În urmă cu 166 de ani, în Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - Uspenia din Botoşani, avea loc botezul „Luceafărului poeziei româneşti“. Documentele vremii arată că Taina Sfântului Botez a fost săvârşită pe 21 ianuarie 1850 de preotul Ion Stamati, slujitor la Uspenia şi protopop al judeţului Botoşani. Sfântul locaş unde s-a rânduit oficierea acestei slujbe este încărcat de istorie, aşa cum sunt multe biserici din judeţul Botoşani şi din ţara noastră, el fiind o dovadă a credinţei pe care oamenii de atunci o aveau în Dumnezeu. Aşa se face că, în anul 1552, se termina construcţia ultimei biserici înălţate de doamna Elena Rareş. Biserica „Ospenia“, cum se numea atunci, a fost zidită din piatră şi cărămidă, cu acoperiş de draniţă. La poartă, era amplasată o clopotniţă de lemn, aproape de maidanul unde poposeau carele cu mărfuri în drum spre Polonia. E foarte posibil ca pe locul bisericii de piatră a „Ospeniei“ să fi existat, anterior, o bisericuţă de lemn. „S-a vorbit despre o perioadă nefastă a bisericii, ce ar fi stat pustie din 1655 până în 1725 reintrând în viaţa socială a oraşului în 1759. În acel an, Ioan Callimah Voievod a dat hrisovul care avea să fie actul de naştere al şcolii de la Uspenia. După încetarea activităţii acestei şcoli, la care au predat preoţi şi psalţi de la Biserica Uspenia, oraşul a rămas iar fără şcoală, fapt ce l-a determinat pe domnul Mihail Şuţu să emită un nou hrisov, pe 30 septembrie 1793 - de reînfiinţare a unei şcoli cu dascăl elinesc, care să-i ajute pe ucenicii săraci şi iubitori de învăţătură care vor răzbi la acea şcoală“, a spus părintele paroh Teodor Candrea.
joi, 14 ianuarie 2016
Uspenia, biserica unde Mihai Eminescu a primit Taina Sfântului Botez
În
fiecare an, Zilele „Mihai Eminescu“ de la Botoşani, prilejuite de
naşterea marelui poet, cuprind în program o slujbă de Te Deum la
Biserica Uspenia. Locaşul de închinare în care a fost botezat Eminescu a
fost ridicat de doamna Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş.
În urmă cu 166 de ani, în Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - Uspenia din Botoşani, avea loc botezul „Luceafărului poeziei româneşti“. Documentele vremii arată că Taina Sfântului Botez a fost săvârşită pe 21 ianuarie 1850 de preotul Ion Stamati, slujitor la Uspenia şi protopop al judeţului Botoşani. Sfântul locaş unde s-a rânduit oficierea acestei slujbe este încărcat de istorie, aşa cum sunt multe biserici din judeţul Botoşani şi din ţara noastră, el fiind o dovadă a credinţei pe care oamenii de atunci o aveau în Dumnezeu. Aşa se face că, în anul 1552, se termina construcţia ultimei biserici înălţate de doamna Elena Rareş. Biserica „Ospenia“, cum se numea atunci, a fost zidită din piatră şi cărămidă, cu acoperiş de draniţă. La poartă, era amplasată o clopotniţă de lemn, aproape de maidanul unde poposeau carele cu mărfuri în drum spre Polonia. E foarte posibil ca pe locul bisericii de piatră a „Ospeniei“ să fi existat, anterior, o bisericuţă de lemn. „S-a vorbit despre o perioadă nefastă a bisericii, ce ar fi stat pustie din 1655 până în 1725 reintrând în viaţa socială a oraşului în 1759. În acel an, Ioan Callimah Voievod a dat hrisovul care avea să fie actul de naştere al şcolii de la Uspenia. După încetarea activităţii acestei şcoli, la care au predat preoţi şi psalţi de la Biserica Uspenia, oraşul a rămas iar fără şcoală, fapt ce l-a determinat pe domnul Mihail Şuţu să emită un nou hrisov, pe 30 septembrie 1793 - de reînfiinţare a unei şcoli cu dascăl elinesc, care să-i ajute pe ucenicii săraci şi iubitori de învăţătură care vor răzbi la acea şcoală“, a spus părintele paroh Teodor Candrea.
În urmă cu 166 de ani, în Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - Uspenia din Botoşani, avea loc botezul „Luceafărului poeziei româneşti“. Documentele vremii arată că Taina Sfântului Botez a fost săvârşită pe 21 ianuarie 1850 de preotul Ion Stamati, slujitor la Uspenia şi protopop al judeţului Botoşani. Sfântul locaş unde s-a rânduit oficierea acestei slujbe este încărcat de istorie, aşa cum sunt multe biserici din judeţul Botoşani şi din ţara noastră, el fiind o dovadă a credinţei pe care oamenii de atunci o aveau în Dumnezeu. Aşa se face că, în anul 1552, se termina construcţia ultimei biserici înălţate de doamna Elena Rareş. Biserica „Ospenia“, cum se numea atunci, a fost zidită din piatră şi cărămidă, cu acoperiş de draniţă. La poartă, era amplasată o clopotniţă de lemn, aproape de maidanul unde poposeau carele cu mărfuri în drum spre Polonia. E foarte posibil ca pe locul bisericii de piatră a „Ospeniei“ să fi existat, anterior, o bisericuţă de lemn. „S-a vorbit despre o perioadă nefastă a bisericii, ce ar fi stat pustie din 1655 până în 1725 reintrând în viaţa socială a oraşului în 1759. În acel an, Ioan Callimah Voievod a dat hrisovul care avea să fie actul de naştere al şcolii de la Uspenia. După încetarea activităţii acestei şcoli, la care au predat preoţi şi psalţi de la Biserica Uspenia, oraşul a rămas iar fără şcoală, fapt ce l-a determinat pe domnul Mihail Şuţu să emită un nou hrisov, pe 30 septembrie 1793 - de reînfiinţare a unei şcoli cu dascăl elinesc, care să-i ajute pe ucenicii săraci şi iubitori de învăţătură care vor răzbi la acea şcoală“, a spus părintele paroh Teodor Candrea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu