marți, 18 august 2009
Şedinţe preoţeşti în Protopopiatele Botoşani şi Dorohoi
Slujbă misionară în parohia Chiscovata
luni, 17 august 2009
Sufletul bun al părintelui Constantin Mihoc a plecat către ceruri
Trupul neînsufleţit al părintelui Constantin a fost adus din Germania miercuri dimineaţă la Biserica „Buna Vestire” din localitatea Sfântul Ilie, comuna Şcheia de lângă Suceava, după ce, mai întâi a poposit după sosirea în ţară la Biserica „Sf. Vineri” din Bucureşti şi la Catedrala arhiepiscopală din Suceava. De când părintele „s-a aflat” în capela sfântului lăcaş din satul natal, rugăciunile şi privegherile nu au încetat iar cei care l-au cunoscut, îndrăgit şi iubit pe preotul Constantin i-au adus în semn de recunoştinţă flori şi coroane. Slujba Înmormântării Preoţilor a început la ora 16:00 şi a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Serafim, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor şi de PS Timotei, Episcopul Episcopiei Române a Spaniei şi Portugaliei, înconjuraţi de un sobor de peste 100 de preoţi. După ce s-a făcut un trisaghion în sfântul lăcaş închinat Bunei Vestiri, ierarhii, preoţii şi rudele părintelui au ieşit în procesiune în curtea bisericii unde slujba a continuat. Aici, sicriul a fost înconjurat de prapuri, cruci şi de rudele, defunctului la care s-au adăugat numeroşi preoţi şi credincioşi. După slujba de înmormântare, Înalt Preasfinţitul Pimen a citit mesajul de compasiune al Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat familiei părintelui Constantin Mihoc. De asemenea, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a menţionat faptul că, cei zece copii ai soţilor Nicolae şi Aglaia Mihoc au fost crescuţi în lumina Sfintei Evanghelii iar “acolo unde au fost trimişi, ei s-au dovedit slujitori vrednici de urmat. Părintele Constantin a avut un sfârşit mucenicesc pentru că nu s-a dat înapoi să lucreze şi cu palmele pentru a pregăti terenul unde se va înălţa o sfântă biserică”, a amintit IPS Pimen.
PS Timotei a citit mesajul de condoleanţe al IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Vasile Andriciuc, primarul comunii Şcheia şi-a manifestat regretul pentru trecerea la Domnul a părintelui Constantin, sperând totodată ca ziua în care trupul unuia din cei mai iubiţi fii ai satului Sfântul Ilie a fost coborât în groapă să-i unească pe toţi în jurul bisericii.
Pr. Nicolae Burlan, de la parohia „Sf. Vineri” din Bucureşti a apreciat legătura strânsă pe care părintele Constantin Mihoc o avea cu prietenii pe care şi-i făcea şi pe care îi pomenea mereu în rugăciunile sale.
Pr Burlan cuvant inmormantare pr. Constantin Mihoc„Credinţa în Înviere să se înrădăcineze puternic în inima familiei”
Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a vorbit în cuvântul său despre perioada în care l-a cunoscut pe părintele Constantin, apoi a citit încă o dată rugăciunea a treia de dezlegare din slujba de Înmormântare pentru Preoţi pentru a reliefa gândul pe care ar trebui să-l aibe cei prezenţi faţă de familia celui plecat la Domnul. „Să ne întrebăm în acelaşi timp care este gândul părintelui Constantin pentru noi cei de faţă. Facultatea de Teologie din Bucureşti, comunitatea ortodoxă românească din Berlin şi familia se întristează. Trebuie să avem gândul pornit din Învierea lui Hristos pentru că această despărţire este de scurtă durată. Iată ce spune slujba Înmormântării pentru noi cei de faţă <
IPS Teofan cuvant inmormantare pr. Constantin Mihoc
“Era un părinte blând, bun şi deosebit”
Ultimul cuvânt a aparţinut Înalt Preasfinţitului Serafim, care a exlicat faptul că părintele Constantin a trăit în ultima perioadă a vieţii sale o stare de Înviere. „În părintele Constantin Mihoc am putut întâlni fiecare din cei care l-am cunoscut fără să ne dăm seama un sfânt. Semnele sfinţeniei s-au arărat în moartea lui însăşi. Părintele a trăit o stare de Înviere cu adevărat cu luni înainte de a fi chemat la Domnul. Moartea părintelui este asemănătoare cu cea a Sf. Atanasie din Aton, care a plecat la Domnul când se construia Marea Lavră, prima dintre mănăstirile mari ale Muntelui Athos. Părintele Constantin a fost un părinte rugător, smerit, neiubitor de argint. Misiunea părintelui a fost una personală de la om la om. Aşa i-a câştigat pe oameni, prin contactul personal. S-a dus de nenumărate ori în casele oamenilor şi i-a găsit departe de Dumnezeu”, a mărturisit IPS Serafim care a reafirmat faptul că jertfa părintelui Constantin şi a fratelui Nicolae se află la temelia bisericii care se va construi în Berlin.
IPS Serafim cuvant inmormantare pr. Constantin MihocÎn sunetul clopotelor şi al cântărilor specifice, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Constantin a fost purtat pe umeri de preoţi în jurul Bisericii „Buna Vestire”. Pe parcursul acestei procesiuni s-au rostit ectenii pentru odihna sufletului părintelui Constantin. Apoi, cortegiul s-a îndreptat către mormântul părintelui aflat în curtea Bisericii „Buna Vestire” iar aici a avut loc rânduiala specifică înhumării preoţilor. Părintele Constantin Mihoc a fost iubit şi îndrăgit nu doar de fraţii preoţi sau de colegii sfinţiei Sale, ci şi de credincioşii de la parohiile unde a slujit. “A fost un preot foarte bun cu un glas dulce care ne-a păşit pragul casei de trei ori. Când vedeai cuminţenia şi bunătatea lui te cuprindeau fiorii. Ultima dată l-am văzut în urmă cu trei luni când a venit în Cuejdi. A ţinut o predică aşa de frumoasă care îţi umplea sufletul de bucurie”, Mărioara Afloarei, din localitatea Cuejdi, comuna Gârcina, judeţul Neamţ. “Era un părinte blând, bun şi deosebit, cu un calm care avea un dar de la Dumnezeu în slujirea la care era chemat. Am rămas mereu impresionată de modul în care slujea Sfânta Liturghie. De multe ori aveam impresia că în sfântul altar se află însuşi Mântuitorul”, ne-a relatat cu lacrimi în ochi Maria Puşcaşu din satul Sfântul Ilie.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului a adunat mii de pelerini în bisericile Moldovei
Mănăstirea Zosin din judeţul Botoşani a îmbrăcat în urmă cu două zile straie de sărbătoare, când şi-a serbat hramul. Credincioşi din mai multe zone ale Moldovei au venit să participe la slujbele care au loc an de an, aşa cum este tradiţia, în incinta mănăstirii. În ziua de hram, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de 25 de preoţi şi diaconi. Vremea frumoasă, dar mai ales importanţa sărbătorii de la jumătatea lunii august au adunat, încă de la primele ore ale dimineţii, sute de pelerini, care s-au rugat în timpul slujbelor, s-au închinat în bisericile Mănăstirii Zosin sau au aprins lumânări.
