Părintele Calinic Savin, monahul cu viaţă pilduitoare

La Mănăstirea Neamţ a fost oficiată miercuri, 6 mai 2015, slujba înmormântării pentru monahul Calinic Savin. Fostul vieţuitor al lavrei Neamţului s-a remarcat prin smerenie şi ascultare.

În ziua de 6 mai 2015, ne-am adunat cu toţii să-l conducem pe părintele Calinic, în dangăt de clopote, la locul de veşnică odihnă. Slujba înmormântării a avut loc în frumoasa incintă a Mănăstirii Neamţ. A participat un sobor de preoţi şi diaconi, sub protia arhimandritului Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ. Părintele Calinic a văzut lumina zilei la data de 28 septembrie 1970, provenind dintr-o familie binecuvântată de Dumnezeu din satul Boureni, judeţul Iaşi, fiind cel de-al treilea copil al părinţilor binecredincioşi Gheorghe şi Ruxandra. Deşi a avut o copilărie zbuciumată, a primit o aleasă educaţie, de mic fiind învăţat de părinţi în spiritul creştin cu frica de Dumnezeu. A absolvit şcoala primară în satul natal, apoi a terminat cele zece clase de liceu. Ca orice tânăr, încă de la vârsta tinereţii, a hotărât să se retragă la mănăstire, mânat de vocaţia şi chemarea sfântă, cu dorinţa de a se face monah. Îşi începe viaţa monahicească încă din anul 1994, în obştea marei lavre a Neamţului. Încă după primii paşi facuţi pe poarta mănăstirii, a avut ocazia, ca vieţuitor în obştea mănăstirii, să aibă în faţă exemple personale excepţionale, cu o pilduitoare viaţă de urmat, ceea ce l-a făcut un smerit monah şi mai ales ascultător. În Postul Mare din anul 1995 a fost tuns în monahism.

„Un apropiat al săracilor“

În obşte s-a evidenţiat ca fiind un priceput la corvezile mănăstirii, având diverse ascultări ce i s-au încredinţat, fiind o lungă perioadă în gospodăria mănăstirii. Cu timpul, a fost un foarte bun colaborator în toate ascultările ce le-a avut, devenind unul dintre cei mai apreciaţi monahi de către obşte. În toată această perioadă, a dat dovadă de o modestie exemplară, respectuos, ordonat şi corect în tot ceea ce făcea. A fost trapezarul mănăstirii aproape zece ani, cu ascultarea la bucătărie şi brutărie, din mâinile lui ieşind bucate pentru cei ce slujesc Domnului. A fost un apropiat al săracilor fiind un bun milostiv şi ajutator. În ciuda tinereţii, odată cu trecerea timpului, a intervenit şi uzura biologică îmbolnăvindu-se în ultima vreme, suportând o lungă suferinţă, permanent având nevoie de îngrijiri medicale. În chilia sa unde locuia, în zorii zilei de 4 mai 2015, în urma unui crize cardiace, a trecut la Domnul.
Vestea trecerii la cele veşnice a monahului Calinic Savin a fost primită cu multă tristeţe de obştea Mănăstirii Neamţ şi de toţi cei care l-au cunoscut. Acum, la ceasul despărţirii, ne luăm un creştinesc rămas-bun de la adormitul întru Domnul şi rugăm pe Dumnezeu să-l ierte de cele ce a greşit în această viaţă şi să-i aşeze sufletul său întru lumina cea neînserată a împărăţiei Sale. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi veşnică să-i fie pomenirea!