Simpozion Internaţional de Bizantinologie la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi

La Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi a avut loc ieri, 27 noiembrie a.c., Simpozionul Internaţional de Bizantinologie, organizat în cadrul Grantului CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior), cu temele „Cercetarea Ştiinţifică în artele bizantine“ şi „Rolul misionar al artelor bizantine în actualitate“. Invitatul special a fost Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, care a vizitat mai întâi capela Universităţii, după care a participat la simpozionul dedicat artei bizantine. IPS Părinte Mitropolit Teofan a vizitat expoziţia de artă şi restaurare, de la parterul universităţii, după care a mers în capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă“, pentru a semna sfântul antimis. La finalul acestui moment, pr. Florin Bucescu, profesor de muzică în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“, a adresat un cuvânt de bun venit Întâistătătorului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, afirmând că „vizita IPS Voastre la Universitatea de Arte «George Enescu» din Iaşi evidenţiază dorinţa de a cunoaşte cum învaţă şi se roagă împreună profesorii şi studenţii îndrăgostiţi de frumosul artistic“. Legătura dintre Biserică şi Universitatea de Arte IPS Teofan şi-a manifestat bucuria de a fi în capela Universităţii şi a nădăjduit că duhul creştin îi va inspira pe profesori şi studenţi spre frumuseţea către Dumnezeu: „De obicei, atunci când intrăm într-o instituţie bisericească, suntem întâmpinaţi de icoane, cântări bisericeşti, preoţi în veşminte şi creştini evlavioşi. Şi sufletul nostru se bucură. Intrând în această instituţie, eram pregătit să păşesc într-un aşezământ eminamente laic. Venind aici, sus, pătrunzând în spaţiul acesta bizantin, mi-am dat seama că am pătruns într-un spaţiu care are o anumită nuanţă de inedit în societatea românească. Dacă ne referim puţin la întâlnirea dedicată lumii bizantine astăzi, ne dăm seama că, într-o formă specifică, bizanţul se prelungeşte puţin în această instituţie, unde sunt preocupări eminamente laice, unde prezenţa elementelor bisericeşti, în diferitele sale ipostasuri, se simte acasă“. Prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, a ţinut, la rândul său, să mulţumească IPS Teofan pentru că a venit în capela universităţii pe care o conduce şi, implicit, la simpozionul dedicat artei bi-zantine: „După 1990, noi am ţinut o legătură strânsă cu Biserica, drept dovadă fiind această capelă zugrăvită de pictorul Dimitrie Gavrilean, cu două generaţii de studenţi. Noi am avut legături speciale cu Biserica la manifestările noastre şi astăzi am continuat cu acest simpozion care a fost organizat în colaborare cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi cu cei din alte instituţii care slujesc cultura religioasă“, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Munteanu. IPS Teofan a primit din partea rectorului Universităţii de Arte „George Enescu“ o icoană cu „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, medalia jubiliară „145 de ani de la înfiinţarea învăţământului artistic în Iaşi“ şi o diplomă de onoare. „O cultură fără credinţă nu se mai poate înălţa către cer“ Simpozionul Internaţional de Bizantinologie a început prin cuvântul prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, adresat invitaţilor din Grecia, Ucraina, Republica Moldova şi, nu în ultimul rând, din România: „Suntem într-un moment de întâlnire a artei cu sacrul, a laicului cu religiosul. Cu alte cuvinte, suntem la întâlnirea culorii şi versului cu sunetul, a culorii meditaţiei şi sunetului înălţate într-un act artistic, cât şi într-unul religios, dimensiuni ce ne fac să ne gândim la artist ca la un om ce intră în atelier ca într-un spaţiu spiritualizat. Atât expoziţia, cât şi muzica bizantină, îmbinate în actul artistic şi cel religios, ne oferă un prilej în care se confirmă încă o dată una dintre tezele filosofice ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne spune că „o cultură fără credinţă nu se mai poate înălţa către cer“. La Conservatorul ieşean, muzica religioasă bizantină a fost predată, timp de aproape un secol, datorită iniţiativei unor muzicieni generoşi, accentul căzând pe învăţarea muzicii vocale armonică. Acest simpozion este deschis unei abordări multivalente a diverselor aspecte specifice domeniului muzicologiei bizantine, încurajând pe foştii abolvenţi de la specializarea „Muzica religioasă“, în prezent profesori, ca şi pe studenţi, masteranzi sau doctoranzi. Civilizaţie, ca pregustare a împărăţiei cerurilor IPS Teofan a vorbit în cuvântul său despre modul în care cultura, muzica şi spiritualitatea bizantină au reuşit să rămână până în zilele noastre, chiar dacă Imperiul Bizantin nu mai există: „Bizanţul nu a dispărut şi nu putea să dispară“, spunea Nicolae Iorga. „Dovada acestei realităţi este dată, la peste 600 de ani de la căderea Constantinopolului, de preocuparea încă vie faţă de lumea fascinantă şi contradictorie a Bizanţului. Într-un mod vădit conştient la unii, dar nu mai puţin real la alţii, bizantinii erau consecvenţi în demersul lor de a încerca să instaureze pe pământ un model de civilizaţie, ca pregustare aici şi acum a împărăţiei cerurilor ce urma să fie. Ei au îndrăznit să spere într-o manifestare pe pământ a împărăţiei lui Dumnezeu, arătată nu numai în Liturghie, dar şi în realitatea economică, socială, culturală, ecleziastică sau juridică. Totul se dorea a fi inspirat din preceptele Evangheliei, a fi călăuzit de gândirea Sfinţilor Părinţi, a fi însufleţit de idealuri ascetice, având o orientare eshatologică“, a arătat Înalt Preasfinţia Sa. „Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor“ „Bizanţul avea drept constituţie Sfânta Scriptură, drept capitală spirituală Ierusalimul, ca parlament Sinoadele Ecumenice, ca flamură fiind crucea. Aşa se explică prezenţa lui Dumnezeu în mai toate ramurile vieţii unui bizantin“, a mai explicat Înalt Preasfinţitul Teofan, afirmând despre cultura bizantină şi Ortodoxie „că sunt două realităţi identice. Odată ce elementele culturale diverse sunt absolvite de teologia bizantină creştină, acestea devin universale. În acest context se poate înţelege de ce Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor, de ce credinţa mărturisită în Biserica Ortodoxă este o credinţă a poporului şi nu poate fi dislocată din inima acestuia. Acest fapt a ajutat Biserica Ortodoxă să supravieţuiască în vremuri tulburi. Bizanţul are încă mult de spus românului de azi sau de mâine. Bisericile noastre, credinţa noastră, cântul nostru bisericesc sunt datorate în mare parte Bizanţului şi crezului său“. Capela universităţii, cu funcţii didactice şi liturgice Capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă“ a Universităţii de Arte „George Enescu“ a fost restaurată între anii 2002 şi 2003. A fost sfinţită pe 11 octombrie 2003 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Capela este aşezată pe locul unui paraclis mai vechi, care a fost desfiinţat în anul 1948 de regimul comunist. Noua pisanie a capelei marchează evenimentul de la 11 oc-tombrie 2003, precum şi numele fostului rector, pictorul Dimitrie Gavrilean, care, ajutat de cadrele didactice, a reuşit să rectitorească în acelaşi loc capela de astăzi. Capela universităţii este preocupată de satisfacerea nevoilor religioase ale acestora, oferind un program redus de slujbe, efectuate mai ales la cerere. De trei ani îndeplineşte o funcţie didactică pentru studenţii din anii I şi II de la specializarea muzică religioasă, reînfiinţată în anul 2005 în cadrul Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru. Sfântul lăcaş are şi un rol cultural artistic, prin organizarea de conferinţe pe teme de artă religioasă, recitaluri de muzică sacră, concerte sau mici serbări de Crăciun. (Ziarul Lumina)

„Această biserică s-a ridicat cu multe sacrificii“

Sătenii din localitatea Chiriţeni, comuna Hangu, judeţul Neamţ, vor participa la oficierea sfintelor slujbe într-un nou sfânt lăcaş de cult din lemn Preotul paroh, sprijinit de enoriaşi, a cerut, în urmă cu doi ani de zile, binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pentru ridicarea unei noi biserici care să fie mult mai aproape de credincioşi Lucrările la Biserica „Sfântul Neculai“ din satul Chiriţeni, Protopopiatul Ceahlău, au demarat în anul 2005, când a început amenajarea locului aflat la intrarea în sat, dinspre localitatea Petru Vodă. Mai întâi a fost escavată platforma, după care s-a construit un zid de sprijin de 60 de metri înălţime şi lat de trei metri. Locul bisericii a fost sfinţit în anul 2006, pe 29 august, de pr. protoiereu al Protopopiatului Ceahlău, Mihai Damian, înconjurat de un sobor de preoţi. În octombrie 2006 au fost efectuate săpăturile pentru fundaţie, apoi s-a cofrat, lucrările continuând în primăvara anului 2007, când s-a turnat temelia bisericii. Ridicarea sfântului lăcaş din lemn a început în luna octombrie a anului 2007. Singurele donaţii au venit anul acesta de la Primăria Hangu şi au constat în 170 de metri cubi de lemn; restul materialului lemnos folosit la ridicarea sfântului lăcaş a fost cumpărat. Lucrările s-au derulat şi în funcţie de micile donaţii ale celor aproape 150 de familii, formate în general din oameni bătrâni, cu pensii mici, marea majoritate a tineretului fiind plecată în străinătate. A treia biserică din Chiriţeni Sfântul Nicolae este protectorul atât al bisericii - monument de la 1829, care a fost strămutată în anul 1859 de pe raza comunei Hangu, unde acum se află lacul de acumulare Izvorul Muntelui de la Bicaz, pe munte, la o distanţă de doi kilometri de vatra satului -, cât şi al noului sfânt lăcaş din Chiriţeni. Pe timp de iarnă, drumul către vechea biserică este greu accesibil, în special pentru bătrâni şi copii. „Când am venit în parohie, am aflat de dorinţa enoriaşilor de a construi o nouă biserică. Este o tradiţie la noi, aici, în ceea ce priveşte hramul bisericii. Biserica din vale a purtat tot hramul „Sfântului Nicolae“. Sfântul Nicolae a ocrotit atât biserica de la 1829, cât şi cea construită din beton armat ce a fost ridicată între anii 1908-1951, dinamitată în timpul strămutării. Am hotărât ca această nouă biserică să fie închinată tot Sfântului Nicolae, care este atât de iubit de enoriaşii noştri, mai ales de copii. Vechiul sfânt lăcaş din Chiriţeni este monument istoric şi va rămâne în continuare ca biserică de cimitir. Sunt foarte multe zile de pomenire a celor adormiţi în timpul anului şi de aceea am dorit ca să rămână biserică de cimitir. Este monument istoric şi trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită prin a o îngriji, ca să dăinuiască şi în viitor“, ne-a spus pr. paroh Gheorghe Avarvarei. „Socotim că am fost aleşi şi preferaţi de Dumnezeu pentru a ridica biserica“ Sătenii din Chiriţeni au fost încă de la început aproape de biserică şi de preotul paroh. Astfel se explică faptul că, la jertfa depusă la ridicarea noului lăcaş de cult, oamenii au răspuns afirmativ la apelul Bisericii. Fostul preot paroh, Mihai Popa, care a păstorit peste 30 de ani parohia „Sfântul Neculai“ a rămas în parohia încredinţată noului părinte duhovnicesc. „Toţi enoriaşii îl iubesc pe părintele Ghorghe Avarvarei, pentru că este un om extraordinar. Oamenii din Chiriţeni sunt încă ataşaţi de cuvântul sfătos al fostului preot paroh Mihai Popa şi admiră lucrarea plină de energie a tânărului preot care, într-un timp foarte scurt, a reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu şi al enoriaşilor să ridice noua biserică din satul nostru. Pentru acest lucru sătenii îl iubesc şi îl admiră pe părintele Gheorghe Avarvarei“, ne-a spus Marcilica Brânzucă, enoriaşă din Chiriţeni. Părintele paroh ne-a mărturisit, la rândul său, că întotdeauna când a apelat la enoriaşi a găsit înţelegere şi ajutor, atât la ridicarea bisericii, cât şi a casei parohiale. În parohia Chiriţeni s-au făcut colecte de fiecare dată când credincioşii au aflat că semenii lor se află în necaz. „Oamenii trebuie mai întâi formaţi sufleteşte, pentru că dacă sunt fortificaţi sufleteşte, pot fortifica şi din punct de vedere material. Dacă ei nu au conştiinţa că biserica aceasta pământească este o oglindă a Bisericii cereşti, atunci nimic nu se poate face. Întotdeauna le-am spus enoriaşilor că, dacă noi facem biserica aceasta, sunt sigur că vom avea parte şi de Biserica cerească, de împărăţia cerurilor. Vreau să-i fac conştienţi pe enoriaşi că nu toate generaţiile din timpul istoriei au fost aleşi să construiască o biserică. Şi în timpul proorocului David, el s-a gândit să-i facă templu lui Dumnezeu după ce s-a pocăit. Şi Dumnezeu i-a spus: „Nu tu, ci urmaşul tău“. Aşa şi noi suntem socotiţi pentru că s-a făcut o biserică în 1829, iar după aceea nu s-a mai construit altă biserică până în secolul următor. Noi socotim că am fost aleşi şi preferaţi de Dumnezeu pentru a ridica această biserică. Zidirea unei biserici începe din punct de vedere sufletesc, pentru că doar aşa oamenii vor fi atraşi de sfântul lăcaş unde se va săvârşi Sfânta Liturghie. Această biserică s-a ridicat cu multe sacrificii. Biserica din sufletele oamenilor şi biserica aceasta reprezintă o poartă către împărăţia lui Dumnezeu“, a mai subliniat pr. paroh.

Slujba arhiereasca la aniversarea a 600 de ani de atestare documentara a Manastirii Snagov

Mănăstirea Snagov din judeţul Ilfov a aniversat ieri 600 de ani de atestare documentară. Printre invitaţii de marcă ai mănăstirii s-a numărat şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a oficiat slujba Sfintei Liturghii, cu ocazia hramului mănăstirii, „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“. Biserica a fost plină de credincioşi din toate colţurile ţării. Prin decizie patriarhală, mănăstirea a primit încă doi sfinţi ocrotitori: Sfântul Neagoe Basarab şi Sfântul Antim Ivireanul. La final, s-au oferit mai multe diplome de vrednicie. Încă de dimineaţă, zeci de credincioşi aşteptau barca pe malul Lacului Snagov pentru a traversa apa şi pentru a ajunge să se închine în vechea ctitorie a Sfântului Neagoe Basarab, de pe ostrovul din mijlocul lacului. Doar o lungime de lac stătea între ei şi întâlnirea cu cea mai bătrână mănăstire din Muntenia. Mănăstirea Snagov îi aştepta cu aceleaşi ziduri masive din timpul voievodului isihast şi cu o pictură la fel de nouă, ca atunci când a fost sfinţită. Încă se mai lucrează la refacerea picturii, dar Părintele Patriarh speră ca până anul viitor să se finalizeze. Frescele reprezentate pe zidul gros al catapetesmei, străpuns pentru a face loc uşilor diaconeşti şi împărăteşti, dau o strălucire deosebită acesteia. Biserica a fost plină de credincioşi din toate colţurile ţării. Dar poate mai mult decât în alte biserici, oamenii simpli erau amestecaţi cu personalităţi culturale sau ai vieţii politice, cu cei bogăţi material şi spiritual. Nu mai era nici o diferenţă între pelerinii plecaţi în urmă cu 24 de ore de acasă pentru a se închina în cel mai vechi altar muntean şi între pelerinii care veniseră cu şalupa parcată în pontonul din faţa casei proprii. Dar Maica Domnului şi Sfinţii Antim Ivireanul şi Neagoe Basarab, rugătorii şi ocrotitorii mănăstirii, au încălzit inimile tuturor, făcându-i să uite de frigul care venea din toate părţile. Rugăciuni s-au înălţat cu aceeaşi intensitate din toate cugetele. Maica Domnului - modelul de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu Preafericitul Părinte Daniel a vorbit şi pe înţelesul celor cu doar câteva clase, dar şi pe înţelesul celor cu câteva clase superioare, fie în înţelepciune şi cunoaştere, fie în bogăţii materiale. În introducere a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Evanghelii citite ieri, precizând, în primul rând, că sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică are Evanghelie comună cu celelalte, deşi este vorba de un eveniment diferit din viaţa Maicii Domnului. „Biserica a rânduit ca această Evanghelie să se citească la toate sărbătorile Maicii Domnului pentru că Maria, sora Martei, are o asemănare cu Maica Domnului, şi anume - ea ascultă cuvântul lui Dumnezeu. Această Marie ne învaţă că ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este cea dintâi, cea mai importantă activitate a omului“, a spus Patriarhul. Mântuitorul a lăsat pe cele două surori să îşi manifeste preţuirea faţă de El în mod diferit. Marta se silea să arate ospitalitatea, bunătatea, printr-o primire frumoasă, sărbătorească, iar Maria îşi manifesta preţuirea faţă de El ascultându-L. „Mântuitorul nu a fost de acord cu grija prea mare doar pentru hrana trupească. Şi atunci, într-un fel de dojană duhovnicească, i-a spus: «Te îngrijeşti de multe, dar un singur lucru îţi este de folos». Ce anume este unicul necesar? Este tocmai legătura omului cu Dumnezeu. Lucrările pe care le facem de ordin material înseamnă acumulare de bunuri în jurul nostru, pe când relaţia cu Dumnezeu în rugăciune şi ascultarea cuvântului Lui înseamnă acumularea de valori netrecătoare în sufletul nostru“, a subliniat PF Patriarh Daniel. „Toată cinstirea ei vine din calitatea de Maică a lui Hristos“ Evanghelia aceasta, a continuat Preafericirea Sa, se citeşte de fiecare dată la sărbătorile Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului este icoana, modelul de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu: „Atât de mult a ascultat ea de Dumnezeu încât s-a dăruit totalmente Lui şi s-a învrednicit să se facă sălaş a lui Dumnezeu-Cuvântul, ca din ea, Cel Necuprins, Cel Veşnic, să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei. Maica Domnului este Maria prin excelenţă. La nunta din Cana Galileii spune: «Faceţi tot ceea ce vă va spune El». Aceasta este predica ei. Nu este predică paralelă, nici concurentă cu a lui Hristos. Şi ea Îl predică pe Hristos. Deci Maica Domnului ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L arată lumii, Îl întrupează“. De asemenea, după cum a arătat Patriarhul Bisericii noastre, această Evanghelie se mai citeşte şi pentru a arăta cinstirea Maicii Domnului de către popor. „Mai întâi au cinstit-o îngerii şi apoi oamenii. Dar în Evanghelia de astăzi s-a adăugat un fragment luat din alt context. Textul spune că o femeie din popor a ridicat glasul şi a spus: «Fericit este pântecele care te-a purtat şi sânii care te-au alăptat». În mod voit, Biserica a luat un text din altă parte şi l-a pus în contextul vizitei Mântuitorului Iisus Hristos în casa Martei şi a Mariei din Betania, pentru a ne arăta că o femeie din popor, al cărui nume nu este menţionat, pentru ca să nu se creadă că este un caz singular, reprezintă pe tot poporul credincios. Femeia aceasta ne-a învăţat că nu putem să cinstim pe Fiul şi să uităm pe Maica Sa, şi nu putem să-L ascultăm pe El fără să o fericim pe ea. De aceea, Biserica Ortodoxă nu poate să aducă un cult de adorare faţă de Hristos-Dumnezeu, fără să aducă unul de venerare, de supracinstire a Maicii Domnului. Toată cinstirea ei vine din calitatea de Maică a lui Hristos“, a explicat Întâistătătorul BOR, precizând că sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului a apărut în cult în secolul al VIII-lea, pentru că s-a simţit nevoia unei asemenea sărbători, deoarece, începând cu secolul al V-lea, în Apus, şi al VI-lea, în Răsărit, s-a răspândit practica Postului Naşterii Domnului. „Şi ca atare, Biserica a hotărât ca în ziua a 6-a de la începutul acestui post să fie o sărbătoare a Maicii Domnului. Maica Domnului intră în Templul din Ierusalim pentru că va deveni Biserică vie sau templu viu a lui Dumnezeu-Cuvântul. Pornind de la această semnificaţie a sărbătorii, Biserica ne îndeamnă să ne pregătim pentru Crăciun, ca în sufletul nostru să se nască duhovniceşte, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin credinţă, spovedanie, împărtăşire, Hristos-Domnul“, a arătat Patriarhul Daniel. Două noi hramuri şi diplome de vrednicie Omagierea celor 600 de ani de atestare documentară s-a făcut la sfârşitul Sfintei Liturghii. În primul rând, Preafericitul Daniel a vorbit despre istoria sfântului lăcaş care începe undeva în vremea lui Vladislav I (1364-1379), dar a fost atestată documentar abia în 1408, într-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân. Refăcută între anii 1517-1521 de către Sfântul Neagoe Basarab, care îi dă forma actuală, ajunge închisoare în timpul lui Vlad Ţepeş, al cărui trup este înmormânt sub o lespede aflată exact sub policandrul bisericii. Pe lângă Sfântul Neagoe Basarab, de această mănăstire se leagă şi numele Sfântului Antim Ivireanul, care, în timp ce era egumen al mănăstirii în vremea lui Constantin Brâncoveanu - la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea -, a tipărit nu mai puţin de 15 cărţi, a mai spus Preafericirea Sa. De aceea, s-a hotărât instituirea altor două hramuri în cinstea celor doi binefăcători ai Mănăstirii Snagov, Sfântul Neagoe Basarab şi Sfântul Antim Ivireanul, pe lângă cel închinat Maicii Domnului. Tot cu această ocazie au fost înmânate mai multe diplome de vrednicie „pentru înmulţirea talanţilor primiţi“, cum spune textul diplomelor. Printre cei premiaţi amintim pe părintele stareţ al mănăstirii, ieromonahul Varahiil Bănăţanu, primarul Snagovului, Apostol Muşat, Sorin Roşca Stănescu, Horia Ionescu, Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Ioan Bojoranul, directorul aceleiaşi instuţii, Ortansa Ionescu, şi alţii. De asemenea, Adrian Lemeni, consilierul personal al premierului Călin Popescu-Tăriceanu, a citit un mesaj din partea acestuia, privind însemnătatea evenimentului. În încheierea momentului festiv, părintele stareţ Varahiil a înmânat Preafericitului Daniel o medalie din partea Mănăstirii Snagov, lucrată la vistieria Statului. Tot cu această ocazie au fost lansate o minimonografie şi un pliant cu istoricul mănăstirii.