„Smerenia este cea mai mare dovadă a puterii“
La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre mesajul pe care îl transmite sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. „Cea mai evidentă roadă a smereniei este Maica Domnului, a cărei Adormire o prăznuim astăzi. Fecioara Maria a fost smerită atunci când L-a purtat, născut şi crescut pe Mântuitorul Iisus Hristos în pântecele ei. Smerită a fost când şi-a văzut fiul răstignit pe Cruce, dar şi după Înviere. Când rostim cuvântul «smerenie», gândul ne duce la slăbiciune, la umilinţă. Smerenia este cea mai mare dovadă a puterii. Frăţiile voastre aţi fost chemaţi astăzi de smerenia Maicii Domnului. Iată că smerenia Fecioarei Maria are capacitatea să înalţe biserici precum aceasta. Smerenia Maicii Domnului a constituit forţa care ne-a atras la această sărbătoare. Suntem aici atraşi de cea mai smerită, dar cea mai puternic odrăslită pe pământ, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu“, a spus IPS Teofan.
Protos. Teodosie Pleşca, stareţul Mănăstirii Zosin, a mulţumit Mitropolitului Teofan pentru prezenţă, amintind în acelaşi timp faptul că în 2009 se împlinesc 230 de ani de existenţă a aşezării monahale din comuna Băluşeni. „Mănăstirea Zosin a trecut, ca şi alte mănăstiri, prin multe încercări, cum a fost cea din timpul comunismului, când a fost închisă. Nu s-a putut ţine sub oboroc lumina, ci a ieşit înapoi, ca să lumineze tuturor. Iată că ne aflăm la împlinirea a 230 de ani de existenţă a Mănăstirii Zosin. Noua biserică de la această mănăstire este o realizare a Maicii Domnului. De când s-a făcut prima săpătură la acest sfânt lăcaş, am simţit din plin ocrotirea, binecuvântarea şi sporul Maicii Domnului“, a amintit părintele stareţ.
În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul Marian Ionuţ Stărică a fost hirotonit diacon.
„Când am un necaz, mă rog Maicii Domnului“
Pelerinii care au venit la slujba de hram a Mănăstirii Zosin au mărturisit că s-au rugat Maicii Domnului pentru sănătate şi că au fost încântaţi de slujba care a avut loc. „Am venit cu multă dragoste astăzi la biserică, pentru că îmi place slujba care se oficiază în ziua de hram. De fiecare dată când am un necaz, mă rog Maicii Domnului ca să îmi ajute. Deşi sunt bolnavă, nu am putut să stau acasă în ziua în care cinstim Adormirea Maicii Domnului“, ne-a mărturisit Niculina Vacsu, din localitatea Poiana - Flămânzi. „Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor în tot felul de necazuri. Astăzi m-am rugat pentru sănătate, pentru familie. A fost o slujbă deosebită la care am asistat cu mare drag. Vin permanent la această mănăstire, pentru că îmi place foarte mult, dar am o relaţie bună şi cu obştea de aici“, a spus Mihai Dumitraşciuc din Siret - Suceava.
Slujbe arhiereşti la Putna, Văratec şi Bistriţa
Sfânta Liturghie cu prilejul serbării hramului de la Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ a fost oficiată sămbătă de către PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Programul liturgic a început vineri seara, cu slujba Vecerniei, a continuat cu Prohodul Maicii Domnului şi slujba Utreniei. Mănăstirea Văratec datează din 1785 şi a fost ctitorită de fiica unui preot din Iaşi, călugărită sub numele de Olimpiada. Biserica actuală a mănăstirii a fost ridicată în perioada 1808-1812. Sub aspectul arhitectonic, sfântul lăcaş prezintă o combinaţie a stilului moldovenesc, construită din piatră de râu şi cărămidă, având deasupra două turle din zid, cu acoperişul în formă de clopot. În cadrul Mănăstirii Văratec mai există două biserici şi un paraclis.
Hram a fost pe 15 august şi la Mănăstirea Putna, din judeţul Suceava. Praznicul Adormirii Maicii Domnului a adunat credincioşi din mai multe zone ale ţării, dar şi din Basarabia sau Ucraina. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Meletie, Episcopul Hotinului din Mitropolia Cernăuţilor, aparţinând Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, şi PS Ignatie, Episcop din cadrul Bisericii Ortodoxe Bulgare.
În Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi-au mai serbat hramurile Mănăstirea Humor, Schitul Orata, Mănăstirea Rarău, iar în Arhiepiscopia Iaşilor - la Mănăstirea Bistriţa, unde Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către PS Episcop Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei.
Activităţi culturale, la Bivolari
Pe 15 august, zeci de parohii din Arhiepiscopia Iaşilor s-au aflat în sărbătoare. În parohia Bivolari din Protopopiatul Iaşi 1, după slujba Vecerniei unită cu Litia, ce a avut loc vineri seara, s-a desfăşurat un program artistic care a cuprins poezii religioase şi o piesă de teatru cu titlul „Sfinţii din închisori“. În ajunul praznicului a avut loc slujba Prohodului Maicii Domnului, la care au participat atât credincioşii din parohie, cât şi fiii satului, veniţi din străinătate. Pentru că sărbătoarea bisericii este şi a satului, autorităţile locale au organizat activităţi culturale pentru săteni. „Am considerat că este necesar să înfiinţăm o publicaţie locală a parohiei, pe care am intitulat-o «Viaţa creştină», un periodic al parohiei Bivolari. În această revistă vor putea publica materiale tinerii din parohia noastră care vizează activitatea pastoral-misionară“, ne-a declarat pr. paroh Emil Ojog.
duminică, 16 august 2009
„Despre valoare şi nonvaloare - mesajul creştin al filmului“, în parohia Vorona - Centru
La Aşezământul „Sf. Nicolae“ din parohia „Sf. Împ. Constantin şi Elena“, Vorona - Centru, Protopopiatul Botoşani, a avut loc miercuri, 12 august 2009, o întâlnire cu tinerii pe tema „Despre valoare şi nonvaloare - mesajul creştin al filmului“. Întâlnirea s-a desfăşurat cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Întrunirea tinerilor din parohia „Sf. Împ. Constantin şi Elena“, cu tema „Despre valoare şi nonvaloare - mesajul creştin al filmului“, a fost coordonată de ierom. Nicodim Petre, secretar al Cabinetului mitropolitului. Activitatea a început cu o rugăciune, după care a fost vizionat filmul „Dangerous Minds“ (Minţi Periculoase), în regia lui John Smith, urmând ca, mai apoi, să aibă loc discuţii cu tinerii despre tema întrunirii. „Participanţii au înţeles faptul că este deosebit de important să percepem modul de a fi al celor din jur şi, totodată, cât de necesară este implicarea lor activă în viaţa comunităţii din care fac parte şi conştientizarea capacităţii de a alege a fiecăruia, a alegerii dintre bine şi rău. Părintele a vorbit şi despre importanţa trăirii autentice în Ortodoxie, despre importanţa credinţei şi a lucrării în Ortodoxie. De asemenea, părintele Nicodim a recomandat vizionarea şi altor filme în cadrul viitoarelor întâlniri“, a spus pr. Cristian Ştefan, iniţiatorul întâlnirii şi parohul Bisericii „Sf. Împ. Constantin şi Elena“, Vorona - Centru.
