La
Mănăstirea Pogleţ - Corbasca, din judeţul Bacău, a avut loc marţi, 26
februarie 2013, înmormântarea Înalt Preasfinţitului Adrian, fost
Arhiepiscop al românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală.
Slujba a fost oficiată de un sobor de 11 ierarhi ai Bisericii noastre,
în prezenţa unui număr mare de preoţi, diaconi, monahi, monahii şi
credincioşi din toată Moldova. Personalitatea Înalt Preasfinţitului
Adrian a fost evocată în mesajul trimis de Preafericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dar şi prin cuvintele rostite de
IPS Teofan, IPS Iosif şi PS Ioachim Băcăuanul.
Ierarhi ai Bisericii noastre, preoţi, diaconi, monahi, monahii şi
sute de credincioşi l-au condus marţi, 26 februarie 2013, pe ultimul
drum pe Înalt Preasfinţitul Părinte Adrian Hriţcu, fost Arhiepiscop al
românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală. Străvechea
biserică din lemn a Mănăstirii Pogleţ, aflată în inima Moldovei, în
partea de nord a comunei Corbasca, înconjurată de păduri de stejar, a
fost neîncăpătoare încă de la primele ore ale dimineţii de numărul mare
de slujitori şi credincioşi care au venit să se roage pentru sufletul
ierarhului. Din curtea aşezării monahale se puteau vedea venind pe jos
oameni de toate vârstele spre lăcaşul de închinăciune în care se afla
depus sicriul cu trupul neînsufleţit al Înalt Preasfinţitului Adrian.
Deşi vremea sfârşitului de februarie a fost neprielnică, oamenii au
lăsat toate grijile pentru a ajunge la mănăstire pentru a-şi lua rămas
bun de la un părinte care de multe ori i-a ascultat şi i-a binecuvântat.
De catafalc s-au apropiat cu emoţie şi lacrimi în ochi şi credincioşi
din Ştiubieni, judeţul Botoşani, satul natal al ierarhului.
Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale
şi Meridionale, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar Patriarhal, şi PS
Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului, au oficiat marţi dimineaţă Sfânta Liturghie în biserica
mănăstirii.
O viaţă frumoasă, cu „momente de singurătate şi de tristeţe“
La finalul Sfintei Liturghii, sicriul cu trupul neînsufleţit al Înalt
Preasfinţitului Adrian a fost scos din sfântul lăcaş şi aşezat pe un
podium special amenajat. Aici s-a oficiat rânduiala înmormântării
călugărilor de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS
Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi
Meridionale, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Pimen,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Calinic, Arhiepiscopul
Argeşului şi Muscelului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS
Visarion, Episcopul Tulcii, PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al
Europei de Nord, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar Patriarhal, PS
Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de
către PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. După săvârşirea
slujbei, PS Varlaam Ploieşteanul a transmis mesajul de condoleanţe al
Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
IPS Teofan a remarcat, în cuvântul său, că fostul Arhiepiscop al
românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală a avut o viaţă
binecuvântată şi frumoasă. „Înalt Preasfinţitul Adrian a avut o viaţă
frumoasă pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat să se nască în ţinutul
Botoşanilor, nu departe de locul în care a copilărit Sfântul Ioan
Hozevitul, sau părinţii Cleopa Ilie, Paisie Olaru şi Dionisie de la
Colciu. A avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu i-a binecuvântat
paşii spre frumoase mănăstiri, spre adânca şi frumoasa cale monahală. A
vieţuit în mod special la Mănăstirea Neamţ, dar şi la Slatina, Durău sau
Plumbuita. A avut o viaţă frumoasă pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat
să slujească în Catedrala mitropolitană din Iaşi, bucurându-se de
binecuvântatele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva. În acest sfânt
lăcaş a slujit de nenumărate ori ca mare eclesiarh şi episcop-vicar. A
avut o viaţă frumoasă pentru că a avut binecuvântarea să-l cunoască de
tânăr pe vrednicul de pomenire patriarh Iustin Moisescu. IPS Adrian a
fost ucenic al patriarhului Iustin Moisescu, pe vremea când era
mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, într-o perioadă dificilă. IPS
Adrian a avut o viaţă frumoasă pentru că a cunoscut lumea liberă înainte
de anul 1989, fiind prezent în capitala Franţei şi în Europa
Occidentală, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu pentru românii de acolo.
După retragerea Înalt Preasfinţiei Sale a avut momente de singurătate
şi de tristeţe. Acestea au fost trăite cu nădejde în Bunul Dumnezeu,
care răsplăteşte pe cei care iubesc podoaba Casei Sale. Rugăm pe
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Să răsplătească Dumnezeu dragostea
Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul şi a maicilor din această mănăstire,
care s-au îngrijit ca bătrâneţile Înalt Preasfinţitului Adrian să fie
mai uşoare“, a spus IPS Teofan.
IPS Adrian, stâlp şi mărturie a trecutului
A urmat cuvântul Înalt Preasfinţitului Iosif, care a amintit că IPS
Adrian Hriţcu a pus temeliile multor comunităţi, mai ales că vrednicul
ierarh mutat la Domnul a rămas la Paris după ce s-a retras din scaunul
arhiepiscopal. „Viaţa Înalt Preasfinţitului Adrian, cel puţin în ultimii
33 de ani, a fost legată de slujirea comunităţii românilor din Europa
Occidentală. Această comunitate, în vremea comunismului, a fost foarte
scindată şi învrăjbită, dar IPS Adrian a avut curajul să o slujească. A
pus temeliile multor comunităţi prin intermediul cărora românii au putut
să se organizeze. Recunoştinţa noastră, a ierarhilor, a preoţilor şi a
credincioşilor este mare şi pentru faptul că, după 1990, IPS Adrian a
rămas în Franţa. Înalt Preasfinţia Sa a rămas ca un stâlp şi ca o
mărturie a trecutului, a tradiţiei, dar şi a continuităţii românilor. A
fost un părinte duhovnicesc mult cinstit, onorat şi respectat de către
această comunitate. În ultima parte a vieţii nu a dorit să rămână la
Paris, simţindu-se legat de meleagurile Moldovei. S-a întors la Pogleţ,
dorind să moară aici pentru a fi înmormântat lângă părintele Calistrat
Ifrim, fost duhovnic al acestei aşezări monahale“, a subliniat IPS
Iosif.
Ctitorul bisericii parohiei Băcioiu
PS Ioachim Băcăuanul a menţionat că Înalt Preasfinţitul Adrian a ales
ca loc de retragere Mănăstirea Pogleţ datorită prieteniei pe care
ierarhul o avea cu IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, şi
cu părintele Calistrat Ifrim, fost duhovnic al acestei aşezări monahale.
„Am avut prilejul să-l cunosc pe IPS Adrian încă de pe vremea când am
intrat în monahism la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ. După o
vreme, am fost trimis la studii în Franţa de Preafericitul Părinte
Daniel. Cel care m-a aşteptat într-una din gările Parisului a fost IPS
Adrian. Înalt Preasfinţia Sa mi-a oferit primele sfaturi, mai ales că
ieşisem dintr-un popor constrâns de libertate. A ştiut să-şi facă
datoria cu acrivie în tot ceea ce i s-a rânduit să realizeze. Gândul
Înalt Preasfinţitului Adrian a fost acela de a se retrage în Moldova.
Întrucât avea o prietenie cu IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi
Bacăului, a ales să se retragă la Pogleţ. Aici a găsit un suflu
duhovnicesc cu totul aparte, mai ales că se cunoştea cu părintele
Calistrat Ifrim, care a plecat la Domnul în anul 2009. Doresc să
mulţumesc Înalt Preasfinţitului Adrian pentru că a contribuit financiar
la ridicarea Bisericii cu hramurile «Izvorul Tămăduirii» şi „Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din parohia Băcioiu, Protopopiatul Sascut.
Piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş a fost pusă în luna iulie a
anului 2010, iar în prezent biserica este ridicată“, a amintit PS
Ioachim Băcăuanul, care a mulţumit în mod solemn maicilor Mănăstirii
Pogleţ pentru că au fost aproape de IPS Adrian în vremea bolii şi a
neputinţei. Gândul de recunoştinţă al Episcopului-vicar al Eparhiei
Romanului şi Bacăului s-a îndreptat apoi către autorităţile şi
persoanele care s-au implicat în buna organizare a înmormântării Înalt
Preasfinţitului Adrian.
După „Veşnica pomenire“, sicriul cu trupul neînsufleţit al Înalt
Preasfinţitului Adrian a fost purtat pe umeri de preoţi în jurul
bisericii. După rostirea celor trei ectenii, s-a mers în procesiune
către mormântul ierarhului, aflat în apropierea lăcaşului de
închinăciune. Sicriul a fost aşezat în mormântul aflat lângă cel al
părintelui Calistrat Ifrim, aşa cum a fost dorinţa Înalt Preasfinţitului
Adrian. Rugăciunile pentru sufletul vrednicului ierarh, ce a intrat în
inimile multora dintre cei care l-au cunoscut şi preţuit, se vor înălţa
pururea către Tronul Preasfintei Treimi, dorul şi lacrimile, însă, vor
putea fi stăpânite prin nădejdea în Învierea Mântuitorului Hristos, Cel
ce a biruit moartea şi ne-a deschis calea veşniciei.
„Arhiepiscopul Adrian a fost un neîntrecut slujitor“
Arhimandritul Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei
Bucureştilor şi mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti,
prezent la slujba înmormântării, a avut prilejul să-l cunoască pe IPS
Adrian. „IPS Adrian a fost un ierarh dintr-o mare generaţie de ierarhi
formaţi la Mănăstirea Neamţ. A fost unul dintre principalii colaboratori
ai mitropolitului Iustin Moisescu în vremuri foarte grele pentru
Biserică. A ocupat funcţia de exarh al mănăstirilor Arhiepiscopiei
Iaşilor în perioada când monahii erau obigaţi să părăsească aşezările
monahale. Decretul 410 din 1959 l-a surprins pe IPS Adrian Hriţcu în
funcţia de exarh. El a trăit împreună cu monahii şi monahiile din
eparhie acest greu moment al despărţirii de mănăstirile din Moldova. A
avut o foarte mare grijă faţă de satul natal, ajutând la construirea
bisericii parohiei Ştiubieni, pe care a sfinţit-o. Ori de câte ori venea
în România, poposea măcar pentru câteva ceasuri în parohia Ştiubieni şi
la mănăstirile din judeţul Botoşani, cu precădere la Mănăstirea Vorona.
Arhiepiscopul Adrian a fost un neîntrecut slujitor. Părinţii care
osteneau la Catedrala mitropolitană din Iaşi în vremea Înalt
Preasfinţiei Sale mi-au povestit că vrednicul ierarh slujea cu o rară
măiestrie. În cadrul Sfintei Liturghii cânta «Tatăl nostru», după
melodia lui Ciprian Porumbescu. În anul 2000, am ajuns la Paris cu un
grup de părinţi de la Catedrala mitropolitană din Iaşi pentru a susţine
câteva concerte de muzică religioasă. Atunci, Arhiepiscopul Adrian ne-a
invitat în modestul apartament din Paris. Am petrecut multe ceasuri
alături de Înalt Preasfinţia Sa, care ne-a povestit despre atmosfera de
altădată de la Catedrala mitropolitană din Iaşi. A fost locul pe care
l-a iubit foarte mult şi de care amintea permanent“, a remarcat arhim.
Timotei Aioanei.