Moaştele Sfântului Nectarie, de doi ani la Iaşi

Parohia cu hramurile „Sfântul Ier. Nectarie“, „Sfântul Ilie“ şi „Naşterea Maicii Domnului“ a sărbătorit ieri, 15 octombrie, doi ani de când a fost sfinţit altarul bisericii şi de când o părticică din moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina este adăpostită de biserica ieşeană. Programul liturgic a început cu slujba Utreniei care a fost precedată de Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire pentru compozitorul Gavriil Musicescu, de la a cărui trecere în veşnicie se împlinesc 105 ani.

Pentru a marca aceste evenimente, parohia „Sf. Nectarie“, în parteneriat cu Filarmonica de Stat Moldova Iaşi şi cu Primăria Municipiului Iaşi, a organizat un concert de muzică religioasă intitulat „Rugăciune“. Cele opt cântări religioase au fost intonate începând cu ora 11:00 de Corul Academic al Filarmonicii „Moldova“, care împlineşte anul acesta 55 de ani de activitate, sub bagheta dirijorului Doru Morariu.

Sfânta Liturghie săvârşită zilnic

Părintele paroh Petrică Lehaci(foto stanga), care a împlinit ieri trei decenii de preoţie, a spus ce au însemnat aceşti doi ani de când o părticică din moaştele Sfântului Nectarie se află spre închinare în baldachinul din sfântul lăcaş: „În primul rând, trebuie să menţionez faptul că la biserica noastră se oficiază Sfânta Liturghie în fiecare zi. Mai mult de atât, oficiem Taina Sfântului Maslu în fiecare vineri, după Sfânta Liturghie, dar şi lunea, de la ora 18:00, pentru ca enoriaşii care merg la serviciu să poată participa la această taină“. Sfântul Nectarie a făcut minuni şi la Iaşi în aceşti doi ani de când o părticică din moaştele sale este venerată de credincioşii din toată ţara. Râuri de lacrimi au fost vărsate atât pentru a cere vindecare, cât şi pentru a mulţumi pentru însănătoşire. „Îmi amintesc cum veneau din proprie iniţiativă nişte elevi de la Şcoala nr. 13 din cartierul Alexandru cel Bun să se roage pentru un coleg care era bolnav. După trei săptămâni, aceşti copii au venit alături de colegul lor, care fusese operat în străinătate, pentru a mulţumi Sfântului Nectarie pentru ajutor. Câtă solidaritate este între aceşti copii care fac religia la şcoală, care, auzind de minunile Sfântului Nectarie au venit să se roage. Astfel de întâmplări sunt nenumărate. N-am să pot uita o altă minune a Sfântului Nectarie. Un italian care a trecut de la Biserica Catolică la Biserica Ortodoxă a avut o boală şi, prin rugăciunea Sf. Nectarie şi printr-un simplu ştergar atins de sfintele moaşte, s-a vindecat. Acest om avea piatră la glandele salivare. S-a trezit noaptea cu acea piatră în gură şi nu a mai avut nevoie de operaţie“, a mai spus părintele paroh.

Sarbatoarea Sfintei Parascheva

„Toate rugăciunile voastre le duc înaintea Sfintei Treimi“

Zeci de mii de credincioşi din toate colţurile ţării au venit la Iaşi în ultimele zile, la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Atraşi ca de un magnet, după cum ne-a mărturisit o credincioasă, oamenii şi-au îndreptat paşii către racla în care, de sute de ani, se află moaştele Sfintei Parascheva. Copii, tineri, bătrâni, sănătoşi sau bolnavi trupeşte şi-au găsit în cea care ocroteşte Moldova sprijinul vieţii lor.

Acatistul Sfintei Parascheva, Acatistul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei, de la a cărui canonizare s-au împlinit în 2008 trei ani, dar şi alte slujbe folositoare pentru sufletul pelerinului care s-a aşezat la rând pentru a se închina Sfintei Parascheva au răsunat în aceste zile de sărbătoare la Catedrala mitropolitană din Iaşi. Cu flori şi busuioc în mâini, aşezaţi pe scăunele sau sprijiniţi de câte un perete, oamenii s-au rugat până să ajungă la racla Sfintei. Pe traseul format către Mitropolie, în dreptul Bisericii „Sfântul Gheorghe“, într-o zonă mai întunecoasă, pelerinii au aprins zeci de lumânări pe un zid. Mirosul de busuioc şi de flori de toamnă domină peste tot. Din când în când, rândul de oameni mai înaintează. Un tânăr îmbrăcat cu haine de iarnă - semn că e pregătit să suporte frigul care se lasă peste noapte - citeşte Acatistul Sfintei Parascheva. Nu pare deranjat de faptul că unii pelerini vorbesc mai tare. Cu ghiozdanul în spate, făcându-şi o smerită cruce, păşeşte cu grijă înainte. De îndată ce observ că închide cărţulia în care sunt tipărite icoasele şi condacele Sfintei Parascheva, îl întreb ce l-a adus la Iaşi. „Am fost la hramul Sfintei Parascheva şi anul trecut, dar acum văd că a mers mult mai repede coada. Mă simt mai împlinit dacă vin să mă rog la Sfânta Parascheva, chiar dacă stau atâta timp la acest rând. Am simţit mereu ajutorul Sfintei Parascheva. Stau de cinci ore. Nu mă plâng că e obositor. Anut trecut am stat două zile la rând. Vremea era mohorâtă şi am vrut să renunţ de vreo câteva ori, dar Sfânta m-a ajutat“, ne-a spus Dragoş Bucan, de 24 de ani, din Paşcani.

Ceai şi pachete cu mâncare pentru pelerini

Pentru ca pelerinii să treacă mai uşor peste noaptea răcoroasă din mijlocul lunii octombrie, voluntarii de la Biroul de asistenţă socială „Diaconia“ din cadrul Institulului Social-Caritativ „Diaconia“ al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au împărţit pachete cu mâncare şi pahare cu ceai cald, venind astfel în sprijinul pelerinilor. Oamenii au mulţumit cu tradiţionalul „bogdaproste“ şi au mărturisit că sunt mulţumiţi de buna organizare: „Vreau să mulţumesc celor care au dat acest ceai de pomană. Face mult, pentru că gestul acestor tineri spune multe despre educaţia lor. Nu i-am întrebat de unde sunt, dar se pare că-s de la Mitropolie. Mulţumim Lui Dumnezeu că ne-a răsplătit cu vreme frumoasă. Chiar dacă afară este destul de rece pe timp de noapte, nu e ca anul trecut, când ne-au îngheţat picioarele“, şi-a amintit Maria din Constanţa.

Pe lângă voluntarii de la Diaconia, credincioşii din Iaşi au răspuns apelurilor făcute la amvon de preoţii parohi, pentru a face pachete cu mâncare pentru pelerini. Mai mult decât atât, la Biserica „Sfântul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun, pelerinii care s-au închinat la moaştele Sfintei Parascheva au început să vină încă de duminică noapte, de când sfântul lăcaş a rămas deschis fără întrerupere.

„Vin de 30 de ani şi nu mă pot lipsi de această sărbătoare“

Mii de cruci, mii de rugăciuni, mii de paşi s-au îndreptat către Sfânta Parascheva mult folositoarea şi către Sfântul Ierarh Nifon, ale cărui moaşte se află în aceste zile în capitala Moldovei, pentru ca Dumnezeu să verse mila Sa nemăsurată peste cei care nu şi-au pierdut credinţa, nădejdea şi au dragoste faţă de sfinţii Lui. Fiecare pelerin şi-a adus la Iaşi, în aceste zile, necazul, bucuria, dorinţele.

Mulţi dintre oameni vin de ani buni la Cuvioasa, fie pentru că aşa se simt împliniţi, fie că au fost, pur şi simplu, atraşi de minunle Sfintei.

„Dragostea pentru Cuvioasa Parascheva m-a adus la această mare sărbătoare. Am zis că nu vin, pentru că sunt bătrână şi obosită. Dar, cu cât se apropie ziua sărbătorii, cu atât simt că Sfânta mă atrage ca un magnet puternic. Vin de 30 de ani şi nu mă pot lipsi de această sărbătoare. Sfânta este foarte scumpă, mi-am dat seama că Dumnezeu o iubeşte şi de aceea vin cu mare dragoste. E foarte obositor să stai atâtea zile, dar e şi foarte frumos. Este o mare bucurie, iar ieşenii sunt fericiţi că au o aşa sărbătoare minunată. Numai acestea ne mai ţin: sfinţii lui Dumnezeu şi credinţa în Dumnezeu. Moldova a fost un mare zid de apărare; toată cinstea pentru sfinţii Moldovei. Cred că prin pelerinajul «Calea Sfinţilor», care a avut loc în această seară (n.r - duminică, 12 octombrie), se zidesc şi se înalţă la Dumnezeu oamenii. Când am văzut 100 de preoţi am zis: «Apăi daâ, Doamne, de unde atâta amar de preoţi!? Că aicea sunt 100!!!». Iar un domn mi-a spus că în Iaşi sunt 100 de biserici. Slavă Ţie Doamne că ai atâtea case de rugăciune! Se vede că ieşenii ăştia îs buni creştini“, afirmă cu convingere Lucreţia Indrei, din Aiud.

Femeia mărturiseşte că a simţit mereu ajutorul Sfintei Parascheva. „Îmi aduc aminte că odată am avut tensiune şi aşa de rău m-am simţit... Medicii au spus că nu am voie să fac nici măcar un minim efort. Dar eu am venit aici, la Iaşi, să-mi plec genunchii la Cuvioasa, să mă rog şi nu am mai avut nimic. Am simţit mâna ei asupra mea, dar şi asupra familiei. Băiatul meu a făcut infarct şi nimeni nu a crezut că mai trăieşte. Doctorii nu voiau să-l opereze pentru că spuneau că moare. Era în seara de Crăciun şi le-am zis medicilor cu mâinile în cap, disperată: «Nu cred că cel care s-o născut în seara aceasta nu-l salvează. Vă rog să-i daţi acea şansă de unu la o mie». După o oră a ieşit medicul şi ne-a spus că băiatul meu a suportat operaţia“, a mărturisit cu ochii înlăcrimaţi ardeleanca.

„Anul trecut nu am putut să vin şi am avut un an foarte prost“

Bătrâna de 71 de ani a continuat să-mi povestească o arătare a Sfintei Parascheva ce a avut loc chiar în curtea Catedralei mitropolitane din Iaşi, cu un bătrân pe care femeia l-a cunoscut la Sfântă: „Un mare creştin, de o mare valoare, când a plecat de aici, de la hram, a văzut-o pe Sfânta Parascheva în curtea Mitropoliei că avea ceva în poală. Creştinul a întrebat-o: «Vai, Cuvioasă Maică Parascheva, da dumnevoastră ce duceţi în poală?» Iar Sfânta a zis: «Toate rugăciunile voastre le duc înaintea Sfintei Treimi. Acest om are 75 de ani şi a venit o viaţă întreagă la Sfânta Parascheva. Tot timpul era la capul Sfintei şi ajuta preoţii. Acum, de vreo patru-cinci ani, nu mai vine, că e bătrân»“.

Oamenii care se apropie tot mai mult de racla Sfintei Parascheva şi a Sfântului Nifon încearcă să se pregătească mai mult. Aproape că nu există pelerin care să nu aibă ceva pregătit pentru a atinge de raclele celor doi sfinţi. „Dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în Sfânta Parascheva m-au adus aici. Stau de şapte ore la rând, dar nu mă plâng de oboseală şi nici nu mă gândesc că voi mai sta încă cinci sau şase ore. Vin la Cuvioasa de cinci ani, pentru că am văzut urmările rugăciunilor ei şi în anii trecuţi. Nu mă pot lăsa să nu vin. Eram bolnavă şi m-am făcut sănătoasă“, ne-a spus Zamfira din Bacău.

Plimbându-mă în toiul nopţii de-a lungul rândului de pelerini, întâlnesc primul cărucior în care se află cel mai mic pelerin. Tatăl bebeluşului de un an şi două săptâmâni îmi spune că vine din Mangalia. Nu a încercat să se strecoare mai în faţă, chiar dacă pruncul său este răcit. Alături de soţia sa, aşteaptă să se închine la Cuvioasa. „Aici te cureţi un pic. N-aş putea să spun de câte ori m-a ajutat Sfânta Parascheva, pentru că s-a întâmplat de foarte multe ori. Anul trecut nu am putut să vin şi am avut un an foarte prost. Totul e să crezi. Că degeaba vii, dacă nu te rogi cu credinţă“, a declarat Mihai. (Ziarul Lumina)

Pelerinajul Calea Sfintilor de la Iasi 2008