Activitate organizată cu sprijinul participanţilor
A urmat jocul „Pătratele cooperante“, în cadrul căruia adolescenţii au pus în practică ceea ce au văzut în film, a trebuit să se implice şi să-i ajute pe cei din jurul lor. Activitatea s-a încheiat cu o rugăciune de mulţumire adusă Maicii Domnului, tinerii fiind deosebit de impresionaţi pentru că au participat la o astfel de întrunire. „Participanţii au fost cei care s-au implicat în organizarea acestei întâlniri prin faptul că au adus aparatura necesară vizionării filmului, lansând invitaţia şi altor tineri să se implice. În total, s-au adunat în jur de 30 de tineri de vârste diferite, de la clasa a X-a până la absolvenţi de facultate. Având în vedere că în perioada verii tinerii au mai mult timp liber, am considerat că ar fi potrivit să îi adunăm în jurul unei activităţi la biserică. Proiectele noastre vor continua şi în perioada următoare, când vom organiza un scurt pelerinaj, de două zile, la Mănăstirea Balş“, a mai spus. pr. Cristian Ştefan.
În parohia „Sf. Împ. Constantin şi Elena“ se desfăşoară în fiecare duminică, începând cu ora 17:00, Programul „Hristos împărtăşit copiilor“, care este urmat de slujba Vecerniei. După ora de cateheză au loc vizionări de filme, la finalul cărora copiii discută pe marginea subiectului din film cu pr. paroh Cristian Ştefan. „Încercăm să-i implicăm pe tineri în viaţa comunităţii. În cadrul Centrului parohial pentru copii şi tineri avem un cerc de turism, unul de cultură şi tradiţii, unul de fotografie şi unul sportiv. În cadrul cercului sportiv avem activităţi atât cu copiii din parohia noastră, cât şi cu cei din parohiile învecinate“, a adăugat pr. Cristian Ştefan.
Vizite pastorale şi slujiri ale Înalt Preasfinţitului Teofan
Slujiri arhiereşti de praznicul Adormirii Maicii Domnului
Slujbă de binecuvântare a lucrărilor în parohia Comăneşti, judeţul Botoşani
joi, 13 august 2009
„Părintele Constantin Mihoc, prin părăsirea acestei lumi, lasă în urmă o lumină deosebită“
Pr. Şfarghie Florin, de la parohia Cuejdiu, Protopopiatul Piatra Neamţ, ne-a vorbit despre perioada când era alături de pr. Constantin Mihoc, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, şi despre Liturghiile pe care le săvârşeau împreună. „L-am cunoscut pe părintele Constantin la Liceul «Petru Rareş» din Suceava, unde am fost colegi. Ne întâlneam la Mănăstirea «Sf. Ioan cel Nou», unde ne rugam. Pe atunci nu era voie să frecventezi bisericile şi ne făceam că nu ne cunoaştem. A trecut timpul, am ajuns să dăm examen la Seminarul de la Neamţ. N-am vorbit, unul cu celălalt, că vom da la seminar şi ne-am întâlnit pe hol, la examen. Din clipa aceea am rămas prieteni nedespărţiţi. Am fost colegi de bancă şi de cameră. A fost un om deosebit, răbdător, calm, un om al rugăciunii. Am păstrat legătura şi după ce am ajuns preoţi, ne întâlneam când era în ţară, dar şi în străinătate. Căuta, atunci când ne vedeam, să slujim o Sfânta Liturghie. Aşa s-a întâmplat şi în luna iunie, când a venit acasă. A venit la mine, am slujit, ne-am bucurat duhovniceşte, dar nu ne-am gândit niciodată că va fi ultima Liturghie pe care o vom face împreună. În fiecare an ne întâlneam la Biserica «Sf. Ioan Iacob Hozevitul» de la Seminarul Teologic de la Neamţ. Anul acesta nu a putut veni. A rămas să înceapă lucrările la biserica din Berlin. Tare dorea să-şi vadă visul cu ochii“, şi-a amintit, cu lacrimi în ochi, pr. Şfarghie Florin.
Arhim. lect. dr. Varlaam Merticaru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a amintit faptul că, în timpul seminarului, părintele Constantin Mihoc se ruga foarte mult în Paraclisul „Sf. Pantelimon“, apreciind în acelaşi timp activitatea sa ca intelectual. „Am fost coleg cu părintele Constantin Mihoc atât la seminar, cât şi la facultate, iar apoi la doctorat. Chiar dacă în ultimii 10 ani a locuit şi a lucrat la Berlin, am păstrat legătura. Ne-a legat o prietenie adâncă, pentru că ne-au legat aceleaşi idealuri de a ne pregăti pentru slujirea Bisericii. Părintele Constantin a fost unul dintre primii la învăţătură atât la seminar, cât şi la facultate, dar, mai mult decât atât, a fost un om evlavios. La seminar, după rugăciunile de seară, rămânea în Paraclisul «Sf. Pantelimon», unde citea acatiste. Părintele putea sluji Sfânta Liturghie fără nici un fel de carte. A fost un om duhovnicesc, foarte legat de Liturghie, de altar, dar a fost şi un intelectual. A făcut un doctorat în Patrologie. A continuat apoi activitatea intelectuală, deoarece s-a angajat la Facultatea de Teologie din Bucureşti în calitate de cadru didactic, la Catedra de Patrologie, publicând mai multe studii în acest domeniu. Cea mai valoroasă contribuţie a părintelui rămâne teza de doctorat, dedicată «Concepţiei Sf. Ioan Gură de Aur despre Căsătorie şi Familie». De câte ori ne-am întâlnit, a avut ideea de a ne ruga împreună şi de a sluji la Sfânta Liturghie. A ţinut foarte mult la Sfânta Liturghie, ca mijloc de întărire a comuniunii şi prieteniei dintre noi. A fost un om vesel, care a adus întotdeauna bucurie în mediul în care a lucrat şi a locuit“, a remarcat arhim. Varlaam Merticaru.
„Părintele Constantin făcea, zilnic, vizita la bolnavi alături de doctorii spitalului“
Despre perioada în care părintele Constantin Mihoc a fost duhovnic al Spitalului „Christiana“ şi despre ultima vizită în România a Preacucerniciei Sale ne-a spus câteva cuvinte prof. dr. Pavel Chirilă, preşedintele Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana“ din Bucureşti. „L-am cunoscut pe părintele Constantin Mihoc în urmă cu 18 ani, după ce am întemeiat Spitalul «Christiana». Aveam nevoie de un preot duhovnic care să slujească pentru bolnavii din acest spital. Profesorul Emilian Popescu a fost cel care mi l-a recomandat, pentru că era doctorandul domniei sale. M-am bucurat foarte mult pentru că mi-a trimis acest om, prin care eu am pus pe roate spitalul. Fără statura lui duhovnicească şi fără râvna lui faţă de bolnavi nu aş fi reuşit în vremea aceea să întemeiez un spital creştin. Părintele Constantin făcea, zilnic, vizita la bolnavi alături de doctorii spitalului, fiind membru în Consiliul de Administraţie al spitalului. În felul acesta a putut să cunoască toate problemele personalului şi problemele de disciplină ale spitalului, făcând faţă cu brio acestei munci inedite pentru vremea aceea. Mi-a părut foarte rău când anumite situaţii vitrege ne-au despărţit, eu a trebuit să plec într-o direcţie, el a plecat preot la Berlin. Ani de zile am ţinut legătura şi l-am considerat unul dintre prietenii mei cei mai buni şi un preot foarte bun. Modul cum a trecut la cele veşnice spune ceva. Eu m-am întâlnit cu părintele Constantin Mihoc înainte cu o săptămână de accident, la Mănăstirea Nera. Am vrut să revedem mănăstirea pe care am ctitorit-o împreună, în urmă cu 15 ani. L-am chemat spre Bucureşti, dar mi-a spus că trebuie să se întoarcă la Berlin, pentru că obţinuse autorizaţia de construcţie pentru noua biserică şi voia să înceapă imediat lucrul. Aceasta a fost ultima noastră întâlnire, el întorcându-se să parcurgă, cu maşina, alte câteva mii de kilometri până în Berlin, ca să înceapă lucrarea de ctitorire a bisericii“, a şi-a amintit prof. dr. Pavel Chirilă.
Biserica din Berlin - o jertfă cerută de Dumnezeu
Pr. Nicolae Burlan, de la parohia „Sf. Vineri“ din Bucureşti, ne-a povestit cum l-a cunoscut pe pr. Constantin Mihoc, în urmă cu 13 ani, slujind la o Liturghie la Biserica „Sf. Ecaterina“ din Bucureşti, şi cum de atunci au rămas foarte buni prieteni. „Părintele era un om foarte comunicativ; mi-a sugerat să vină la noi, la biserică, pentru a ne ajuta în diferite probleme. Am devenit foarte buni prieteni. Pot spune cu mâna pe inimă că a fost cel mai bun prieten al meu până în ultimul moment. De câte ori venea de la Berlin, slujea la Biserica «Sf. Vineri», unde sunt, în prezent, paroh. Părintele Constantin considera «Sf. Vineri» cea de-a doua parohie a lui. Ne-a legat o prietenie strânsă. Permanent am fost împreună în diversele momente ale vieţii. Pe 14 iulie am fost împreună la Mănăstirea Nera, unde ne-am întâlnit pentru ultima dată. În dimineaţa în care am plecat la Tesalonic, în Grecia, l-am rugat să meargă cu mine. El mi-a răspuns: «Părinte, nu pot veni. Las familia aici şi mă întorc la Berlin, pentru că trebuie să mă apuc de biserică. Nu pot lăsa credincioşii mei singuri, şi eu să fiu în altă parte. Abia am aşteptat să luăm autorizaţia pentru construirea bisericii şi este momentul să mă întorc la credincioşii mei». Au fost ultimele lui cuvinte şi, iată, parcă Dumnezeu l-a chemat pentru jertfă, acolo. Am această convingere că a fost nevoie de o jertfă. Nu întâmplător se spune că, la orice construcţie monumentală, în timp, este nevoie de o jertfă. Părintele Constantin a fost o jertfă curată, poate cerută de Dumnezeu nu numai pentru biserica de la Berlin, ci şi pentru întreaga naţie română. Acesta a fost părintele Constantin, care a lăsat o durere incomensurabilă în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut“, a mărturisit pr. Nicolae Burlan.
Model de slujire pentru preoţi
Înalt Preasfinţitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cel care a fost duhovnicul părintelui Constantin Mihoc, ne-a împărtăşit câteva din preocupările şi frământările părintelui, care a reuşit „să închege o comunitate de creştini pe care i-a câştigat pe fiecare, în parte“. „Cred că definitorie pentru viaţa sa de preot a fost familia în care s-a născut, o familie de oameni credincioşi cu zece copii, crescuţi toţi într-o atmosferă religioasă prin excelenţă. În anul 1999, părintele Constantin a venit la Berlin pentru a pune bazele unei comunităţi mai solide. O comunitate mică exista de mai multă vreme, însă nu era consolidată, nu avea un păstor care cu adevărat să o unească şi care să-şi propună construirea unei biserici aici, la Berlin. Parohia românească din Berlin dinainte de război avea o biserică proprie care a fost distrusă. Se cuvenea deci ca, în capitala Germaniei, românii să se străduiască să-şi ridice o altă biserică. Viaţa duhovnicească de aici era, înainte de a veni părintele, foarte firavă. El a trebuit să ia totul de la început. A reuşit cu multă strădanie, cu multă jertfă, cu multă rugăciune şi cu multe lacrimi. Eu, care i-am fost duhovnic, care l-am ascultat de nenumărate ori în Taina Spovedaniei, l-am auzit spunându-mi cât de greu i-a fost să construiască biserica cea vie, din sufletele credincioşilor. A reuşit în bună parte să închege o comunitate de creştini, pe care i-a câştigat pe fiecare, în parte, nu slujind într-o capelă pentru care plătea 400 de euro chirie pe lună, iar din biserică nu se adunau nici 200 de euro, ci printr-un contact personal cu fiecare credincios prin Spovedanie, prin predică, prin slujbă. Părintele a transformat această parohie în mănăstire, în sensul că slujea nu numai duminica, ci în toate zilele din săptămână. De asemenea, Preacucernicia Sa avea o listă cu peste 600 de membri ai parohiei, în dreptul cărora erau trecute data naşterii, adresa, numărul de telefon şi e-mailul. Părintele îi felicita pe credincioşi cu ocazia serbării zilei de naştere. A cununat, ca naş, 20 de familii. Pentru aceasta, oamenii s-au ataşat foarte mult de el“, a spus IPS Serafim.
