Credincioşii din mai multe părţi ale Bucovinei au venit la Suceava
pentru a-l cinsti pe Sfântul Ioan cel Nou. Slujba Sfintei Liturghii a
fost oficiată în Catedrala arhiepiscopală din Suceava de
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen.
Martiriul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a fost prăznuit luni, 2
iunie 2014, de sute de credincioşi, care şi-au îndreptat paşii spre
Catedrala arhiepiscopală din Suceava. Oamenii s-au închinat la racla în
care se află moaştele sfântului, care la 1622 a salvat cetatea Sucevei
în chip minunat. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul
Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de
preoţi şi diaconi. Spre finalul slujbei, ierarhul locului a adresat un
cuvânt de învăţătură în care a amintit că, într-o zi de 2 iunie,
moaştele Sfântului Ioan cel Nou au ajuns la Suceava de la Cetatea Albă.
„Sfântul Ioan cel Nou a fost un om smerit, rugător şi milostiv. Deşi era
negustor, nu a fost nici lacom, nici zgârcit, ci milostiv. Agonisirea
îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Sfântul Ioan cel Nou s-a apropiat de
Dumnezeu prin faptele de milostenie şi prin credinţa curată. El a
pătimit în Cetatea Albă pentru că nu a vrut să se lepede de credinţa
creştin-ortodoxă. Mântuitorul a spus Sfinţilor Apostoli că vor avea
necazuri în lume şi că vor fi prigoniţi pentru El. Astfel, Hristos i-a
îndemnat pe apostoli să aibă dragoste între ei şi să se iubească unul pe
altul. Dragostea creştină trebuie să călăuzează gândurile şi faptele
noastre. Atunci când suntem în primejdie, trebuie să fim mai uniţi şi să
avem mai multă dragoste“, a spus Înaltpreasfinţitul Pimen, care a
adăugat că moaştele Sfântului Ioan cel Nou reprezintă pentru pelerini un
prilej de bucurie duhovnicească. Aşa cum este tradiţia, după Sfânta
Liturghie a fost oficiată slujba Aghesmei mici, apoi a avut loc un
pelerinaj de la Biserica „Sfântul Ioan cel Nou“ până la izvorul
sfântului, unde au fost citite mai multe rugăciuni de binecuvântare.
Zidirea bisericii Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava a fost
începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, în
1514, şi terminată de Ştefăniţă Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522, aşa cum
ne arată şi pisania aflată deasupra uşii de intrare în pridvor. A fost
ridicată în primul rând pentru a face faţă mulţimii credincioşilor care
veneau să se închine moaştelor pe care mănăstirea le adăposteşte din
anul 1589. Până la această dată, moaştele s-au aflat, încă de la
aducerea lor de la Cetatea Albă, în 1402, în Biserica Mirăuţilor, fosta
Catedrală mitropolitană.
miercuri, 4 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu