Rugăciuni pentru martirii închisorilor comuniste

Preoţii şi credincioşii din Protopopiatul Oneşti s-au rugat miercuri, 18 februarie 2015, pentru odihna sufletelor martirilor din închisorile comuniste. Pomenirea a fost oficiată la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, la împlinirea a 63 de ani de când Valeriu Gafencu s-a mutat în lumina cerească.

Ziua de 18 februarie 2015 a fost pentru Protopopiatul Oneşti una deosebită. La Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Târgu Ocna, din preajma Penitenciarului Târgu Ocna, s-a oficiat Parastasul pentru cei care au fost deţinuţi, au suferit şi au murit în înschisorile din timpul regimului comunist. După cum ne-a relatat pr. Constantin Alupei, protopop al Protopopiatului Oneşti, popasul duhovnicesc a fost prilejuit de împlinirea a 63 de ani de când Valeriu Gafencu a plecat la Domnul. „Ne-am rugat pentru toţi preoţii, călugării şi credincioşii care au căzut jertfă pentru că au păstrat dreapta credinţă şi pentru că au avut mult curaj împotriva comunismului. Ei au păstrat Ortodoxia în sufletele şi în inimile lor. Slujba de pomenire a fost săvârşită la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, care l-a delegat la acest eveniment comemorativ pe arhim. Pimen Costea, vicar administrativ al Eparhiei Romanului şi Bacăului. Au mai fost prezenţi în rugăciune preoţii din protoieria noastră şi din alte părţi ale Moldovei, dar şi aproape 200 de credincioşi, o parte din ei îmbrăcaţi în costume naţionale, purtând în mâini steagul României. Au fost pomeniţi toţi cei care au trecut prin chinuri şi au murit pe meleagurile acestea şi nu numai“, a menţionat părintele protopop Constantin Alupei. La final, cei prezenţi au aprins o lumânare şi au lăsat o floare la troiţa ridicată în memoria celor ce s-au jertfit în temniţele comuniste.

„Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul“

 

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Singerei, judeţul Bălţi (Basarabia). În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi. Reputatul profesor de Drept civil, Constantin Angelescu, l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând: „Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice“. Pledoarie inutilă, fiindcă dictatura nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu. Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgu Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941-1944) şi de la Piteşti. La 18 februarie, 1952, după momente de rugăciune incadescentă (cu faţa transfigurată), Valeriu a rostit ultimele cuvinte: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul“. La targa unde a fost depus, spre a fi dus într-o groapă comună (a tuberculoşilor), au venit şi s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lasă să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos şi neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea şi viaţa. („Întoarcerea la Hristos“, Ioan Ianolide, Editura Christiana, 2006, p. 502)