„Nu mă mai plângeţi! Bucuraţi-vă că eu sunt în lumina lui Dumnezeu!“
Înalt Preasfinţitul Părinte Serafim ne-a vorbit şi despre visul părintelui Constantin Mihoc, de a ridica o biserică în capitala Germaniei, dar şi despre jertfa aşezată la temelia viitorului sfânt lăcaş. „În aceste zile, cât am stat la Berlin, am constatat câtă iubire au aceşti credincioşi faţă de păstorul lor. Părintele şi-a dat sufletul pentru această biserică pentru că a vrut să economisească orice bănuţ, mai cu seamă că viitoarea biserică a proiectat-o în stil moldovenesc, astfel încât să fie reprezentativă pentru România. Sfântul lăcaş costă peste 2 milioane de euro, iar părintele nu avea decât câteva zeci de mii de euro. De aceea, şi-a propus ca, împreună cu credincioşii, să dărâme casa ce se află pe locul viitoarei biserici. Dărâmând această casă, un zid s-a prăbuşit peste el şi peste un bun credincios, amândoi fiind luaţi la Dumnezeu. În această întâmplare văd o adevărată minune şi voinţa lui Dumnezeu ca, la temelia viitoarei biserici, să fie jertfa aceasta, a două persoane, a părintelui Constantin şi a fratelui Nicolae. Părintele Constantin şi-a neglijat deseori familia pentru a putea construi biserica, pentru a se putea ocupa de credincioşi. Din jertfa aceasta va răsări biserica noastră de aici, din Berlin. În zilele acestea s-au perindat sute de credincioşi pe locul unde părintele a suferit moartea. Neîncetat au ars candele, iar reprezentanţi ai ziarelor, radiourilor şi televiziunilor au transmis despre visul părintelui de a construi această biserică. Toţi au promis că vor ajuta la ridicarea acestui sfânt lăcaş. Preacucernicia Sa a fost apreciat de toţi creştinii ortodocşi din Berlin. Părintele Constantin Mihoc, prin părăsirea acestei lumi, lasă în urmă o lumină deosebită. Mai mulţi credincioşi care au fost ataşaţi de părintele au mărturisit că li s-a arătat în vis în lumină, în veşminte strălucitoare, spunând: «Nu mă mai plângeţi! Nu vă îmbrăcaţi în negru! Bucuraţi-vă că eu sunt în lumina lui Dumnezeu!». Dacă cei care l-au cunoscut pierd, prin moartea părintelui, un preot, un tată, un prieten, câştigăm în ceruri un mucenic“, a concluzionat IPS Serafim. (Ziarul Lumina)
Sufletul bun al părintelui Constantin Mihoc a plecat către ceruri
miercuri, 12 august 2009
Tabăra „Sf. Ap. Luca“ de la Mănăstirea Lacuri, dedicată Sfinţilor Capadocieni
Mănăstirea Lacuri din judeţul Iaşi şi-a adunat şi în această vară copii şi tineri cu vârste între 8 şi 20 de ani în Tabăra religioasă „Sf. Ap. Luca“. Pentru că anul 2009 este unul jubiliar, la tabără au participat cei mai talentaţi copii şi tineri din ediţiile anterioare, unii dintre ei devenind între timp elevi ai Liceului de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, ai Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi sau chiar studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Deoarece anul 2009 a fost declarat de Biserica Ortodoxă „Anul Sfinţilor Capadocieni“, s-a decis păstrarea acestei tematici prin zugrăvirea chipurilor Sfinţilor Părinţi reprezentativi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie şi Sf. Ioan Gură de Aur, dar şi ale altor Sfinţi Capadocieni. Zilnic s-au făcut lecturi din vieţile sfinţilor, pentru a se cunoaşte nevoinţele şi faptele lor bune. Elevii au fost coordonaţi de către prof. Dorin Marian Orzetic, pictor iconar, prof. Gabriela Scutăriţa, de la Şcoala Specială „Constantin Păunescu“ din Iaşi, prof. Laura Crăciun, înv. Maria Budacea, inst. Gabriela Onofrei, prof. Rodica Curcă, prof. Iulia Fotea de la Şcoala Pârcovaci, prof. Andreea Moraru de la Şcoala Generală din Golăeşti, prof. Parmena Orzetic de la Şcoala „Al. I. Cuza“ din Podu-Iloaiei şi de către prof. Maria Orzetic de la Şcoala „George Coşbuc“ din Iaşi.
Rugăciunea unită cu pictarea icoanelor
Pe parcursul săptămânii trecute, în afara orelor dedicate pictării de icoane, copiii s-au jucat, au făcut drumeţii prin pădurea aflată în apropierea Mănăstirii Lacuri, au pescuit sau au ajutat la înfrumuseţarea spaţiilor verzi şi a livezii de meri. Seara, au vizionat filme cu tematică religioasă, despre vieţile sfinţilor sau despre duhovnici renumiţi (arhim. Cleopa, pr. Stăniloae, arhim. Sofian Boghiu etc). Unii participanţi şi-au dorit să înveţe din tainele vieţuirii la mănăstire; băieţii au bătut toaca, iar fetele au ajutat la bucătărie. Zilnic, copiii au participat la slujba dumnezeieştii Liturghii, cel mai important moment liturgic fiind cel din 6 august, de Schimbarea la Faţă a Domnului. Pentru că tabăra s-a desfăşurat în timpul postului Adormirii Maicii Domnului, majoritatea copiilor au dorit să fie spovediţi şi împărtăşiţi de ierom. Petronie Andrei, stareţul Mănăstirii Lacuri. Tabăra s-a încheiat duminică, 9 august, după oficierea Sfintei Liturghii, la finalul căreia pr. Nicolae Crăciun, protoiereu al Protopopiatului Hârlău, a adresat un cuvânt de mulţumire tuturor participanţilor şi profesorilor îndrumători. „Toţi copiii au fost premiaţi prin grija Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, a Organizaţiei «World Vision» Iaşi şi a Protopopiatului Hârlău. Tabăra din acest an a fost dedicată Sfinţilor Capadocieni şi, de aceea, au fost pictate doar chipuri ale acestor sfinţi. Programul taberei a fost unul duhovnicesc, în fiecare zi săvârşindu-se Sfânta Liturghie şi rugăciunile de seară. De asemenea, participanţii s-au spovedit şi s-au împărtăşit, iar seara au vizionat filme cu conţinut religios. Cei care au participat la această ediţie au fost încântaţi de programul de muncă, dar şi de cel duhovnicesc“, a declarat protopopul Nicolae Crăciun.
„Totul a fost minunat în acest colţ de rai“
Copiii care au participat la tabăra de la Mănăstirea Lacuri şi-au manifestat bucuria pentru faptul că au participat atât la cursurile de pictură, cât şi la slujbe sau diferite activităţi. „Aici, toţi copiii, mari şi mici, profesori şi elevi, au pictat din greu ca să facă o icoană frumoasă. În tabără îmi place să mă joc cu toţi copiii şi îmi place să pictez în natură“, a spus Orzetic Ştefan, elev în clasa a III-a la Şcoala „Al. I. Cuza“ din Podu-Iloaiei. „Totul a fost minunat în acest colţ de rai, în tabăra de la Mănăstirea Lacuri. Elevi, cadre didactice şi organizatori, cu toţii am încercat să pictăm icoane cât mai frumoase şi să fim fericiţi“, a mărturisit Tudor Onofrei, elev în clasa a III-a la Şcoala „Petru Rareş“ din Hârlău. „Mi-a plăcut aici, în tabără. Sunt tare fericită şi mulţumită că am putut să pictez o icoană alături de ceilalţi copii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să-mi văd visul împlinit“, a afirmat Andrada Ştefana Onofrei, elevă în clasa a III-a la Şcoala „Petru Rareş“ din Hârlău. (Z.L.)
Pelerinaj cu icoana Maicii Domnului de la Trifeşti
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, în pelerinaj la Bacău
Slujbă misionară în Protopopiatul Darabani
Biserica parohiei Poiana din judeţul Suceava, resfinţită după trei secole
Slujbă de pomenire pentru mitropolitul Visarion Puiu
luni, 10 august 2009
Sfinţirea bisericii Schitului Tărcuţa din judeţul Neamţ
Peste 300 de credincioşi de pe valea Bistriţei au participat ieri la slujba de sfinţire a Bisericii Tărcuţa, oficiată începând cu ora 8:30 de Înalt Preasfinţitul Teofan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, din care a făcut parte şi arhim. Luca Diaconu, exarh de zonă Neamţ şi stareţul Mănăstirii Bistriţa. În cuvântul de învăţătură pe care l-a rostit celor prezenţi, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi-a arătat bucuria pentru faptul că a venit să sfinţească biserica închinată Naşterii Maicii Domnului şi a apreciat efortul monahilor şi credincioşilor de a ridica un sfânt lăcaş lângă râul Tărcuţa. De asemenea, IPS Teofan a vorbit credincioşilor şi despre semnificaţia Evangheliei din Duminica a IX-a după Rusalii. „Odată ce apostolii au înţeles că Hristos era în mijlocul furtunii şi pe mare, Mântuitorul intrând în corabie, valurile s-au liniştit, marea n-a mai fost agitată, iar ei au ajuns la ţărm. Aşa este şi viaţa noastră. Dacă reuşim să-L chemăm pe Hristos să intre în corabia familiei noastre, marea se linişteşte. Chiar dacă valurile te lovesc, tu ştii că-L ai pe Hristos şi rugăciunea Bisericii“, a spus IPS Teofan. La rândul său, arhim. Luca Diaconu a mulţumit Arhipăstorului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru prezenţă şi a amintit motivele pentru care monahul Ambrozie Velea a înfiinţat Schitul Tărcuţa. „Părintele egumen a făcut aceste schit după ce a fost nevoit să plece din mănăstire în urma Decretului din 1959. La întoarcere a avut această mare dorinţă, să facă ceva pentru monahism. A făcut o bisericuţă aşa cum frăţiile voastre l-aţi ajutat“, a menţionat arhim. Luca Diaconu.
„Am trecut prin sfântul altar şi m-am rugat pentru sănătatea familiei şi pentru iertarea păcatelor“
Credincioşii care au trecut prin sfântul altar au mărturisit că s-au rugat pentru sănătate, ajutor şi mântuire. „Este prima dată când vin la acest schit. Am auzit că se sfinţeşte şi, de aceea, am considerat că este o ocazie bună pentru a ne reculege în liniştea monahilor de aici. Am trecut prin sfântul altar şi m-am rugat pentru sănătatea familiei şi pentru iertarea păcatelor. De asemenea, am rugat-o pe Maica Domnului, cea care ocroteşte acest schit, să se roage pentru noi şi să ne ferească de tot răul“, a declarat Maria Ulmu din Piatra Neamţ. „Am venit încă de dimineaţă pentru a participa la slujba de sfinţire. Am trecut prin sfântul altar, m-am închinat, apoi am ascultat şi m-am rugat în timpul Sfintei Liturghii oficiate de Mitropolitul Teofan. Acum ne vom îndrepta către casă mai bucuroşi, mai plini de credinţă şi de nădejdea că Dumnezeu ne va asculta rugăciunile pe care le-am înălţat în aceste locuri binecuvântate“, a spus George Marin din Piatra Neamţ. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a rânduit să mă aflu astăzi la acest eveniment important pentru obştea de aici şi pentru Mănăstirea Bistriţa, unde merg de obicei la sfintele slujbe. Am pus un pomelnic atunci când am trecut prin sfântul altar, iar apoi am asistat la Sfânta Liturghie“, a mărturisit Mariana Baciu din Bicaz.
Schit înfiinţat în urmă cu opt ani
Construcţia Schitului Tărcuţa a început în anul 2001 la iniţiativa monahului Ambrozie Velea. Lucrările au fost finalizate anul acesta cu ajutorul Mănăstirii Bistriţa, dar şi al credincioşilor. După ce sfântul lăcaş a fost ridicat, au început lucrările de pictură, în stil realist. Biserica este din lemn, în stil moldovenesc, având la intrare pridvor. Pentru că zona este foarte izolată, atât construcţia bisericii, cât şi cea a chiliilor au fost realizate din lemn. Schitul este la hotarele dintre Moineşti şi Harghita. În prezent, Schitul are doi ieromonahi, un monah, care este şi egumen, şi un frate.
sâmbătă, 8 august 2009
Rugăciuni arhiereşti în locurile unde a vieţuit Sfânta Teodora de la Sihla
Creştinii din toate colţurile ţării au venit încă de joi, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, la Mănăstirea Sihăstria, pentru a participa la slujbele dedicate hramului bisericii mari din curtea vechii aşezări monahale. Slujba de Priveghere dedicată Sf. Cuv. Teodora de la Sihla a fost oficiată în faţa bisericii mari „Sf. Cuv. Teodora de la Sihla“, din incinta Mănăstirii Sihăstria, de către arhim. Victorin Oanele, stareţul mănăstirii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La Priveghere a asistat şi PS Episcop Siluan, care a rostit credincioşilor prezenţi un cuvânt de învăţătură. În prima parte a predicii, Preasfinţia Sa a vorbit despre sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, iar în cea de-a doua parte a amintit faptul că Sf. Cuv. Teodora de la Sihla „a trăit toată viaţa în rugăciune şi şi-a închinat viaţa sa lui Dumnezeu“. „În această mănăstire au vieţuit părinţi ca arhim. Cleopa, arhim. Paisie, arhim. Ioanichie, care, asemenea cuvioşilor şi sfinţilor de dinainte, şi-au închinat toată viaţa lor lui Dumnezeu“, a remarcat PS Siluan.
„Prezenţa la sărbătorile sfinţilor nemţeni a intrat în modul nostru de a trăi“
Pelerinii care s-au rugat în timpul Privegherii dedicate Sfintei Tedora s-au arătat încântaţi de frumuseţea slujbei şi a locurilor care le-au lăsat pace în inimi. „Vin aici de 20 de ani, de ziua Sfintei Teodora. Ne plac foarte mult mănăstirile din zona aceasta, dar Mănăstirea Sihăstria ne atrage cel mai mult. Când venim aici nu ne mai doare nimic. Am participat la slujbă, am fost la mormântul părintelui Cleopa, ne-am închinat în bisericile mănăstirii şi ne-am rugat, pentru că sunem bolnave şi avem nevoie de mila lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinţilor. Am venit cu trenul. Ca mulţi alţi creştini, vom încerca să găsim un loc de dormit, măcar sub un cerdac al mănăstirii“, a menţionat Elena Hodorogea din localitatea Lieşti, jud. Galaţi. „Prezenţa la sărbătorile sfinţilor nemţeni a intrat în modul nostru de a trăi. După aceste sărbători, avem un suflet cu totul deosebit“, a spus Radu Gheorghieş din Piatra Neamţ.
De pe Munţii Carpaţi, spre împărăţia cerurilor
Ieri, 7 august 2009, în ziua de hram, din cauza ploii, Sfânta Liturghie a fost oficiată în biserica mare a mănăstirii de către Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de PS Siluan şi PS Calinic Botoşăneanul, înconjuraţi de un sobor de 43 de preoţi şi diaconi. Predica din cadrul slujbei de hram a fost ţinută de PS Siluan, care a evidenţiat câteva aspecte din viaţa Sfintei care ocroteşte catedrala Sihăstriei. „Sf. Cuv. Teodora a renunţat la toate pentru a-şi închina viaţa lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a răsplătit nevoinţele ei prin faptul că numele şi pomenirea ei au rămas până astăzi şi vor rămâne până în veac“, a remarcat Episcopul Ortodox Român din Ungaria. La rândul său, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit, la finalul Sfintei Liturghii, despre desăvârşirea la care a ajuns Sf. Teodora de la Sihla, care „şi-a împlinit dorul ei după împărăţia cerurilor. Locul desăvârşirii ei, munţii Carpaţi, pădurile nemţene, chipul brazilor au ajutat-o pe Sf. Teodora să înţeleagă că numai altoirea pe pământul smereniei, al umilinţei ajută omul să se înalţe spre împărăţia cerurilor. Sf. Cuv. Teodora a dobândit bucuria postului şi a privegherii neîncetate, înţelegând fericirea de a fi flămând şi însetat, fericirea de a binecuvânta pe cei care blestemă“, a spus IPS Teofan. Arhim. Victorin Oanele a mulţumit ierarhilor prezenţi pentru dragostea de a fi în mijlocul obştii Mănăstirii Sihăstria în ziua de hram.
Ieri după-amiază a avut loc pelerinajul dedicat Sf. Cuv. Teodora, care a avut loc de la Mănăstirea Sihăstria până la Schitul Sihla.
La Sfânta Teodora, „din iubire“
Peste 1.000 de credincioşi au participat la slujba Sfintei Liturghii oficiată la Schitul Sihla, al Mănăstirii Sihăstria, de PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, ca delegat al IPS Teofan, înconjurat de un sobor de 20 de preoţi şi diaconi. Răspunsurile în cadrul slujbei, ce a avut loc în altarul de vară al schitului, au fost date de membrii Corului Byzantion din Iaşi. După Sfânta Liturghie, Arhiereul-Vicar al Episcopiei Romanului a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit, pornind de la minunea Schimbării la Faţă a Domnului, despre urcuşul duhovnicesc al oamenilor care vor să se întâlnească cu Dumnezeu şi despre modelul de sfinţenie, de desăvârşire al Sf. Cuv. Teodora. Pelerinii care au urcat până la Sihla, atât tineri, cât şi bătrâni, au asistat la slujba Sfintei Liturghii, după care au mers până la peştera Cuvioasei. „Am venit din iubire pentru Sfânta Teodora, care m-a ajutat foarte mult atunci când am chemat-o în rugăciune. Am venit în pelerinaj cu fata mea şi cu nepoţii. Am mers la peştera Sfintei, am lăsat acolo un pomelnic“, a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Ana Mihai din Dumbrava Roşie, jud. Neamţ. „Ne-am dorit să participăm la această slujbă, în ziua de prăznuire a Sf. Teodora, mai aproape de locurile unde a vieţuit. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a binecuvântat cu ploaie. Am rămas impresionat de slujba care a avut loc şi de mulţimea de oameni care a urcat până aici“, a declarat Radu Ciobanu din Buzău. În după-amiaza sărbătorii de ieri, IPS Teofan, PS Siluan şi PS Ioachim Băcăuanul au urcat la peştera Sf. Teodora, unde au citit Acatistul Sfintei.
Întâlniri duhovniceşti ale cercurilor pastorale din Protopopiatul Paşcani
vineri, 7 august 2009
Icoana Maicii Domnului de la Neamţ, spre închinare la Vaslui
Slujiri arhiereşti în Mitropolia Modovei şi Bucovinei
Pe muntele Ceahlău, în rugăciune, asemenea celor trei apostoli
Pelerinajul dedicat sfinţilor nemţeni a continuat ieri la Mănăstirea de pe Muntele Ceahlău, la care au început să vină, încă din după-amiaza zilei de 5 august, credincioşi din toate zonele ţării. Programul liturgic a debutat în ziua de miercuri cu slujba Privegherii şi a continuat în ziua de hram cu Slujba Aghezmei, a Ceasurilor şi a Acatistului. Sfânta Liturghie, care a început la ora 10:00, a fost săvârşită de către IPS Teofan şi PS Siluan. În tot acest timp, oamenii s-au rugat alături de cei doi ierarhi. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Episcopul ortodox român din Ungaria, care a vorbit despre importanţa sărbătoririi, pe Muntele Ceahlău, a Schimbării la Faţă a Domnului. „Cei trei ucenici (n.r. - Petru, Iacov şi Ioan), împreună cu Mântuitorul, au avut parte de arătarea slavei celei mai dinainte de veci pe care Fiul a avut-o la Tatăl mai înainte de a fi lumea. Izvorârea de lumină a copleşit sufletele ucenicilor, au simţit un dar deosebit şi şi-au dorit să prelungească această stare minunată a împărăţiei lui Dumnezeu. Aceste momente de bunătate, de binefacere le gustăm şi noi din plin, asemenea ucenicilor, tot într-un munte. Ne-am urcat pe acest munte asemenea sfinţilor apostoli, fiecare după puterile noastre, ostenindu-ne pentru a petrece câteva clipe la picioarele Mântuitorului, în rugăciune“, a spus PS Siluan, care a rostit în cadrul Sfintei Liturghii rugăciunea de binecuvântare a strugurilor. Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a vorbit în cuvântul său despre minunea Schimbării la Faţă şi despre foloasele participării la o astfel de slujbă. „Fiecare după a sa putere, după a sa credinţă, aţi încercat urcând astăzi (n.r. - ieri) pe muntele cel sfânt al Moldovei să trăiţi clipele pe care le-a trăit Hristos şi cei trei ucenici ai Lui când au urcat pe Muntele Tabor. Participând la Sfânta Liturghie, aţi simţit o pregustare din dumnezeirea lui Hristos. Nu se poate ca strălucirea feţei Sale să nu fi ajuns şi în fiinţa noastră“, a remarcat Înalt Preasfinţitul Teofan.
„Slujba de astăzi a fost săvârşită la înălţimea Muntelui Tabor“
Oamenii au stat neclintiţi în timpul slujbei, în ciuda vremii nefavorabile. „Slujba de astăzi a fost săvârşită la înălţimea Muntelui Tabor. Am încercat să simt puţin din bucuria celor trei ucenici care L-au văzut pe Mântuitorul schimbându-Se la Faţă pe Muntele Taborului. M-am rugat pentru tot poporul român şi pentru toţi creştinii, din toată lumea aceasta, să-i întărească Bunul Dumnezeu în rugăciune, ascultare şi să le descopere fiecăruia din marea dumnezeire a Domnului nostru Iisus Hristos. Mă întorc cu mai multă credinţă şi cu mai multă dragoste în suflet“, a declarat Amalia Ioana Isipeanu, din Craiova. „Am venit la hramul acestei mănăstiri încă de miercuri după-amiază. Ne-a plouat şi ne-a udat până la piele, dar a meritat. M-am rugat pentru iertarea păcatelor şi pentru sănătate. Mi-am dorit foarte mult să ajung la această slujbă. Acum mă voi întoarce acasă cu sufletul împăcat şi uşurat“, a mărturisit Frăsâna Roşu, 72 de ani, din localitatea Preuteşti, municipiul Fălticeni.
„Să avem în minte pilda de nevoinţă şi de trăire călugărească a Sfântului Ioan Iacob“
Pelerini din toată ţara au participat şi în acest an la hramul Bisericii „Sf. Ioan Iacob Hozevitul“, aflată în curtea Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Programul liturgic a început marţi seara, cu slujba Privegherii, oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de 25 de preoţi şi diaconi, în sfântul lăcaş ocrotit de Sf. Ioan Românul. Credincioşii au fost miruiţi de către Arhipăstorul Sucevei şi Rădăuţilor, după care au primit litie. În ultima parte a slujbei, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a asistat la slujba Privegherii, iar la final a adresat un cuvânt de binecuvântare pentru cei prezenţi, în care a făcut referire la folosul slujbelor care preced Sfânta Liturghie şi care au menirea să-i întărească sufleteşte pe credincioşi.
Sfântul Ioan Iacob - model de pocăinţă
În ziua hramului, ieri, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită de către IPS Teofan, IPS Pimen, PS Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria şi de către PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjuraţi de un sobor de 35 de preoţi şi diaconi. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de IPS Pimen, care a subliniat câteva aspecte din viaţa Sf. Iacon Românul. „Sf. Ioan Hozevitul a plecat să se nevoiască în pustia Hozevei. În rânduielile vieţii călugăreşti citim că monahii alegeau un loc mai retras, în care să aibă linişte. Aceştia se mai gândeau la un lucru: să fie cât mai departe de un izvor de apă, ca să aibă posibilitatea să se nevoiască şi mai mult, să aducă apa de la distanţă. Adevăraţii călugări caută nevoinţa trupului. Dar nevoinţele trupeşti sunt şi pentru creştinii din lume. Ascultarea este pentru toată lumea, începând din copilărie. Viaţa călugărească trebuie trăită astfel încât să fie de folos atât nouă, cât şi celor din jurul nostru. Să avem în minte pilda de nevoinţă şi de trăire călugărească a Sf. Ioan Iacob“, a spus IPS Pimen, care a citit la final o rugăciune de dezlegare.
În cadrul Sfintei Liturghii, ipodiaconul Casian, de la Schitul Sihla al Mănăstirii Sihăstria, a fost hirotonit diacon. La finalul slujbei, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre rugăciunile pe care le îndreptăm către Sf. Ioan Iacob. „Sf. Ioan Iacob a înţeles trei lucruri: să se hrănească din Sfânta Scriptură, din Filocalie şi din poezia cu conţinut duhovnicesc. Prima rugăciune către Sf. Ioan Iacob este ca el să se roage ca Biserica să fie păzită întru unire şi pace - «roagă-te pentru noi, fiii tăi, Sfinte Ioane», spune o altă cântare din slujba Privegherii, iar o a treia cântare spune: «roagă-te pentru noi, Sfinte Ioane, ca să ne dea Dumnezeu pocăinţă». Descoperirea tainei pocăinţei nu este altceva decât conştiinţa că am descoperit în noi o mare de minciună, de invidie, de necredinţă. Constatând aceasta, plecăm genunchii la pământ şi dobândim darul pocăinţei“, a amintit Înalt Preasfinţitul Teofan.
„Am mare evlavie la acest sfânt“
Credincioşii care au venit la hramul Bisericii „Sf. Ioan Iacob“ s-au închinat la racla Sfântului şi s-au rugat pentru sănătate, spor şi mântuire.„M-am închinat la racla Sf. Ioan Iacob pentru că am mare evlavie la acest sfânt. M-am rugat pentru sănătatea copiilor şi pentru mântuirea sufletelor noastre. Sfântul ne-a ajutat foarte mult până acum“, a declarat Margareta Ioniţă, din satul Agapia, judeţul Neamţ.
„Am venit în pelerinaj la Sf. Ioan Iacob de dimineaţă, la ora 7:00, cu părintele nostru de la parohie. Ne-am rugat pentru sănătate, pentru ajutor şi pentru toată lumea. Slujba a fost foarte frumoasă şi ne-am bucurat că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu ploaie“, a afirmat Ruxandra Natalie, din satul Giurgeşti, judeţul Iaşi.
„A fost o mare bucurie pentru mine să asist, alături de familia mea, la slujba Sfintei Liturghii, oficiată atât de frumos de ierarhii şi preoţii slujitori. Am rămas impresionat de cât de frumos au cântat cele două coruri în cadrul slujbei de aseară şi al celei de astăzi“, a mărturisit Cosmin Teodor, din Tg. Neamţ.