Mihai
Eminescu a fost cinstit pe 15 ianuarie 2014 la Mănăstirea Putna. La
acest moment comemorativ au fost prezenţi participanţii la Festivalul
Literar „Mihai Eminescu“, organizat de Consiliul Judeţean Suceava prin
Centrul Cultural „Bucovina“ şi Societatea Scriitorilor Bucovineni, în
colaborare cu Colegiul Naţional „Petru Muşat“, Biblioteca Bucovinei,
Primăria Şerbăuţi, Primăria Putna şi Mănăstirea Putna.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, la Mănăstirea Putna din judeţul Suceava a fost săvârşită miercuri, 15 ianuarie 2014, slujba Parastasului cu prilejul împlinirii a 164 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Cu acest prilej, arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna şi exarh al mănăstirilor din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor, a amintit în cuvântul rostit despre prezenţa lui Eminescu la Putna şi despre rosturile înalte spre care ne cheamă omagierea sa: „La 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, îl cinstim şi ne rugăm pentru odihna sufletului său. El s-a identificat cu interesul acestui popor, cu dorinţele lui; cred că nu este un altul care să fi iubit neamul, cultura, limba, asemenea lui. Cred că şi sfârşitul vieţii sale pământeşti a venit din cauza durerii pe care el a simţit-o văzând că cei care au în mâini destinele unui neam, cei care au datoria de a promova binele, adevărul, frumosul nu o fac. Prezenţa lui Mihai Eminescu aici este legată de Serbarea de la Putna din 1871, la hramul mănăstirii. Aceasta a fost cea dintâi Serbare a Românilor de Pretutindeni, cu ocazia căreia a avut loc şi primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni. După încheierea ei, Eminescu scrie: «Să deie Ceriul ca să ajungem asemenea momente mai adeseori, să ne întâlnim la mormintele strămoşilor noştri plini de virtute, şi să ne legăm de suveranitatea lor cu credinţa şi aspiraţiile vieţii noastre. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem; numai cu chipul acesta neamul românesc poate spera slavă şi pomenire în viitor». Din păcate, însă, după întoarcerea la Viena, eforturile de redeşteptare naţională nu au putut fi continuate unitar, deşi participanţii la Serbare au rodit, fiecare în direcţia lui, pregătind drumul către Unirea din 1918. Pe Eminescu l-a afectat însă această lipsă. Eminescu este un martir al limbii, culturii şi spiritualităţii româneşti, un martir al credinţei în valorile acestui popor. Facă Bunul Dumnezeu ca ziua de pomenire a lui Eminescu să fie o zi de trezire a conştiinţei neamului nostru, de întoarcere către valorile noastre naţionale şi, dacă vrem să ne iubim patria, neamul, Biserica, să-l citim pe Eminescu!“.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, la Mănăstirea Putna din judeţul Suceava a fost săvârşită miercuri, 15 ianuarie 2014, slujba Parastasului cu prilejul împlinirii a 164 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Cu acest prilej, arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna şi exarh al mănăstirilor din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor, a amintit în cuvântul rostit despre prezenţa lui Eminescu la Putna şi despre rosturile înalte spre care ne cheamă omagierea sa: „La 164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, îl cinstim şi ne rugăm pentru odihna sufletului său. El s-a identificat cu interesul acestui popor, cu dorinţele lui; cred că nu este un altul care să fi iubit neamul, cultura, limba, asemenea lui. Cred că şi sfârşitul vieţii sale pământeşti a venit din cauza durerii pe care el a simţit-o văzând că cei care au în mâini destinele unui neam, cei care au datoria de a promova binele, adevărul, frumosul nu o fac. Prezenţa lui Mihai Eminescu aici este legată de Serbarea de la Putna din 1871, la hramul mănăstirii. Aceasta a fost cea dintâi Serbare a Românilor de Pretutindeni, cu ocazia căreia a avut loc şi primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni. După încheierea ei, Eminescu scrie: «Să deie Ceriul ca să ajungem asemenea momente mai adeseori, să ne întâlnim la mormintele strămoşilor noştri plini de virtute, şi să ne legăm de suveranitatea lor cu credinţa şi aspiraţiile vieţii noastre. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem; numai cu chipul acesta neamul românesc poate spera slavă şi pomenire în viitor». Din păcate, însă, după întoarcerea la Viena, eforturile de redeşteptare naţională nu au putut fi continuate unitar, deşi participanţii la Serbare au rodit, fiecare în direcţia lui, pregătind drumul către Unirea din 1918. Pe Eminescu l-a afectat însă această lipsă. Eminescu este un martir al limbii, culturii şi spiritualităţii româneşti, un martir al credinţei în valorile acestui popor. Facă Bunul Dumnezeu ca ziua de pomenire a lui Eminescu să fie o zi de trezire a conştiinţei neamului nostru, de întoarcere către valorile noastre naţionale şi, dacă vrem să ne iubim patria, neamul, Biserica, să-l citim pe Eminescu!“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu