„Prin pocăinţă, omul redevine fiu iubit al lui Dumnezeu“

Arhimandritul Constantin Chirilă, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi, a susţinut duminică, 9 decembrie, la Biserica "Sfântul Apostol Toma" din cartierul ieşean Alexandru cel Bun, o conferinţă dedicată Postului Crăciunului. Părintele Constantin Chirilă a vorbit celor prezenţi despre Taina Sfintei Spovedanii şi Taina Sfintei Împărtăşanii. 

Biserica "Sfântul Apostol Toma" din cartierul ieşean Alexandru cel Bun a găzduit, în urmă cu două zile, o seară catehetică dedicată Postului Crăciunului. Programul întâlnirii a început cu un concert de colinde susţinut de elevii Şcolii "Nicolae Tonitza" din Iaşi. Părintele paroh Toma Gradinaciuc, care este şi protopop al Protopopiatului Iaşi 1, a mulţumit copiilor pentru colind şi a prezentat invitaţii conferinţei: arhim. Constantin Chirilă, pr. prof. dr. Bogdan Racu, referent în cadrul Sectorului Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. dr. Cezar Hârlăoanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, pr. prof. Cristian Alexandru Barnea, inspector pentru disciplina religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi, pr. prof. Constantin Simiraş, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Iaşi, pr. Ştefan Chiruţă de la "Învierea Domnului" din Iaşi, pr. Ştefan Misărciu, de la parohia Dancu II, Protopopiatul Iaşi 2, şi pr. Petru Aionesei, parohia Şcheia, Protopopiatul Paşcani.  Părintele Constantin Chirilă a prezentat în continuare prelegerea având ca temă "Taina Sfintei Spovedanii şi Taina Sfintei Împărtăşanii". "Omul a fost creat pentru a se bucura de dărnicia lui Dumnezeu, însă, prin păcate a rupt legătura cu Creatorul şi a primit moartea. Dar păcatul şi moartea sunt contrate firii omeneşti create după chipul lui Dumnezeu Cel sfânt şi veşnic viu. Noi atât de mult ne-am obişnuit cu păcatul şi moartea care se văd mereu în jurul şi înlăuntrul nostru, încât le considerăm fenomene "naturale". Păcatul primilor oameni s-a manifestat ca neascultare faţă de Dumnezeu şi rupere a comuniunii de iubire faţă de El. Ruperea armoniei dintre om şi Creatorul său, prin neascultare, se transmite ca tulburare a armoniei din interiorul omului, precum şi dintre om şi celelalte creaturi vii, iar "pământul a fost blestemat" de Dumnezeu din pricina căderii omului (Facere 3, 17). Dumnezeu nu pedepseşte, ci El respectă libertatea omului şi consecinţele acestei libertăţi. Nu intervine să desfiinţeze fructele amare ale opţiunii libere a omului, deoarece atunci ar desfiinţa însuşi adevărul persoanei umane şi dimensiunile cu adevărat cosmice ale acestui adevăr. Iubirea lui Dumnezeu intervine numai ca să transforme autopedepsirea omului în pedagogie mântuitoare. Culmea acestei intervenţii este întruparea lui Dumnezeu Însuşi din Fecioara Maria şi asumarea în trupul divino-uman al lui Hristos a tuturor urmărilor păcatului, "până la moartea pe cruce", prin care noi, oamenii, primim mântuire şi comuniune cu Dumnezeu Tatăl", a spus arhim. Constantin Chirilă, care a făcut referire în continuare la timpul mântuirii omului.

Scopul ultim al jertfei Mântuitorului este iertarea păcatelor

"Prin pocăinţă, fiecare om redevine, prin harul Sfântului Duh, fiu iubit al lui Dumnezeu, tocmai pentru că Fiul veşnic iubit al Tatălui Ceresc a luat asupra Sa natura omenească pentru a o învăţa pocăinţa spre iertarea păcatelor şi a-i dărui viaţa veşnică. Naşterea spirituală sau cerească, din apă şi din Duh, săvârşită în Taina Botezului, aduce omului iertarea păcatelor şi îi deschide împărăţia cerurilor. Timpul mântuirii este un timp de pocăinţă sau de înnoire a vieţii, timpul ridicării din păcate şi timpul rodirii întru fapte bune pentru a ne împărtăşi de iubirea veşnică a lui Dumnezeu. Creştinul ortodox preţuieşte fiecare clipă a vieţii prezente ca pe un dar divin, al răscumpărării păcatului, ca un posibil bun de sporire duhovnicească. Într-o clipă de pocăinţă omul poate răscumpăra timpul pierdut şi poate restabili comuniunea cu Dumnezeu. Prin săvârşirea păcatului, omul poate pierde într-o clipă ce a făcut bun o viaţă întreagă şi se desparte de Dumnezeu. Omul duhovnicesc arată iubire faţă de Dumnezeu prin ascultare până la capăt şi iubire faţă de semeni şi chiar iubire faţă de duşmani. Iubirea devine astfel norma existenţei adevărate a omului. Mântuitorul arată că scopul ultim al jertfei Sale este iertarea păcatelor, iar prin Sfânta Euharistie se dă iertare celor ce cred în Hristos. Taina Spovedaniei a fost numită şi "botezul lacrimilor". Dacă botezul propriu-zis, prin apa şi Duh Sfânt, se săvârşeşte o singură dată, "botezul lacrimilor" sau taina pocăinţei se săvârşeşte cât mai des, pentru ca omul să se curăţească de păcatele făcute şi să se poată împărtăşi, fără osândă, cu Trupul şi Sângele lui Hristos, ca să dobândească viaţa de veci. De ce Taina Spovedaniei precede Taina Împărtăşaniei? Sfânta Taină a Pocăinţei este o icoană a Judecăţii de apoi, cu deosebirea însă că cei care se judecă sau se acuză pe ei înşişi aici şi acum nu vor mai fi judecaţi sau osândiţi atunci. Sfânta Euharistie este o icoană şi o prefigurare a prânzului din împărăţia lui Dumnezeu. De prânzul acesta ceresc, sufletul nu se poate apropia decât în haină de nuntă, în haină curată. Iar această haină curată se dobândeşte o sigură dată prin botez şi se curăţă apoi prin pocăinţă", a remarcat părintele Constantin Chirilă. 

Unire în curăţie prin Euharistie

Părintele Constantin Chirilă a subliniat apoi că "Biserica Ortodoxă arată că pocăinţa sau mărturisirea păcatelor este pregătirea pentru împărtăşire". "De aceea, postim şi ne spovedim atunci când ne pregătim să luăm Sfânta Împărtăşanie. Toţi sfinţii ierarhi ai Bisericii, păstori de suflete, precum şi preoţii duhovnici, doctori ai vindecării de patimi şi păcate, au fost dascăli ai pocăinţei, tocmai pentru că ea este leac pentru suflet şi cale de mântuire. Prin pocăinţă primim iertarea păcatelor, prin care se arată taina iubirii lui Dumnezeu care recuperează pe cel pierdut şi dă viaţă celui omorât de păcat şi patimi. Prin străduinţa noastră de curăţire, prin pocăinţă ne pregătim pentru participare la Sfânta Liturghie ca să ne împărtăşim cu Hristos să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Prin Sfânta Împărtăşanie primim întreg Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos în trupul şi sângele nostru, pentru a le curăţi de păcate şi de pornirile egoiste şi a le face asemenea Trupului Său plin de iubirea Sa faţă de Tatăl şi faţă de întreaga omenire. Astfel, numai prin Sfânta Împărtăşanie se încheie circuitul ontologic al dialogului de dragoste între Tatăl, Fiul şi noi, prin jertfa Mântuitorului Hristos", a evidenţiat arhim. Constantin Chirilă. În continuare, invitaţii prezenţi au răspuns întrebărilor venite de la credincioşi.