În ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Gură de Aur, Preasfinţitul
Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului, a resfinţit biserica din Avereşti, Protopopiatul Roman.
Edificiul este singurul lăcaş de cult din Eparhia Romanului şi Bacăului
închinat Sfântului Ioan Gură de Aur.
Biserica
parohiei Avereşti, Protopopiatul Roman, a fost resfinţită ieri de
Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul. Lăcaşul de rugăciune este ocrotit de
Sfântul Ioan Gură de Aur, al cărui felon se află în Catedrala
arhiepiscopală din Roman.
La acest eveniment
spiritual au participat, alături de ierarhul înconjurat de un sobor de
aproape 50 de preoţi, credincioşii din comuna Ioan Creangă, cu toţii
trăind plenitudinea momentului ce a consemnat finalizarea lucrărilor de
restaurare a bisericii din Avereşti. Cu acest prilej, a fost adusă de la
Catedrala arhiepiscopală din Roman racla în care se află fragmente din
moaştele mai multor sfinţi ai Bisericii noastre. „Începând cu anul 2010
au fost demarate, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul,
lucrările de reparaţie, ce au constat în refacerea acoperişului,
văruirea zidurilor exterioare, refacerea treptelor la intrare, spălarea
şi împrospătarea picturii murale la interior, a catapetesmei, schimbarea
instalaţiei electrice, a tâmplăriei, confecţionarea stranelor noi din
lemn de stejar, împodobirea bisericii cu policandru, obiecte şi podoabe
de cult. De asemenea, a fost construit şi un lumânărar. Toate acestea
s-au împlinit cu efortul bunilor credincioşi harnici şi darnici, cu
sprijinul Consiliului local şi al unor oameni de bine ce au dorit să-şi
înscrie numele în rândul ctitorilor“, a explicat preotul paroh Ion
Isachi.
100 de ani de la prima sfinţire
În ceea ce
priveşte istoria acestui sfânt lăcaş, istoria consemnează într-un zapis
de la 1 august 1626, păstrat în arhiva Mănăstirii Neamţ, şi numele
primului slujitor, preotul Ştefan din Avereşti. Hrisovul întocmit cu
prilejul sfinţirii bisericii din satul Avereşti şi descoperit în
piciorul sfintei mese aminteşte de ziua de 24 iunie 1907, data când un
sobor de preoţi, la iniţiativa preotului paroh Gheorghe Platon, cu
binecuvântarea episcopului Gherasim Safirin, „au pus piatra fundamentală
a sfântului locaş“. Biserica mare, zidită din blocuri de piatră, aduse
din carierele din împrejurimi, a fost ridicată pe locul uneia mai vechi
din lemn care s-a risipit în timp. La înălţarea lăcaşului de cult având o
arhitectură zveltă, în plan trilobat, cu turn clopotniţă pe pridvor, au
contribuit poporanii locului şi „creştini din alte sate care au putut
cu mulţumirea de suflet să ajungă binecuvântata zi de 6 octombrie 1913,
când s-a oficiat sfinţirea“ de către episcopul Teodosie al Romanului.
Cei care au consemnat acest moment, privind spre viitor, aveau să
menţioneze în hrisovul de sfinţire următoarele cuvinte: „Această
biserică va fi oglindă vie generaţiilor viitoare, va fi un exemplu de
dragoste creştinească pentru urmaşi, iar pentru ţară un monument
istoric“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu