De la stindard la icoană: introducere în rugăciunea lui Ştefan cel Mare

Ieşenii sunt aşteptaţi până pe 13 decembrie la Muzeul Unirii de pe strada Lăpuşneanu pentru a vizita expoziţia "Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare".
Iconografia bizantină are la bază un ansamblu de vedenii mistice, începând cu cele ale profeţilor Vechiului Testament şi continuând cu dezvăluirile neotestamentare ale realităţilor spirituale şi experienţele mistice ale sfinţilor de-a lungul timpului istoric. Stindardul lui Ştefan cel Mare este un obiect care participă la un discurs iconic. De aceea, este greu să fie înscris într-o categorie de obiecte: militară, ecleziastică, devoţională sau decorativă. Ţesătura a fost în mod natural descrisă întâi ca un prapore sau steag ecleziastic folosit în procesiunile liturgice, probabil în cele de la curtea lui Ştefan cel Mare, cât mai ales în cele ale monahilor de la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos. Din punct de vedere al reprezentării, ţesătura este o icoană, imagine a prototipului ceresc al Sfântului Gheorghe în starea sa spirituală de proslăvire. Caracterul de icoană nu intră în contradicţie cu posibila utilizare procesională militară a ţesăturii. După cum remarca Ioan Bogdan în notiţa din Analele Academiei Române pe 1902, folosirea icoanelor pe steagurile de luptă este atestată în Moldova şi în Marele Cnezat al Moscovei în sec. al XVI-lea. Ajutorul pe care Ştefan cel Mare îl caută prin invocarea Sfântului Gheorghe nu este destinat doar obţinerii unei victorii pe câmpul de luptă, ci şi obţinerii unei izbânzi duhovniceşti. Intervenţia divină pe câmpul de luptă îl smereşte sau îl îmblânzeşte pe vrăjmaş, îl apără pe cel năpăstuit, păzeşte un loc de un atac nedrept. Sfârşitul de domnie al lui Ştefan cel Mare este marcat de construirea de biserici. Acest ansamblu de biserici este desăvârşit prin pictură în ultimii ani ai sec. al XV-lea. Printre imaginile care sunt pictate pe pereţi apare faimoasa cavalcadă de la Pătrăuţi, în care sfinţii mucenici sunt conduşi de Arhanghelul Mihail şi de împăratul Constantin, într-o mare horă a iubirii şi rugăciunii în jurul Crucii ce este înfăţişată în ceruri. Sfântul Gheorghe face parte din cavalcadă. În acest context iconic apare şi stindardul cu imaginea Sfântului Gheorghe pe el. (C. Ciofu)