În
perioada 25 august-4 septembrie 2014, cu binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei,
Protopopiatul Piatra Neamţ a organizat un pelerinaj în Turcia.
Pelerinajul s-a desfăşurat prin Centrul de pelerinaj „Sfânta Parascheva“
al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi a avut ca obiective trei
locaţii importante pentru spiritualitatea ortodoxă: Constantinopol
(Istanbul), Capadocia şi Efes din Asia Mică.
Constantinopolul, oraşul întemeiat de Sfântul Constantin, capitală a Imperiului Bizantin vreme de aproape 1000 de ani, cetate în care s-au cristalizat multe din adevărurile de credinţă pe care Biserica noastră le propovăduieşte şi aşază cu multă răbdare Cuvântul Domnului în inimile noastre, are o populaţie aproximativ cât cea a României. A fost o mare bucurie duhovnicească faptul că am avut posibilitatea să păşim în Biserica „Sfânta Sofia“ (a „înţelepciunii divine“), în Biserica Vlaherne, unde Acoperământul Maicii Domnului i-a îmbrăţişat pe cei îngenungheaţi la rugăciune, în biserica în care Dumnezeu ne-a descoperit-o pe Maica Domnului ca fiind „Izvorul Tămăduirilor“, şi în biserica ctitorită de voievodul care şi-a iubit credinţa şi neamul până la sacrificiul suprem, Sfântul Constantin Brâncoveanu, de la al cărui martiriu s-au împlinit anul acesta 300 de ani. Capadocia este minunea sădită de Dumnezeu pe pământ în care s-au născut mulţi dintre prietenii lui Dumnezeu. Aceşti prieteni ai lui Dumnezeu au aşezat în scris adevăruri fundamentale ale credinţei noastre, adevăruri născute din aspră nevoinţă duhovnicească şi luminate de căldura Duhului Sfânt. Aceşti prieteni şi casnici ai Domnului sunt un reper important în demersul nostru duhovnicesc. Din viaţa şi strălucirea lor duhovnicească înţelegem că Dumnezeu „este minunat întru sfinţii Săi“. Capadocia este un ţinut desprins parcă dintr-o altă lume şi astăzi. După atâta vreme, ne aminteşte cu aceeaşi prospeţime în suflet de Sfântul Vasile cel Mare, de Sfântul Grigore de Nazianz, de Sfântul Ioan Rusul şi de bisericile subterane în care încă se mai simte şi se respiră „aer dumnezeiesc“.
Constantinopolul, oraşul întemeiat de Sfântul Constantin, capitală a Imperiului Bizantin vreme de aproape 1000 de ani, cetate în care s-au cristalizat multe din adevărurile de credinţă pe care Biserica noastră le propovăduieşte şi aşază cu multă răbdare Cuvântul Domnului în inimile noastre, are o populaţie aproximativ cât cea a României. A fost o mare bucurie duhovnicească faptul că am avut posibilitatea să păşim în Biserica „Sfânta Sofia“ (a „înţelepciunii divine“), în Biserica Vlaherne, unde Acoperământul Maicii Domnului i-a îmbrăţişat pe cei îngenungheaţi la rugăciune, în biserica în care Dumnezeu ne-a descoperit-o pe Maica Domnului ca fiind „Izvorul Tămăduirilor“, şi în biserica ctitorită de voievodul care şi-a iubit credinţa şi neamul până la sacrificiul suprem, Sfântul Constantin Brâncoveanu, de la al cărui martiriu s-au împlinit anul acesta 300 de ani. Capadocia este minunea sădită de Dumnezeu pe pământ în care s-au născut mulţi dintre prietenii lui Dumnezeu. Aceşti prieteni ai lui Dumnezeu au aşezat în scris adevăruri fundamentale ale credinţei noastre, adevăruri născute din aspră nevoinţă duhovnicească şi luminate de căldura Duhului Sfânt. Aceşti prieteni şi casnici ai Domnului sunt un reper important în demersul nostru duhovnicesc. Din viaţa şi strălucirea lor duhovnicească înţelegem că Dumnezeu „este minunat întru sfinţii Săi“. Capadocia este un ţinut desprins parcă dintr-o altă lume şi astăzi. După atâta vreme, ne aminteşte cu aceeaşi prospeţime în suflet de Sfântul Vasile cel Mare, de Sfântul Grigore de Nazianz, de Sfântul Ioan Rusul şi de bisericile subterane în care încă se mai simte şi se respiră „aer dumnezeiesc“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu