În
ziua de prăznuire a Sfinţilor Atanasie şi Chiril, Preasfinţitul Ioachim
Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului,
înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie
la Biserica „Sfântul Nicolae“ din parohia Stăniţa, Protopopiatul Roman,
judeţul Neamţ. Cu această ocazie, ierarhul a oficiat Parastasul întru
pomenirea părintelui său, Nicolae, mutat la cele veşnice în urmă cu un
an.
Lăcaşul de cult din Stăniţa a devenit sâmbătă, 18 ianuarie 2014, „pentru o jumătate de zi“, cum a precizat Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Pentru că, la ceas de rugă, la un an de la mutarea la cele veşnice a lui Nicolae Giosanu, tatăl Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, membrii familiei, stavrofora Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Varatec, ieromonahi şi preoţi, credincioşi din diferite zone ale ţării, precum şi ostenitori ai Eparhiei Romanului şi Bacăului au venit la Stăniţa pentru a se ruga împreună. Vizibil afectat şi profund implicat în acest moment de rememorare a celor care l-au dăruit acestui pământ spre a sluji cu timp şi fără timp în Biserica lui Hristos, Preasfinţia Sa a oficiat o slujbă de pomenire, în cadrul căreia, alături de părinţii săi duhovniceşti mutaţi la cele veşnice, au fost pomeniţi şi părinţii trupeşti. Pe buzele ierarhului au revenit nume consacrate ale vieţii duhovniceşti moldave, părintele Ioanichie, părintele Cleopa, ieroschimonahul Paisie şi alţii, dimpreună cu marii săi dascăli întru teologia universitară, precum părintele Dumitru Stăniloae ori profesorul Olivier Clement. Un şirag de nume binecuvântate ale spiritualităţii româneşti şi universale, deopotrivă, mărgăritare ale Ortodoxiei, care, fiecare, în felul său, a marcat destinul episcopului ce astăzi păstoreşte una dintre cele mai vechi şi emblematice eparhii ale ţării. La sfârşitul slujbei, Preasfinţia Sa a ţinut şi un scurt cuvânt de învăţătură. „Ce-ar mai fi de adăugat acum, după Dumnezeiasca Liturghie, când am trăit laolaltă, în comuniune, aceste momente de rugăciune pentru cei vii şi pentru cei adormiţi pe care îi purtăm fiecare în inimile şi sufletele noastre“, a precizat ierarhul, care, mulţumind celor ce i-au fost alături, a adresat şi un îndemn: „În casa fiecărui creştin, chipurile părinţilor ce i-au dat viaţă ar trebui să fie adevărate icoane, alături de părinţii duhovnici“. Ziua de prăznuire a Sfinţilor Ierarhi Atanasie şi Chiril s-a încheiat la cimitirul din Stăniţa, acolo unde îşi dorm somnul de veci părinţii trupeşti ai Preasfinţiei Sale. Cunoscut, apreciat şi iubit în satul natal, ca de altfel în întreaga eparhie, înainte de a pleca, ierarhul s-a perindat prin cimitir, aşa cum i-a obişnuit pe credincioşii zonei, zăbovind la mormintele altor creştini mutaţi la cele veşnice şi rugându-se alături de familiile acestora la căpătâiul lor. pagina 1
Lăcaşul de cult din Stăniţa a devenit sâmbătă, 18 ianuarie 2014, „pentru o jumătate de zi“, cum a precizat Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Pentru că, la ceas de rugă, la un an de la mutarea la cele veşnice a lui Nicolae Giosanu, tatăl Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, membrii familiei, stavrofora Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Varatec, ieromonahi şi preoţi, credincioşi din diferite zone ale ţării, precum şi ostenitori ai Eparhiei Romanului şi Bacăului au venit la Stăniţa pentru a se ruga împreună. Vizibil afectat şi profund implicat în acest moment de rememorare a celor care l-au dăruit acestui pământ spre a sluji cu timp şi fără timp în Biserica lui Hristos, Preasfinţia Sa a oficiat o slujbă de pomenire, în cadrul căreia, alături de părinţii săi duhovniceşti mutaţi la cele veşnice, au fost pomeniţi şi părinţii trupeşti. Pe buzele ierarhului au revenit nume consacrate ale vieţii duhovniceşti moldave, părintele Ioanichie, părintele Cleopa, ieroschimonahul Paisie şi alţii, dimpreună cu marii săi dascăli întru teologia universitară, precum părintele Dumitru Stăniloae ori profesorul Olivier Clement. Un şirag de nume binecuvântate ale spiritualităţii româneşti şi universale, deopotrivă, mărgăritare ale Ortodoxiei, care, fiecare, în felul său, a marcat destinul episcopului ce astăzi păstoreşte una dintre cele mai vechi şi emblematice eparhii ale ţării. La sfârşitul slujbei, Preasfinţia Sa a ţinut şi un scurt cuvânt de învăţătură. „Ce-ar mai fi de adăugat acum, după Dumnezeiasca Liturghie, când am trăit laolaltă, în comuniune, aceste momente de rugăciune pentru cei vii şi pentru cei adormiţi pe care îi purtăm fiecare în inimile şi sufletele noastre“, a precizat ierarhul, care, mulţumind celor ce i-au fost alături, a adresat şi un îndemn: „În casa fiecărui creştin, chipurile părinţilor ce i-au dat viaţă ar trebui să fie adevărate icoane, alături de părinţii duhovnici“. Ziua de prăznuire a Sfinţilor Ierarhi Atanasie şi Chiril s-a încheiat la cimitirul din Stăniţa, acolo unde îşi dorm somnul de veci părinţii trupeşti ai Preasfinţiei Sale. Cunoscut, apreciat şi iubit în satul natal, ca de altfel în întreaga eparhie, înainte de a pleca, ierarhul s-a perindat prin cimitir, aşa cum i-a obişnuit pe credincioşii zonei, zăbovind la mormintele altor creştini mutaţi la cele veşnice şi rugându-se alături de familiile acestora la căpătâiul lor. pagina 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu