Domnul“, a arătat Patriarhul Daniel. Două noi hramuri şi diplome de vrednicie Omagierea celor 600 de ani de atestare documentară s-a făcut la sfârşitul Sfintei Liturghii. În primul rând, Preafericitul Daniel a vorbit despre istoria sfântului lăcaş care începe undeva în vremea lui Vladislav I (1364-1379), dar a fost atestată documentar abia în 1408, într-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân. Refăcută între anii 1517-1521 de către Sfântul Neagoe Basarab, care îi dă forma actuală, ajunge închisoare în timpul lui Vlad Ţepeş, al cărui trup este înmormânt sub o lespede aflată exact sub policandrul bisericii. Pe lângă Sfântul Neagoe Basarab, de această mănăstire se leagă şi numele Sfântului Antim Ivireanul, care, în timp ce era egumen al mănăstirii în vremea lui Constantin Brâncoveanu - la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea -, a tipărit nu mai puţin de 15 cărţi, a mai spus Preafericirea Sa. De aceea, s-a hotărât instituirea altor două hramuri în cinstea celor doi binefăcători ai Mănăstirii Snagov, Sfântul Neagoe Basarab şi Sfântul Antim Ivireanul, pe lângă cel închinat Maicii Domnului. Tot cu această ocazie au fost înmânate mai multe diplome de vrednicie „pentru înmulţirea talanţilor primiţi“, cum spune textul diplomelor. Printre cei premiaţi amintim pe părintele stareţ al mănăstirii, ieromonahul Varahiil Bănăţanu, primarul Snagovului, Apostol Muşat, Sorin Roşca Stănescu, Horia Ionescu, Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Ioan Bojoranul, directorul aceleiaşi instuţii, Ortansa Ionescu, şi alţii. De asemenea, Adrian Lemeni, consilierul personal al premierului Călin Popescu-Tăriceanu, a citit un mesaj din partea acestuia, privind însemnătatea evenimentului. În încheierea momentului festiv, părintele stareţ Varahiil a înmânat Preafericitului Daniel o medalie din partea Mănăstirii Snagov, lucrată la vistieria Statului. Tot cu această ocazie au fost lansate o minimonografie şi un pliant cu istoricul mănăstirii.

Moaştele Sfântului Nectarie, de doi ani la Iaşi

Parohia cu hramurile „Sfântul Ier. Nectarie“, „Sfântul Ilie“ şi „Naşterea Maicii Domnului“ a sărbătorit ieri, 15 octombrie, doi ani de când a fost sfinţit altarul bisericii şi de când o părticică din moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina este adăpostită de biserica ieşeană. Programul liturgic a început cu slujba Utreniei care a fost precedată de Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire pentru compozitorul Gavriil Musicescu, de la a cărui trecere în veşnicie se împlinesc 105 ani.

Pentru a marca aceste evenimente, parohia „Sf. Nectarie“, în parteneriat cu Filarmonica de Stat Moldova Iaşi şi cu Primăria Municipiului Iaşi, a organizat un concert de muzică religioasă intitulat „Rugăciune“. Cele opt cântări religioase au fost intonate începând cu ora 11:00 de Corul Academic al Filarmonicii „Moldova“, care împlineşte anul acesta 55 de ani de activitate, sub bagheta dirijorului Doru Morariu.

Sfânta Liturghie săvârşită zilnic

Părintele paroh Petrică Lehaci(foto stanga), care a împlinit ieri trei decenii de preoţie, a spus ce au însemnat aceşti doi ani de când o părticică din moaştele Sfântului Nectarie se află spre închinare în baldachinul din sfântul lăcaş: „În primul rând, trebuie să menţionez faptul că la biserica noastră se oficiază Sfânta Liturghie în fiecare zi. Mai mult de atât, oficiem Taina Sfântului Maslu în fiecare vineri, după Sfânta Liturghie, dar şi lunea, de la ora 18:00, pentru ca enoriaşii care merg la serviciu să poată participa la această taină“. Sfântul Nectarie a făcut minuni şi la Iaşi în aceşti doi ani de când o părticică din moaştele sale este venerată de credincioşii din toată ţara. Râuri de lacrimi au fost vărsate atât pentru a cere vindecare, cât şi pentru a mulţumi pentru însănătoşire. „Îmi amintesc cum veneau din proprie iniţiativă nişte elevi de la Şcoala nr. 13 din cartierul Alexandru cel Bun să se roage pentru un coleg care era bolnav. După trei săptămâni, aceşti copii au venit alături de colegul lor, care fusese operat în străinătate, pentru a mulţumi Sfântului Nectarie pentru ajutor. Câtă solidaritate este între aceşti copii care fac religia la şcoală, care, auzind de minunile Sfântului Nectarie au venit să se roage. Astfel de întâmplări sunt nenumărate. N-am să pot uita o altă minune a Sfântului Nectarie. Un italian care a trecut de la Biserica Catolică la Biserica Ortodoxă a avut o boală şi, prin rugăciunea Sf. Nectarie şi printr-un simplu ştergar atins de sfintele moaşte, s-a vindecat. Acest om avea piatră la glandele salivare. S-a trezit noaptea cu acea piatră în gură şi nu a mai avut nevoie de operaţie“, a mai spus părintele paroh.

Sarbatoarea Sfintei Parascheva