Credincioşii din toate protopopiatele Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului vor participa duminică seara, de la ora 16:00, la manifestarea
din cadrul Anului Omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena
intitulată „Procesiune cu Sfintele Icoane în Duminica Ortodoxiei“.
Procesiunea va avea loc la iniţiativa, cu binecuvântarea şi în prezenţa
Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului şi Bacăului, pe traseul: Bd. Roman Muşat (Casa de Cultură) -
Catedrala arhiepiscopală din Roman. „Întrucât la finele anului 2012 s-au
regăsit şi fragmentele din sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, în
Duminica Ortodoxiei a acestui an al mânturii 2013, când se împlinesc
1700 de ani de la libertatea creştinilor, iar Ortodoxia de pretutindeni
evocă cinstirea icoanelor şi a sfintelor moaşte, Centrul eparhial Roman
are în program organizarea unei procesiuni în municipiul eparhiei, cu
moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Sfintele moaşte vor fi depuse
într-o raclă confecţionată în mod special pentru acest eveniment, în
atelierele Sfintei Patriarhii“, a spus Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul.
Despre existenţa moaştelor Sfintei Parascheva la Roman consemnează mai
lămurit şi reputatul episcop-cărturar Melchisedec Ştefănescu, în
tratatul său intitulat „Viaţa şi minunile Cuvioasei Maicii noastre
Parascheva şi istoricul sfintelor ei moaşte“. El notează, între altele:
„Mitropolitul Dosoftei, care a publicat lucrarea «Viaţa şi petrecerea
sfinţilor în anul 1682», adică cu 39 de ani mai târziu decât cea a lui
Varlaam, iarăşi se opreşte la strămutarea moaştelor la Târnovo şi,
nepomenind nici un cuvânt despre aducerea moaştelor de Vasile Voievod şi
de aflarea lor la Iaşi, încheie relatarea sa cu aceste cuvinte,
interesante negreşit din punct de vedere istoric şi, în parte, despre
moaştele Sfintei Parascheva: «Şi petrece până astăzi Sfântul ei trup
neputred, plin de tot mirosul cel scump, de se umple sufletul omului de
bucurie sufletească, sărutând acele sfinte de Dumnezeu cinstite moaşte.
Dintr-o palmă a Sfinţiei sale este la Sfânta Episcopie de Roman o bucată
şi la Buciuleşti (astăzi o biserică în ruină, lângă Buhuşi, din judeţul
Neamţ, în acea epocă, în teritoriul canonic al Episcopiei de Roman) un
deget, adus din Ţarigrad de Dumitraşco Logofătul, precum mi-a spus
Iordachi Spătarul, la masa Dabijei Vodă, Dumnezeu să-i pomenească. Şi
eram eu, smeritul Dosoftei, episcop la acel sfânt scaun la Roman. Şi-am
adeverit că am văzut de multe ori sfintele moaşte, sărutându-le şi
slujind cu soborul, acum în zilele noastre, precum zice Scriptura: că
pământul se roade şi se schimuşeşte, în toţi vecii schimbându-se, până
la primeneala cea de apoi, când va înnoi Dumnezeu faţa pământului.
Aceluia slava şi puterea în veci. Amin»“.
Descoperirea fragmentelor din moaştele Sfintei Parascheva
Pornind de la acest text, părinţii slujitori ai Catedralei
arhiepiscopale din Roman, sub îndrumarea Preasfinţitului Ioachim
Băcăuanul, au început să facă demersuri pentru a identifica aceste
părticele de sfinte moaşte, care dispăruseră în perioada comunismului.
„Au fost întrebaţi o parte dintre părinţii slujitori şi eclesiarhi, care
au slujit în ultima vreme la Catedrala arhiepiscopală din Roman.
Părintele Constantin Catană, fost eclesiarh al catedralei de la Roman
până în anul 1986 (în prezent preot slujitor la Mănăstirea Varatec), a
oferit mai multe detalii despre fragmentele de sfinte moaşte ale
Cuvioasei Parascheva. Părintele Catană a relatat faptul că, în anul
1986, când a fost obligat de autorităţile de atunci să părăsească postul
de eclesiarh, a aşezat fragmentele din sfintele moaşte ale Sfintei
Parascheva, împreună cu altele, într-un dulăpior de la piciorul sfintei
mese din altarul catedralei, gândind că acolo vor fi protejate. Cum la
sfânta masă nu s-a mai intervenit de peste 150 de ani, preoţii slujitori
ai catedralei au aflat acest dulăpior întocmai cum fusese descris. Aici
s-a găsit, între altele, şi o cutie arhaică pe care era menţionat că
moaştele au fost depuse acolo de părintele Constantin Catană şi care
conţinea o cutie mai mică, după aspect veche de câteva sute de ani, în
care s-au găsit sfintele moaşte ale Cuvioasei cu părticele din caseta
originală, din argint“, a amintit Episcopul-vicar al Eparhiei Romanului
şi Bacăului.
Daruri duhovniceşti pentru ajutorul acordat Constantinopolului
Voievodul Alexandru cel Bun a avut o domnie relativ paşnică în
Moldova, de aproape 32 de ani. El este cel care, între muşatinii epocii,
a consolidat statul medieval independent aşezat între Carpaţii
Orientali şi Nistru şi s-a preocupat de obţinerea autonomiei eclesiale a
Bisericii Ortodoxe din Moldova. A fost un bun prieten al Împăratului
Manuel al III-lea Paleologul. Trebuie amintit şi faptul că în acea
perioadă turcii se apropiau de porţile Constantinopolului, care aveau să
cadă nu mult după epoca lui Alexandru cel Bun. „Patriarhul
Constantinopolului şi împăratul făceau eforturi pentru supravieţuirea
imperiului creştin. În acelaşi timp, ţările ortodoxe depuneau eforturi
de tot felul, pentru ca stăpânirea politică şi spirituală a cetăţii
bizantine să nu cadă. De multe ori, patriarhul ecumenic, cu acordul
împăratului, oferea anumite daruri spirituale inestimabile (icoane,
relicve ce au aparţinut sfinţilor, uneori chiar sfinte moaşte) ca
răsplată pentru susţinerea materială pe care o primeau. Aşa se explică
faptul că Alexandru cel Bun, fiind interesat să obţină autonomia
bisericească şi recunoaşterea mitropoliei pe care a înfiinţat-o pentru
Moldova, ajută Constantinopolul sub diferite forme. În cele din urmă a
obţinut ceea ce dorea şi a primit şi nişte daruri duhovniceşti, în mare
cinste, în cetate şi în ţinuturile ortodoxe din acea vreme. Este vorba
despre icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ şi icoana Sfintei
Ana de la Mănăstirea Bistriţa. Pentru că la Roman voievodul înfiinţase
episcopie, a dăruit catedralei felonul Sfântului Ioan Gură de Aur şi
relicvariul cu o părticică din moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Deci a dăruit ceva specific episcopului şi scaunului chiriarhal, adică
relicve şi felon (pe atunci ierarhii nu purtau mitră şi sacos, ci un fel
de felon şi camilafcă). Aceste două inestimabile daruri s-au adus cu
multă cinste la Roman, cetatea muşatină care găzduieşte de mai bine de
600 de ani scaunul chiriarhal, care cândva acoperea canonic ţinutul
fostei Ţări de Jos din sudul Moldovei. Dacă sfintele moaşte au fost
ascunse vremelnic, felonul Sfântului Ioan Gură de Aur a fost totdeauna
expus în altarul Catedralei, recent fiind transferat în expoziţia de
artă bisericească a Centrului eparhial. Preţioasa relicvă, restaurată, a
fost aşezată din nou, în mod excepţional, în catedrala voievodală, în
anul 2007, cu prilejul împlinirii a 1600 de ani de la trecerea în
veşnicie a Sfântului Ioan Hrisostom“, a menţionat Preasfinţitul Ioachim
Băcăuanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu