Mănăstirea Sihăstria a sărbătorit-o pe Sfânta Teodora de la Sihla

Mii de credincioşi din toate colţurile ţării au participat ieri la hramul Mănăstirii Sihăstria Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o scenă amenajată în aer liber, în faţa bisericii mari, care poartă hramul Sfintei Teodora de la Sihla, de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi

Ieri, de Sfânta Teodora de la Sihla, biserica mare a Mănăstirii Sihăstria şi-a serbat hramul. Încă de dimineaţă, dar cei mai mulţi de seara, mii de credincioşi de toate vârstele au început să sosească rând pe rând la mănăstire. S-au închinat în biserică, iar mai apoi au mers, ca de obicei, să aprindă o lumânare la mormintele duhovnicilor lor, care îşi dorm acum somnul de veci în cimitirul mănăstirii, apoi s-au îndreptat spre chiliile părinţilor Cleopa şi Paisie.

Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată pe o scenă amenajată în aer liber, în faţa bisericii mari, care poartă hramul Sfintei Teodora de la Sihla, de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură rostit, IPS Părinte Teofan a vorbit despre semnificaţia celor două texte din evangheliile citite, despre dorul sfinţilor după Hristos, despre lepădarea de sine şi despre luarea crucii. „Au fost alese cele două texte evanghelice, pentru a înţelege de ce Sfânta Cuvioasă Teodora a ajuns ceea ce a ajuns. Sfinţi precum Sfânta Teodora au simţit în adâncul inimii lor că Dumnezeu îi iubeşte şi, de aceea, au hotărât să părăsească această lume, să se retragă în sihăstrie. Această cale a ales-o şi Sfânta Teodora, pentru a fi acolo cu Mirele pe care Îl iubea, cu Domnul Hristos. Credem că rugăciunea Sfintei Teodora revărsată asupra lumii din vremea sa a fost manifestarea iubirii ei faţă de Dumnezeu“, a spus IPS Părinte Teofan.

„Să facem din viaţa noastră un dar oferit lui Dumnezeu“

Înalt Preasfinţia Sa a punctat apoi câteva aspecte semnificative din viaţa Sfintei Teodora: „Sfânta Teodora s-a născut într-o familie binecuvântată de creştini. În prima parte a vieţii sale, Sfânta Teodora a trăit în ascultare, într-o sfântă mănăstire din Munţii Vrancei. Din cauza năvălirii turcilor, schitul a fost ars şi, împreună cu stareţa ei, s-a retras în sihăstriile Carpaţilor. Sfânta Teodora a înţeles că viaţa ei în Sihăstrie nu poate fi împlinită decât prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Un duhovnic al Mănăstirii Sihăstria o cerceta din când în când, pentru a o împărtăşi“, îndemnându-i pe credincioşii prezenţi la urmarea exemplului sfintei din Carpaţi: „Se cuvine să plecăm la casele noastre cu aceste gânduri: să facem din viaţa noastră un dar oferit lui Dumnezeu, să facem loc în inima noastră darului lui Dumnezeu revărsat asupra noastră, pentru că aceasta este semnificaţia cuvântului «Teodora», «dar al lui Dumnezeu» către oameni şi dar al oamenilor către Dumnezeu“.

„Astăzi voi merge şi la peştera Sfintei şi o voi ruga să mă ajute ca şi până acum“

Pelerinii care au venit la hramul Mănăstirii Sihăstria au mărturisit că simt ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Sfintei Teodora de la Sihla. „Am venit aici în speranţa că mai putem şi noi să ne mai curăţim de păcate şi să încercăm ca măcar de acum înainte să facem mai mult voia Domnului şi să ne ajute Dumnezeu să fim mai buni. Am vizitat tot ce se putea vizita la această mănăstire“, a declarat doamna Steluţa din Buzău.

„Ne simţim mult mai bine după ce plecăm de aici. Te încarci cu o energie pozitivă, care ţine ceva timp. Totul este plăcut când vin aici. Este a doua oară când vin la hramul Mănăstirii Sihăstria, dar am mai venit în restul anului sâmbăta sau duminica“, ne-a spus Maria, care urca aleea spre chilia părintelui Cleopa.

„Vin mereu la Mănăstirea Sihăstria, pentru că m-am spovedit multă vreme la părintele Cleopa. Nu aş fi putut să lipsesc de la hramul Cuvioasei Teodora. Îmi place totul aici, biserica, locul, peisajul. Aş putea spune că Sihăstria rămâne un colţ de rai în care îmi găsesc liniştea în orice perioadă a anului. Astăzi voi merge şi la Peştera Sfintei şi o voi ruga să mă ajute ca şi până acum“, a mărturisit Ilie din Vatra Dornei. Ziarul Lumina

IPS Teofan, predica la hramul Manastirii Sihastria, 7 august 2008

Sute de pelerini au urcat munţii, lăudând Sfinţii de la Agapia Veche

Ziua de prăznuire a Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, care au devenit şi ocrotitori ai acestui aşezământ monahal, a fost marcată luni, 21 iulie, printr-un pelerinaj, la care au participat clerici şi aproximativ 600 de credincioşi din toată Moldova. De asemenea, în această zi a avut loc proclamarea locală a canonizării celor doi sfinţi, după ce, la Mănăstirea Neamţ, de Înălţarea Domnului, în cadrul unei ceremonii solemne, nouă cuvioşi nemţeni, printre care şi Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, au fost proclamaţi sfinţi.

Pelerinajul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie a început odată cu răsăritul soarelui, la ora 6.00 dimineaţa. În sunetul clopotelor şi al toacei, cu icoana celor doi sfinţi, cu prapuri, cruci şi felinare purtate de maici, procesiunea formată din clerici şi credincioşi porneşte spre Schitul Agapia Veche. Cerul senin şi răcoarea blândă a dimineţii de iulie completează momentul special dedicat noilor sfinţi protectori ai meleagurilor nemţene.

Urcuş către locurile sfinţilor

Oameni de toate vârstele îşi îndreaptă paşii pe drumul şerpuit care taie Muntele Dealul Mare, către Schitul Agapia Veche. Pelerinii nu dau semne de oboseală, paşii lor sunt molcomi, iar feţele plecate spre pământ. Două bătrâne se ţin de braţ, încercând astfel să se sprijine una de cealaltă. Deşi drumul e anevoios, nu se descurajează, încercând să ţină pasul cu procesiunea.

Razele soarelui încep să lumineze, iar cerul senin arată parcă binecuvântarea lui Dumnezeu peste pelerini. Drumul devine, la un moment dat, mai abrupt, iar aceasta îi determină pe bătrâni să se odihnească pe băncile din lemn de pe traseu. O măicuţă trecută de 70 de ani este ajutată de două femei mai tinere să urce pe drumul către locurile sfinte ale Agapiei Vechi. „Aici e cel mai abrupt. Lasâ că, la întoarcere, va fi mai uşor pentru că e vale“, o încurajează una dintre femei pe măicuţă.

În liniştea mormântală din creierul munţilor Agapiei, răsună glasul măicuţelor care aduc laudă Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie. O femeie evlavioasă, ce ţine în mână o crenguţă de brad, se opreşte la cortul în dreptul căruia s-a rostit a şaselea icos şi sărută icoanele, după care se alătură procesiunii. Oboseala şi boala îl determină pe un bătrân de aproape 90 de ani să se aşeze şi el. „Mă dor picioarele şi sunt foarte bolnav. Am speranţă şi încredere că Dumnezeu, prin rugăciunile Sfinţilor Rafail si Partenie, mă va ajuta să ajung la schit, să mă bucur de frumuseţea sfintei slujbe şi a locurilor minunate“, spune cu nădejde moş Ilie din Târgu Neamţ.

„Vămile“ Agapiei

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie s-a citit în 13 stări, de-a lungul drumului pietruit către Agapia Veche. Următoarea oprire se face în dreptul unei fântâni, lângă care vedem un panou pe care sunt lipite fotografii cu Vămile Vazduhului. „Ia uite! Vămile văzduhului!“, exclamă o tânără care face mai apoi şi o fotografie. O femeie îşi face semnul Sfintei Cruci, după care continuă să cânte „Apărătoare Doamnă“ împreună cu maicile, mulţumind astfel lui Dumnezeu că a mai trecut încă o stare a acatistului, încă o „vamă“ a urcuşului spre Agapia Veche.

În jurul orei 7:30, preoţii de mir, monahii, mohahiile şi pelerinii ajung în curtea Schitului Agapia din Deal. Clopotele încep să bată, răsunând cu putere peste munţii din împrejurimi. Cu vocea tremurândă, părintele Nestor de la Schitul Agapia Veche înalţă laude, prin condacul şi icosul al 12-lea, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie.

Biserica veche din lemn este înconjurată de un spaţiu verde, iar florile pictate în zeci de culori se găsesc pretutindeni.

Procesiunea continuă, în sunet de toacă şi de clopote, spre locul unde a existat, în urmă cu sute de ani, prima biserică din lemn. Aici se face o ectenie mare, se înconjoară locul îngrădit, după care pelerinajul se încheie în curtea Schitului Agapia.

„Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor“

Oamenii care au participat la primul pelerinaj închinat Sfinţilor Rafail şi Partenie spun că au simţit, în primul rând, pace în suflet. „Am venit să mă bucur pentru mine şi pentru toţi cei de acasă pe care i-am adus în suflet. Am simţit pace în suflet. Este ceva despre care nu se poate spune în cuvinte. Îmi amintesc că eu veneam aici în tinereţe cu copiii şi era la fel de frumos ca şi acum“, mărturiseşte, cu voce caldă, o localnică din Târgu Neamţ.

„Am venit să mă rog pentru iertarea păcatelor, pentru copii. Este prima dată când vin aici. Am simţit o imensă bucurie, o pace şi o mulţumire sufletească. Când ajung la mănăstire, parcă sunt pe altă lume, uit de boli şi de necazuri. Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor, dimpotrivă, parcă sunt uşurată de durere“, povesteşte Cojocaru Jenica, din Paşcani.

Liturghia dintre brazi

A urmat Sfânta Liturghie arhierească oficiată la Schitul Agapia Veche de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor; Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor. La manifestări a participat şi Înalt Preasfinţitul Serafim, Arhiepiscop de Otawa şi Canada (Biserica Ortodoxă din America), aflat în vizită la mănăstirile din Moldova.

După ce PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul Sinodal al Proclamării Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie, IPS Mitropolit Teofan a vorbit mulţimii despre modelul de vieţuire al sfinţilor pe care i-a dat Agapia Veche. „Sfinţii Rafail şi Partenie au liturghisit între brazi, cu multe veacuri în urmă, înscriindu-se în aceeaşi neîntreruptă liturghie, adică de mulţumire, adusă lui Dumnezeu. Sfinţii Rafail şi Partenie au înţeles împreună de ce Dumnezeu a făcut lumea, de ce Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, de ce El a trăit între noi, de ce a fost răstignit şi îngropat, de ce S-a înălţat la cer, de ce a luat fiinţă Biserica, de ce au fost martiri, de ce s-au construit biserici şi mănăstiri, de ce au fost oameni care şi-au vărsat sângele pentru Hristos. Toate acestea au avut loc şi au loc în viaţa Bisericii numai şi numai ca mărturie a noastră despre iubirea lui Dumnezeu“. Apoi, după cum cere tradiţia Agapiei din Deal, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citit o rugăciune de dezlegare.

IPS Teofan la Sihla

Inaltpreasfintitul teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a vizitat Schitul Sihla pe 7 august 2008. La Pestera Sfintei Cuvioase Teodora ierarhul a citit Acatistul sfintei in prezenta a unui numar mare de credinciosi si monahi.

Acatistul Sfintei Teodora, citit de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei la Pestera Cuvioasei
Asculta mai multe audio Blog »